P R O P R I E T A R :

BOC. AN. „ U N I V E R S U L " B U C U R E Ş T I , B R Ï Z O I A N U 23 D I R E C T O R Ş I A D - T O B D E L E G A T , S T E L I A N P O P E S C U iMcr i s fc rab N e . 163 T r i b . Ш о т

A B O N A M E N T E : autorităţi ţi instituţii 1000 Iei d e onoare 500 „ particulare 12 luni 360 ,.

6 l u n i 190 „

R E D A C Ţ I A şl A D M I N I S T R A Ţ I A

B U C U R E Ş T I I S t r . ß r e z o i a n u 23

I. I. E Г O N 3.1010

APARE SĂPTĂMÂNAL

PREŢUL 6 LEI

^ I U L L I N r . 4 0

S Â M B Ă T A 3 O C T O M B R I E 1942 R e d a e t o r r e s p o n s a b i l : M I H A I N I C U L E S C C

P e i s a j u l l i r i c e i l u i L U C I A N BLAGA

2. P E I S A J U L I M A N E N T

Stab i l ind , î n t r ' un capitol a n ­te r io r (No. 38 d in 19 S e p t e m b r i e 1942, a l „Universulu i L i te ra r" ) m o d u l specific c u m la Lucian Blaga se încheagă sen t imen tu l t r ansceden ţe i peisajului , i n s i s t a ­sem a s u p r a faptu lu i că, la poetul r o m â n , d e p a r t e de a p u t e a fi vo rba de s u p r a o r d o n a r e a na tu r i i faţă d e om, d e p a r t e de a a v e a să s u r p r i n d e m res imţ i r ea na tu r i i ca obiect, a d v e r s a r conşti inţei u m a n e şi s t r u c t u r a t după legi opuse ei, a ş a c u m s u n t e m d e ­pr inş i să în ţe legem peisajul t r a n s c e d e n t în genere, — a v e m d impo t r ivă surpr iza să descope­r i m un ca r ac t e r supraf i resc al firii, de r ivând d in as imi l ia rea în g r ad a da tu lu i n a t u r a l cu o d i ­v in i t a t e s i t ua t ă î n t r ' u n p ian foar te ap rop ia t d e condi ţ ia m e ­tafizică a omului . Chipul p r o ­p r i u lui Blaga d e a r ă s t r â n g e co­m e r ţ u l sp i r i tua l al insului cu f i ­rea , a p a r e astfel, (chiar în cazul în t rezăr i r i i unu i or izont de misr te r în care „ d r a m a " c e si tuiazâ), i m p r e g n a t de va lor i le unul a n -tropo'.ogism duios, suspecta t a fi ident ic — pe p lan metafizic— omenie i româneş t i . Atunc i când de p i ldă poe tu l re la tează cum

„...sub copaci Dumnezeu se face mai mic

să aibă loc ciupercile roşii să crească sub spatele lui,"

ideia t r anscenden tu lu i ca re co b o a r ă în peisaj r ă m â n e u m b r i t ă d e s en t imen tu l du ios al in to r -înţe leger i i şi s impa te i d i n t r e d i ­v in i ta te şi r e g n vi ta l .

Accen tu l p re ţu i r i i legătur i lor d i n t r e n a t u r ă şi d iv in i t a t e se colorează cu un pigm^n' . d e o-men ie îngădu i toa re , a t o tbună şi mi los t ivă , care n u m a i pe-.mite imag ine i să r ă m â n ă în câmpu l abs t r ac t a l a n t r o p o m o r f i s m u ­lui conceptual , local izând-o d i s ­cre t d a r infailibil în spa ţ iu l f ră­ţiei cosmice româneş t i .

U m a n i z a r e a concretă a pe i sa ­ju lu i este o p e r a t ă în imaginfia r ep rodusă m a i sus, concomitent cu î ndumneze i r ea lui, ceeace fa­ce categori i le acestor două t i ­p u r i d e izolare (peisaj t r a n s c e n ­den t — peisaj imanen t ) să ş i -o d i spu te de-o po t r ivă .

Definiţ ia acestei d e a doua ca­tegori i o const i tuie în t r ' adevăr , îndeobşte , no ta d e imixtiune a conşt i inţei subiect ive în lumea ex te rnă , care încetează p r in a -ceasta de a ma i fi ex t e rnă ( re­zis tentă , ad ică Ha ten ta ţ i i l e e u -lui), şi ca re -ş i găseş te rezolva­rea în reacţ i i le conşt i in ţe i con­crete, crescând în ea, c u ea şi d in t r ' însa . Peisa jul i m a n e n t e s t e echiva la t d e obiceiu cu peisajul „ s t a r e de suflet" după celebra ex ­p res ie a lui Amiel , şi p r iv i t ca o con t r ibu ţ i e la „sensibi l izarea poeziei i m a n e n t e a exis tenţe i" . T ipul cel m a i c o m u n a l aces te i

d e I O N F R U N Z E T T I

categori i e s te peisajul impres io ­nist, în ca re obiect ivi ta tea mo t i ­vului r ea l se dizolvă într 'o sui ta de sclipiri inconsis tente ale c o n ­şt i inţei pictorului , incapabi la să - i su rp r indă mate r i a l i t a t ea , nici s'o t r ansmi tă .

Obişnu i rea pub l icu lu i cu o n a t u r ă „în h a l a t şi papuci" , aşa cum întâmplător poa te a p ă r e a or icărui ochiu, p r e a dep r in s cu aspectele ei cele m a i familiare ca să- i p r e t i ndă gătea la d e zile m a r i d in convenţ ionale le pe isa­gii a le veacur i lo r X V I I — Х Ѵ Ш , p ă r e a a fi una din înve r şunăr i l e şcoalei impres ion i smulu i mo-dern . N a t u r a coordonată omului , peisa jul înţeles d rep t cad ru fi­resc al cotidianului, valorif ica­rea poeziei imanente a vieţii c e ­lei ma i banale , sun t d a r u r i l e pe ca re omul modern le-a p r imi t dela sensua l i smul impres ionis t ce carac ter izează sfârş i tul t r e c u ­tu lu i secol pozitivist .

Definindu-1 astfel , peisajul i m a n e n t a r p ă r e a p e d r e p t cu­v â n t o categorie inex is ten tă la la u n poet a t â t de nevecin poz i ­t iv ismului şi sensual ismului , ca Lucian Blaga.

Şi totuşi , ana l iza a t e n t ă poate descoperi , m o n t a t e î n t r ' a d e v ă r în al ia jul a l to r s en t imen te d o ­minan te , pe a locuri , în poezia lui Blaga, unele sclipiri de i m a -nen t i sm al peisajului .

I a tă de pi ldă cum sen t imen tu l famil iar izăr i i cu un e l emen t a l peisajului ipostaziat a p r o a p e o -meneş te — social omeneş te — se exp r imă în „Drumuri" :

imaiiire cu literatura croata

MERICA RÂMNICEANU Vedere d in Balcic

O mentalitate specială — p e care o înţelegem şi practicăm chiar până la un a n u m i t punct — face ca oamenii de cul­tură ai ţărilor tinere („tinereţe relativă, care traduce mai mult dimens iuni le teritoriale ale po­porului respectiv) să caute în primul rând contactul cu ope­rele de artă ale ţărilor m a r i ale occidentului. Este în firea lucru­rilor să fie aşa şi este explicabil ca acolo să ai mai multe ocazii de a întâlni creaţii care să te pună în mişcare . D u p ă cum iar, foarte adesea, poţi să întâlneşti opere- a căror întreagă valoare să consiste în resfrângerea asu­pra lor a prestigiului culturii în mijlocul căreia au apărut.

Procesul acesta de înfruntare a spiriiuaHfăfiîor străine nu poate fi deaceea recomanda­bil, decât în măsura în care Da-vizii nu sunt împietriţi atunci când înfruntă prestigiul Golia-ţiilor, adică atâta timp cât spiri­tul critic al omului de „tânără" cultură nu este anulat de stră­lucirea culturii în mijlocul că­reia pătrunde.

Chiar însă în cazul că acest contact are loc în condiţiuni da perfect echilibru spiritual, fap­tul acesta nu trebue să deter­mine o uitare completă faţă de celelalte culturi „tinere". Iată

ceeace mi se pare că se cam uită. Şi nu numai la noi.

In special în colţul acesta de continent pare a fi devenit o tradiţie (inebranlabilă ca orice tradiţie la popoare de tradiţio­nalişti) această totală necunoa­ştere a culturilor vecine. Feno­menul pare cu atât mai greu de înţeles cu cât dacă culturile — hai să le zicem — majore, te frământă, te stimulează în mun­că, te „învaţă ', în culturile ace­stea „mici" găseşti de multe ori corespondenţe sufleteşti, identi­tăţi de atitudini, paralelisme in­telectuale — rod al unui deter­minism geografic şi istoric că­reia cultura nu poate scăpa.

Deaceea nu ezităm a sublinia orice ocazie a unei cunoaşteri de acest fel, ni se oferă. De data a-ceasta este vorba de o întâlnire — este d rep t cam scurtă — cu li­teratura tânărului stat, dar mai puţin tinerei culturi croate. în­tâlnirea ne este prilejuită de prozatorul Mile Budak şi de câ­teva din nuvelele sale, apărute anul acesta în limba germană 1).

Proza lui Budak ne duce deo­dată în mijlocul satului croat, in care tu —Jector român — p ă ­t runzi aşa de uşor, de firesc.

1. МШе 1942.

B u d a k : N o v e l l e n . Z a g r e b .

LEO FROBENiUS şi LUCIAN BLAGA „Părul tău joacă în vântul pe

care l-am în tâ ln i t ier i în alt oraş şi care ne-a ajuns din nou".

E a d e v ă r a t că tonul genera l a l poemei din care fac p a r t e v e r ­sur i le c i ta te e cu mul t ma i grav, ma i în tunecat , ma i sufocant în a tmosfera împie t r i r i i de g r a v u r ă p i ranes iană , p e care, ca o u ş u ­rare , o spu lberă in t e rven ţ i a pr ie tenească a „vân tu lu i întâlruit ieri în a l t o raş" . T r ă s ă t u r a i m ­pres ionis tă n u es te totuşi ma i pu ţ in vădi tă , or icât d e î n t â m ­p lă toare a r fi p rezen ţa ei î n t r e sunetele altfel t i m b r a t e ale poe ­ziei lui Lucian Blaga.

Fe lu l în care, obişnuit , se face la poe tu l „mare i t recer i" , j o n c ­ţ iunea în t r e conţ inutu l conşt i in­ţei şi pe i sa j , es te însă m a i t o t ­deauna a l tu l decât în e x e m p l u l citat. Subiect iv izarea na tu r i i şi p roec tarea reacţ i i lor eului în lu ­m e a ex t e r ioa ră se organizează cons tant la Blaga în felul p r o ­cesului n u m i t de Max Schel ler (în „Na tu ră şi forme ale s i m p a ­tiei"), „identificare cosmică".

( U r m a r e în pag . 2-a)

R E A - S Y L V I A RADU Autopor t r e t

Nevoia d e a p rezenta , cel pu ţ i n fugar , c â t eva d in ideile d e t e ­mel ie a le filosofici cu l tu r i i con t emporane m i - a î n v i r " sfiala, j u s ­t if icată de m ă r i m e a şi i m p o r t a n ţ a aces tor p rob leme , d e t e r m i n â n -d u - m ă să le înfăţişez aci . Imbo ldu l imediat , t r ebu ie s ă - l m ă r t u r i ­sesc, se da to reş t e sobrei să rbă to r i r i p e care Universu l L i t e r a r a înch ina t -o cper i i fecundului filosof a l cul tur i i , domnul Luc ian Blaga. Voiu încerca, deci, o schi ţă a concepţiei , în compara ţ i e cu aceea a lui Leo F r o b e n i u s şi O. Spengler , s p r e a scoate l a ivea lă d i ferenţe le şi mer i t e l e .

P r o b l e m a cul tur i i se p u n e azi, d a r Se v a p u n e cu m a i i m p e ­tuoasă neces i ta te la s fârş i tu l acestei apocal ip t ice încleştăr i , d in pr ic ină că ea a r e o i m p o r t a n ţ ă de m â n a în tâ i n u n u m a i p e n t r u filosofie, ş t i in ţa cul tur i i , sociologie şi polit ică, ci şi p e n t r u peda ­gogie. E vorba însă de o c u totul a l t ă pedagogie decât cea ob i ş ­nui tă , — ţ inând s e a m ă de specificul cul tur i lor î n ca re popoare le vieţuiesc şi de s t i lul e tnic p ropr iu , în care ele-ş i vor creş te o rga­nic noile genera ţ i i . Sun t fapte de ca r e v i i torul v a ţ ine seamă, cu sau fă ră voia u n o r a d in t r e noi .

Leo Froben ius (1873—1936), s p r e deosebi re d e Hegel, încearcă o ş t i in ţă a cul tur i i , p o r n i n d de la Etnograf ie (Völkerkunde) şi d â n d pr io r i t a te metodei in tui t ive . Teor ia lui despre „Pa ideuma" , cu ­pr insă în voi. 4 d in se r ia . E r l e b t e Erd te i l e " — având subt i t lu l , ;Umrisse einer K u l t u r — u n d See l enkunde" e înch ina tă dască l i ­lor. Sub „ p a i d e u m a " se în ţe lege specificul sp i r i tua l ce rez idă în individul s ingular şi în popoare , şi c a r e se îmbogă ţeş te şi t r a n s ­formă pr in educa ţ ie . Bogăţ ia bunur i lo r sp i r i tua le e o r e a l i t a t e care ni se înfăţ işează în fapte de cu l tură . V ia ţ a cul tur i lor , ca ex is ­t en ţe vii de s ine s t ă t ă toa re , s e mani fes tă în a n u m i t e spaţ i i î n ­chise. Aci t r ebu ie văzu t începu tu l teoriei ce rcur i lo r cu l tu ra ie (Kul turkre i s lehre) , pe ca re a r e lua t -o apoi Spengler (în „Der U n ­t e r g a n g des Abend landes" ) şi c a r e a făcu t -o cunoscută . Teor i a lui F roben ius de morfologia cu l tur i i cons ideră sen t imen tu l s p a ­ţial d r ep t factor genera to r d e cu l tu ră . C u l t u r a a r e o ex i s ten ţă vie specifică, ia r omul se na ş t e şi m o a r e oda tă cu ea. In toa te pă r ţ i l e p ă m â n t u l u i găs im două t ipur i f undamen ta l e de cul tură , dec i şi de o a m e n i : o r i en ta lă şi occidenta lă . Or ien ta lu l t ipic t r ă i e ş t e î n v iz iunea peşter i i , cor tu lu i , c a r e e p e n t r u el u n pe re t e oa reca re ; omul european-occ iden ta l n u poa te sălăş lui decât în t r ' o casă solid în jgheba tă , a v â n d sen t imen tu l une i t r ă i r i î n ă u n t r u şi a a l te ia înafară . De aci şi exp l ica rea îngus t imi i de conşt i in ţă şi o n e î n ­t r e r u p t ă p re s iune fatal is tă la or ien ta l ; occ identa lu l a r e s en t imen­tu l inf in i tu lui (Unendlichkei tsgefühl) , t e n d i n ţ a s p r e c rea ţ i e şi faptă (ant i teza d in t r e Spinozza, Her tz şi Eins te in pe de o p a r t e şi F a u s t d e cea la l tă p a r t e s u n t e x e m p l e t ipice p e n t r u cele două t i ­pur i ) .

In spa ţ iu l lu i specific, f iecare popor joacă Toiul sp i r i tua l p e care r ea l i t a t ea i l -a a t r ibu i t , r ă m â n â n d credincios „pa ideumei" sale. Deaceea da to r i a f iecărui n e a m e de a cunoaş te şi j uca cât mai b ine ro lu l hă răz i t . Acest fel de a cons idera cu l tu ra îl deose­beşte fundamen ta l p e F r o b e n i u s d e Hegel . Cu l tu ra , d u p ă el, n u e creaţ ie omenească de -ad rep tu l , ci ea. a lcă tu ieş te „ein se lbs tänd i ­ges, d r i t t e s Reich neben d e m Anorgan i schen u n d Organ ischem", — c u l t u r a e ceva d e a s u p r a oameni lor .

Acest fel de a t r a t a c u l t u r a impl ică şi o a l tă me todă de cerce­t a re a bunur i lo r cu l tu ra le , î n l ă t u r â n d p rob l ema scopuri lor şi t e o ­r ia t rep te lor cu l tu ra l e . F i eca re b u n cu l tu ra l a r e u n a n u m i t sens şi e c rea ţ ia unu i a n u m e spi r i t metafizic. Cerce tă toru l t r e b u i e s ă ţ in tească sp re aces t „ în t reg sp i r i tua l în to ta l i t a tea lui vie" , p r i n me toda in tui t ivă . (Afirmaţi i a s e m ă n ă t o a r e se găsesc l a Goethe , iar azi la f i iosoful-pedagog de la Heidelberg , E. Krieck, î n u l t i m a lui l u c r a r e „Na tu r und Naturwissenschaf t " , 1942). F r o b e n i u s a î n ­t r ep r i n s călă tor i i de s tud i i 40 de an i d e - a r â n d u l (până în 1932 a fost d e 10 o r i în Africa), s ' r â n g â n d u n m a t e r i a l imens , cu su t e de colaborator i , în acea „AfTika-Archlv", t r a n s f o r m a t ă u l te r io r în „Forschungs ins t i tu t für K u l t u r m o r p h o l o g i e " şi publ ica t în zecile

de vo lume a p ă r u t e p â n ă a c u m . D r u m u l intui ţ iei , a l t ră i r i i , g â n ­dirii şi cunoaşter i i d i recte — despr inzând sensul to tdeauna p r e ­zent în mani fes tă r i l e cu l tur i i , — e d r u m u l p e ca re l-a u r m a t F r o ­benius şi despre ca re vorbeş te aşa d e f rumos în ca r t ea î n t i t u l a t ă „Schicksa l skunde" , amin t ind despre „ isvoarele nescr ise a le i s to­r ie i" . Esenţ ia lu l a p a r e t o tdeauna în . s t r u c t u r i l e r ea l i t ă ţ i i " (Ges­ta l t en der Wirkl ichkei t ) , n u în formele s u b ca re se prez in tă acea­sta . „S t ruc tu r i l e " apa r din emoţ ia t ră i r i i , par t ic ipăr i i , ele s u n t unice, în t i m p ce „formele" nasc din no ţ iun i şi se pot t r a n s m i t e . E o po la r i t a te t r ip lă : s t ruc tu ră - fo rmă , emoţ ie -no ţ iune , deven i r e -ex is ten ţă . Sensul se u m p l e din ambe le pă r ţ i . Veacul al 19-lea a t runch ia t însă rea l i ta tea , p u n â n d accent pe noţ iuni , fapte , c u n o ş ­t in ţe . F r o b e n i u s î n t r e v e d e o v r e m e în ca r e v a p r e d o m i n a u m l a ­

de CORNEL I R I M I E

te ra l cea la l tă e x t r e m ă : fanat icul . Necesară şi no rmală , e t end in ţ a sp re rea l i za rea depl ină a ambe lo r aspecte , al t fel noooare le r sCă să-şi car ica tur izeze v ia ţa şi să - ş i p r imejdu iască ex i s ten ţa .

Câ teva consideraţ i i de ordin pedagogic t rebuiesc scoase d in opera lui F roben ius . Omul , d u p ă el, e u n aolor, — u n ac to r cu m u l t ă l ibe r t a te şi r ă spunde re . Creator i i m a r i sun t ac tor i ca r i a u juca t bine ro lu l a t r i bu i t lor de n a t u r ă , în cadru l s t i lului de cu l ­tu ră al n e a m u l u i din ca re fac pa r t e . Popoare le t rebuie să r ă m â n ă credincioase n a t u r i i 1er specifice, c rescându-ş i genera ţ i i le noui , nu în spi r i tu l mecanicis t , ci cu a ju toru l unei educaţ i i „ p a i d e u m a -t ice", baza tă p e înzes t ra rea suf le tească a copiilor, ţ i nând s e a m a de capac i t a t ea emot ivă şi de vâ rs tă , de d i ferenţe le de med iu şi d e inf luenţa o raşu lu i sau med iu lu i r u r a l . Rea l i t a t ea e o coardă în ­t insă în t r e doi poli : s p i r t şi v ia ţă ; spir i t , ca însuş i re specifică omului , n u ca r a ţ i u n e ş i v ia ţa , ca ac t iv i ta te prac t ică , imedia tă . O pedagogie na ţ ională , baza tă pe aceste da te , v a avea u n ţel p r e ­cis, scos din ros tu r i l e şi nevoile comuni tă ţ i i .

O. Speng le r c rede şi e l că spi r i tu l unei cu l tu r i poa te fi s imbo­lizat î n t r ' u n a n u m i t spaţ iu .El duce m a i d e p a r t e aceas tă concepţie morfologică a cul tur i i , d is t in„„nd în Europa două t ipur i : c u l t u r a ant ică-apol inică , a l cărei s imbol e imedia tu l l imi ta t şi corporal , — şi cu l tu ra occ iden ta lă -modernă , ca rac te r iza tă p r in t end in ţ a spre c rea ţ ie şi faptă, a v â n d ca mode l de per fec ţ iune pe Faus t . Orice c u l t u r ă a r e ca subs t r a t un suflet , mani fes ta t în s imboale spaţ ia le , spune Spengler . Astfel, c u l t u r a eg ip teană a r e d rep t s imbol — d r u m u l labi r in t ic , cea chineză — d r u m u l în n a t u r ă , cea rusească — î n t i n d e r e a nemărg in i t ă , i a r c u l t u r a a r a b ă e s imbol izată p r in spaţ iul peş te ră cu boite.

Concepţ i i le lui Spengler ş i F roben ius s u n t foar te a semănă toa re , amândo i socotind cu l tu r i l e d r ep t î n t r u c h i p ă r i a l e unu l suflet s p a ­ţial , man i fes ta t în s t i lur i d i fer i te .

D in t r e lucrăr i le domnulu i Lucian Blaga, i n t e r e san te p e n t r u fi­losofia cul tur i i sun t scr ier i le „Orizont şi s t i l " (Buc. 1936) şi „Spa­ţiul mior i t i c" (Buc. 1936), cea d in tâ i p e n t r u teor ia genera lă , ia r a doua p e n t r u apl icaţ i i le p e c a r e l e face la cu l tu ra e tn ică r o m â ­nească.

Sti lul , ca p rodus al n ia i m u l t o r factori inconşt ienţ i , e pr inc ip iu l de s t r u c t u r a r e şi expres ie u n i t a r ă a cul tur i i . C u l t u r a îşi găseş te o expl icaţ ie în factorii inconşt ienţ i , cu a ju to ru l „psihologiei ab i ­sa le" ; inconş t ientu l la B laga n u e ca l a ps ihanal i ş t i (Freud, Adle r etc.) u n reze rvor d e con ţ inu tu r i psihice refula te din câmpu l con­ş t ientului , ci o r ea l i t a t e psihică cu s t r u c t u r ă propr ie , cu d inamică şi in i ţ i a t ive specifice, a v â n d u n ca rac t e r „cosmetic" , n u haot ic . Inconş t i en tu l e deci o l u m e a p a r t e , d i fe r i tă d e conşt ient p r in con­ţ i nu t şi s t r uc tu r ă , însă a s e m ă n ă t o r cu aces ta p r i n s u b s t a n ţ a p s i ­hică.

Inconş t i en tu l n u poa t e fl ce rce ta t decât în mani fes tăr i , deci i n ­direct . P a r t i c u l a r i t a t e a lui p r inc ipa lă e „personanţa" , ca l i ta tea de p ă t r u n d e r e în conşt i inţă , co lorând-o şi n u a n ţ â n d - o pe aceas ta , ia r pe de a l t ă p a r t e luând înfă ţ i şer i de s ine s t ă t ă toa re în cadru l con­şt i inţei . P e r s o n a n ţ a se man i fes t ă d e p re fe r in ţ ă în creaţ i i le sp i ­r i tua le .

Luc ian Blaga sus ţ ine că st i lul cul tur i i se expl ică, în u l t imă in s ­tan ţă , p r i n factori i inconşt ientu lu i . F r o b e n i u s şi Spengler î nce r ­

caseră o exp l ica re a s t i lului cu l tur i i p r i n t r ' u n s ingur factor : spa ­ţ iul peisagiu-geograf ic , admi ţând o r e l a ţ i e î n t r e peisagiu şi o r i ­zontul sti l istic. B laga a r e m e r i t u l d e a t rece dela aceas tă expl ica­ţ ie morfologică un i l a t e ra l ă , sp re u n a m a i comple tă de mor foge-neză. demons t r ând că orizon tu l -peisa j e cu to tu l a l tceva decât or izontul spa ţ ia l a l inconş t ientu lu i şi că a l ă tu r i de or izontul spa ­ţial exis tă o ser ie de alţ i factori de t e rminan ţ i . A v e m u n or izont t empora r , pe l ângă cel spaţ ia l , — diferi t şi el de t impul m a t e m a ­tic amorf; e v o r b a de o conf iguraţ ie pe ca re inconşt ientul o dă t impu lu i ,prin accentul pe ca re - l p u n e p e d imens iuni le aces tu ia . A v e m astfel : t i m p u l - h a v u z (orizont deschis sp re vi tor) , t i m p u l -cascadă (accentul cade p e t recut ) şi t impul - f luv iu (scurgerea p e r ­m a n e n t ă a prezentu lu i ) . Cele două or izontur i (spaţial şi t empora l ) apa r , fie ca u n cadru in tu i t iv al obiectelor n e u t r e d in conşt ient , fie ca un coeficient const i tut iv , s t ruc tu ra t , în funcţie de d iverse colect ivi tăţ i is torico-geografice. Subconş t ien tu l a d a u g ă acestei proecţ i i o rganice a celor două or izontur i u n accen t axiologic, a f i rmând s a u negând or izontul ca va loa re . Acelaşi orizont spa ţ ia l poa te avea accente difer i te (de ex. or izontul infinit a l cul tur i i in ­dice a r e u n accent axiologic nega t iv , în t imp ce c u l t u r a eu ropeană a r e u n accent de va loa re pozitiv fa ţă de spaţ iu l ei tot Infinit). Al ţ i fa^yTÎ^de te rminanţ i de stil m a i s u n t : a t i t ud inea subconş t ien tu lu i

(Urmare m pag. 5-a)

de COSTIN I. MURGESCU descoperind atâtea egalităţi tem­peramentale încât ajungi să le în t reb i dacă n u cumva este vor­ba de acelaş ţăran pe care-l şti, transpus numai într'un alt me­diu geografic.

Este desigur o întrebare la care ie îndeamnă şi faptul ci autorul se mărgineşte uneori la un pitoresc rural care favorizea­ză asemenea sugestii, dar care are şi o cauză mai adâncă , ce sălăşlueşte în acele coresponden­ţe sufleteşti despre care amin­team.

Dar, fără îndoială că menţi­nând d iscuţ ia la aceste semne de egalitate, interesul scade. De a-ceea nici nu vom insista asupra lor, ci vom sublinia în special farmecul inedi t al contactului cu o etică aspră, dură, ca o lege im­placabilă de destin de tragedie antică sau ca un stâncos m u n t e da imat , care este etica ţ ă r a n u ­lui croat . Astfel în nuvela „Răz­bunarea haiducilor", o scurtă fi densă poveste din viaţa ha iduc i ­lor pădurilor croate, este reve-lantă îmbinarea omeniei cu dăr-zenia răzbunării in sujletul pri­mitiv al croatului. Este în acea­stă răzbunare, care nu are nimic fioros, ci parcă decurge d in t r ' un conwmiamen t moral, o ilustrare a unui simţ al responsabilităţii, al camaraderiei şi a unui echi­libru sufletesc — c u m n u se poa ­te mai interesant. Toată această conduită — reliefată în antite*ii cu putrefacţia morală a lui Iwan. om al străinilor — contu­rează o curăţenie sufletească ce ţ ine ma i mul t de v i rg in i ta te de­cât de primitivism.

Deasupra hotărârilor şi purtă­rilor eroilor, pluteşte, ca o fata­litate, credinţa mistică a sa tu lu i întreg, într'c dreptate imanentă, credinţă atât de plastic reliefată in nuvelă, încât moartea lui fu>an p a r e a fi mai puţin opera tovarăşilor de haiducie ai trăda-ţilor Tode şi Perelja, cât a des­tinului în jocul căruia haiducii devin unelte.

Cu totul alta este atmosfera in portretul acelui iremediabil va­gabond, hoţ de ocazie şi ghiduşar prin vocaţie, copil îmbătrânit în răutăţi naive care este Grgica. Atmosfera nu mai este apăsă­toare ca în precedenta nuvelă, cerul destinelor se înseninează sub râsul acestui trubadur care nu cunoaşte altă lege decât a propriei lui libertăţi şi bucuri i .

Mile Budak dovedeşte cu a-ceastă nuvelă calităţi portretice de o plasticitate şi o pregnanţă care denunţă în mod sigur pe creatorul stăpân pe materialul său.

Oricât ar fi de greu să creio nezi un scriitor complet necunos­cut cititorilor, din însăşi distanţa la care se situiază atmosfera ce­lor două nuvele despre care am amintit (la care am fi putut a-dăoga şi „îmblânzitorul de şerpi" sau „Bunicul Dujmina", celelalte două nuvele ale volumului), se desprinde bogăţia aspectelor fl stărilor sufleteşti sub care nt este înfăţişat satul în proza lui Mile Budak.

Cu un stil vioi, concis, plin de farmec şi viaţă, lipsit de artificii şi preţiozităţi inutile, proza lui Budak nlcătueşte un reconfor­tant itinerar croat, care ne des­copere o lume vie, in care dina­micul domină ca o lege de exis­tenţă. Sub zodii senine sau sub tutela neînduplecatelor coman­damente etice, viaţa se scurge — în literatura Іщ Mile Budak •— într'un cadru moral care n'are nimic pedant, nimic didactic, ci pare că este în mijlocul lucruri­lor, ţâşnind dintro armonioasă robusteţe sufletească.

Cântăreţ al satului croat, sin­ceritatea şi vigoarea cu care Bu­dak pătrunde în viaţa ţ ă ranu lu i , ridică şi amplifică nu numai prestigiul lui naţional, dar dă o valoare scr isului său care depă­şind hotarele ţării, îl s i tuiazâ printre pu ţ in i i scriitori ai vieţii rurale şi ai ţăranului, alături de un Creangă şi un Rebreanu, din­tre autorii români. (De altfel, ca factură, Budak ar putea fi s i tuat exact la jumătatea distanţei din­tre aceşti doui scriitori).

La sfârşitul acestei scurte dări de seamă care rezumă mai mult o întâlnire decât o defineşte, ce altceva putem dori decât un fructuos contact spiritual care să p u n ă în l egă tu ra p e cetitorul nostru cu opere ca aceia a Iul Mile Budak.

UNIVERSUL UTERAR 3 Octombrie 1942

EK1M C r o n i c a m u z i c a l ă

Cronica dramatică R E C A P I T U L A R E

N A Ţ I O N A L : „AVRAM IANCU ' l-:UCl* l̂<ed> Uil««u*i.bt~Ü.* 1* U'lUl

Luc ian Blaga, r.iezc,ua.U in v . e -mi ie c r â n c e n e p r in car i t recem, s 'a b u c u r a t in s e a r a r e iuâ re i Ktue p e scena i C i - i u - u i na i , u e o p r i m i r e en tuz ias ta p e de -a ' nu ' eg tu ш е г і Ш а ş i cat se poate de expl icabi la .

Ş i ch i a r dacă a u t o r u l n ' a r e s ­p e c t a i u i и с - „ р . и і у е l e i U . i i e ce ne ce r p e n t r u rea l iza rea une* ope re d r ama t i ce , a a c ă t a b l o u i u e ce const i tue piesa a u sun t în ­d e - a j u n s de Închegate , spec ta to ­r u l u r m ă r i a d cu o a r e c a i e g r e u -W e ii.oan.Uieje ш car i a u . o i u i a în ţe les sa - l p rez in te pe eroul nos t ru na ţ iona l , in sci i .mb se des a j e d in aceas t ă înş i ru i re p e a locur i c u i î u z ă de tab lour i , ch ipu l s t r ă luc i to r a l lu i A v r a m Iancu .

î m b i n â n d î n t â m p l ă r i l e r ea le cu l egenda înf i r ipa tă în j u r u l f igurei de au ten t i c erou, d. L u ­c ian Blaga ni l -a p rezen ta t pc A v r a m Iancu , astfel c u m n ic i ­u n a l t a u t o r r o m â n n ' a r inai izbut i să o iacă , în cazul că l - a r t en t a prezentarea , p e scenă a l e ­genda ru lu i l up tă to r român .

N u ne af lăm în faţa une i p e r ­fecte r ea l i ză r i d r a m a t i c e .

D, Luc ian Blaga a real izat , insă, p r i n A v r a m Iaacu , o p a ­g ină de supe rbă evocare a t r e ­c u t u l u i n o s t r u glorios. I a r no i n u p u t e m decât să- i fim recu ­noscător i p e n t r u sub l imul d a r ce n i l-a făcut .

B u c u r â n d u - s e de a t â t de în ­ţ e l e g ă t o a r e i p u n e r e i n scenă a d- lui Ion Sahighian , p iesa a fost i n t e r p r e t a t ă de d, G. Ca lbo-r eanu , care , a p ă r â n d în rolul lu i A v r a m Iancu , după ce cu o s e a r ă î na in t e i n t e rp re t a se rolul lu i Ş tefan cel Mare , n i s'a p ă r u t că se res imte uşor obosit în fa ţa t u ru lu i de for ţă impus de Direc­ţ i» T e a t r u l u i Na ţ iona l . Ceeace n u l-a împiedica t să redea î n t r e a g a a m p l o a r e cuveni tă e rou ­lu i i n t e rp r e t a t .

F r u m o a s e r ea l i ză r i a u a v u t d-n i i : Mircea Ba l aban (un D r a ­ges p rezen t a t în exce len te con­diţii), Baldovin , Ion Ulmen i şi Anton iu .

O p r e a pu ţ in sugest ivă E r | i n e a p rezen t a t d - n a Eugen ia Voi-nescu. .

S T U D I O : Cometa şi Legenda Funigei lor . O a d e v ă r a t ă sea ră de poezie d r a m a t i c ă n e - a prilejuîii „deschiderea d-г s tag iune ' ' delà Studioul Tea t ru lu i Na ţ iona l .

.Vérvei spumoase , caracter is t ice lui Dimi t r i e Anghel , care e m a n ă d in a t â t de scl ipi toarea „Cometă" , i -a u r m a t versul m u l t ma i g rav , m a i sobru din „Legenda F u n i ­gei lor" , piesă în care cuvân tu l ho tă r i to r , d in t r e cei doi co labora­tor i , l - a a v u t p e s e m n e , de spus St. O. Iosjf.

A m â n d o u ă piesele au fost puse în scenă de d. Bumbeş t i cu a că­ru i m a n i e r ă de lucru , or i câ tă s i l in ţă n e - a m da , n u n e p u t e m deloc împăca .

De ce-a ţ inut , de-o pildă, d â n ­sul să - i p rez in te Pe eroii C o m e ­te i î n cos tume u l t r a m o d e r n e ? F ieca re r e p l i c i a lor t r ădează o epocă, dacă n u ch ia r p rea î n d e ­pă r t a t ă , r e c l amând în orice caz o m o d ă cu to tu l deosebită de a-oee* p e care au a r b o r a t - o e le ­gante le doamne ale anu lu i una mie nouă sitle pa t ruzec i şi doi.

Şi p u t e m aduce în spr i j inu l celor a f i rmate m a i sus, pasa ju l î n ca re eroina i n t e rp r e t a t ă de d - h a Nelly S te r i an (cu o în fă ţ i -j a r e ce nu t r ădează de lec cine ş t ie ce v â r s t ă matusa lemică) p o ­vesteş te amin t i r i în l egă tu ră cu Vasile Alecsandr i (poet r o m â n , m o r t în anu l Ш 0 ) .

Major i tn ' ea ro lur i lor d in aceste două oiese au fost înc red in ţa te u n o r actor i m a i m u l t sau m a i p u ­ţin t iner i .

Şi p r e a b ine s'a făcut . De cu rând eşiţi din clasele Con­

serva toru lu i , se p r e s u p u n e că a-ceşti acilori, ch iar dacă n ' au în ­v ă ţ a t a l tceva delà m a e ş t r i i lor, ац fost m ă c a r ini ţ iaţ i în a t â t de dificila t a i n ă a deb i ta tu lu i v e r ­sur i lor .

Din a c e a s t ă în t r ece re î n t r e t i ­ne re le e lemente ale Tea t ru lu i N a ­ţ ional a e ş i t însă învingă*oare , cu m u l t e l ung imi (ca să vo rb im in t e rmen i sport ivi) , d -na Agep -s ina Macr i Eft imiu, care , en tu ­z iasmulu i t ineresc a l celorlal ţ i , i -a opus expe r i en ţa şi sens ib i l i ­t a t e a ce-o carac ter izează şi o s i ­tuează în f run tea ros t i tor i lor d e versur i . A m a d m i r a t şi de a s t ă ­d a t ă d ic ţ iunea impecabi lă a d- lu i Brancomir . D. Motoc, supus la n i ţ . dificil examen , i n t e r p r e t â n d rolul care , р г v r e m u r i , l-a lansa t pe P u i u Iancovescu, a dat dovada unei f rumoase volubi l i tă ţ i şi a

unei perfec te a t i tudin i scenice. De remarcau în special chipul în ca r e a i n t e r p r e t a t scena f inală a a c ­tului IX.

A ş t e p t ă m cu deosebi t in t e res v i z o a r e l e s a l e evoluţ i i p e scena Tea t ru lu i Naţ ional .

S T U D I O : Corsarul . V o m т е -veni şi în n u m ă r u l v i i tor a s u p r a acestui spectacol. D e - o c a m d a t ă ne m ă r g i n i m să î n s e m n ă m aici f rumoasa creaţ ie a d- lu i George Vraca, i n t e rp re tu l pr incipal , p r e ­cum şi su rp r inză toa r ea nep r i ce ­pe re de ca re a dait dovada d. Soare Z. Soare p u n â n d în scenă piesa Iui Achard . A n u l t recut , s e m n â n d direcţ ia d e scenă a p i e ­sei „Ul t ima Noap te" , d. Soare Z. Soare a p u t u t p r e a p u ţ i n să n e facă să deosebim scenele ce se pe t receau în vis de ace lea î n t â m -plai'.e în rea l i t a te .

Mai pu ţ in a reuş i t de a s t ă d a t ă , a c t o r i i m i ş c â n d u . s e , s u b condu­cerea sa, a tunc i când e r a u eroi d e veche poves te c u p i r a ţ i l a fel ca şi a tunc i c â n a e r a u a d o r i m o ­de rn i d in Hol lywood. Vina o poa r t ă deci d i rec to ru l d e scenă că o exce len tă piesă a fost p r e a rece p r imi t ă de p u b l i c I n nic i -o clipă n ' a m în tâ ln i t pe scenă fa r ­mecul şi poezia ce s e degaja d in l ec tu ra itextului lu i Achard . I n u ­ti l să spunem că ş i d e as tă da tă , d u p ă vechiu l său obiceiu, d. Soa­r e a în ţe les s ă colaboreze cu Acha rd , a m p u t â n d , cu pas iune de felcer, f r a g m e n t e în t r eg i d in piesă . I a r d-na Mimi Bo t t a n u n e - a ma i a m i n t i t - o deloc p e e x ­celenta i n t e r p r e t ă din „Ul t ima noap te" . Din po t r ivă n e - a făcut să n e g â n d i m la fa ta d r ă g u ţ ă da r c a m l ipsi tă de t a l en t care , doar a c u m un an , spunea , cu accent s t ră in , câ teva repl ic i în ro lu r i d e p e l a coada d i s t r ibu ­ţiilor.

D a r şi acesit m i s t e r (Ult ima noapte-Corsaru lJ a r e , pe s e m n e , o expl ica ţ ie ca re n u s t ă în p u ­te rea noas t r ă să o d i scu tăm aici .

T E A T R U L N O S T R U : B ă r b a ­tul!. P iesa lui Denis Amiel poa te or icând const 'l 'ui o p l ăcu t ă şi i n ­t e r e san t ă l ec tu ră . N u ş t iu însă dacă ea poa te în semna u n spec ­tacol pe gus tu l specta tor i lor n o ş ­t r i . Lungi le discuţi i î n t r e cei t re i e ro i ai piesei au avu t da ru l să plict isească publ icul obişnui t cu u n cu rtotul depsei't g e a de evo­luţii t ea t r a l e .

Din t r ' o s implă şi foar te a m u . zaniiă comedioară , a t â t in te rpre ţ i i câ t şi d i rec toru l d e scenă s 'au silit să f a c ă o g r a v ă bic iuire a m o r a v u r i l o r sociale. Ceea ce n ' a fost în i n t en ţ i a a u t o r u l u i

Procesul interpretării scenice

SILVIA D U M I T R E S C U

Rezul ta tu l : o p r i m i r e ost'.ilă d in p a r t e a crit ice; d r ama t i ce . D â n -du-ş i s eama de g a f a făcută, a c ­tori i a u sch imba t , d u p ă câiteva seri m a n i e r a d e joc.

U r m a r e a : pub l icu l se a m u z ă l a m u l t î n j u r a t a piesă, „S tăpânu l sun t eu" .

T R A I A N L A L E S C U

I n n u m ă r u l v i i t o r : cronici ia „Don Car los" ş i „ M a r g a r e t a : 3".

Exi s t ând fuziunea osmotică î n t r e con ţ inu tu l psyhologic l i ­v resc şi con ţ i nu tu l psyhologic na tu r ă , — indent i f icare o rgan i ­ciste î n t r e ro l şi ac tor spre o func ţ iune a u t o d e t e r m i n a n t ă a individual i tă ţ i i — s 'ar izbuti 're­ve r su l acelei c iuda te virtuilităţi periferice, s tandard iza tă , d ispen­sa tă no ţ iun i i ta len t , p e care ac­to ru l o coboară, of randă a g e ­nia lu lui său meşteşug, la p ic ioa­r e l e u n o r spec ta tor i neformaţ i .

Manie r i smele şi t ip icur i le de eter iot ipă tehnică d rama t i ca , c e - a i lus t r a t o epocă d e r ea l i ­zăr i mer i toase a u n o r eminen ţ i p recursor i , moş ten i te , a d a p t a t e şi modificate fo rmal menta l i t ă ţ i i ac tua le , dacă po t avea scuza in ­t e rp re tă r i i , n u v a reve la în t imp, niciodată, evoluţ ia o r g a n i ­că a personajulu i , or i concret i ­zarea „jocului d e idei" l a ca re a p a r t i c i p a t

Evolu ţ ia o rgan ică n u poa te dă inu i decât p r i n p u t e r e a d e a-nal iză a ac to ru lu i , în co laborare c u sensibi l i ta tea, fantázia şi ob ­s e r v a r e a med iu lu i social. Dato­rită aces tor facul tăţ i , ac to ru l d e

cuasâ î n l ă tu r ă no ţ i unea i n t e r ­p re tă r i i , hă răz ind unu i rol cât d e m i c funcţia creaţiei , convins

că ieranchizarea ro lu r i lo r p e l u n g i m e sau r a p o r t confl ictuel este o u topie c e n ' a r e n imic co­m u n cu in t eg ra rea ac torulu i , în s fera sp i r i tua lă sub care se d e s -i ă ş o a r ă piesa, ch ia r sus ţ inând ro lur i m u t u a l e .

U n e x e m p l u des tu l de l u m i ­n o s şi uşor controlabi l adevăr , i n aceas tă p r iv in ţă , I-a p u t u t da a c u m vreo două s t ag iun i p i e s a : ISABELA, R E G I N A S P A N I E I , m o n t a t ă la t e a t r u l Nat iona l .

I n ro lu r i e x t r e m d e mici , î m ­p r e j u r a r e a — p a r e - n i - s e o „ î m ­p r e j u r a r e " s tudia tă i p iesa fiind m o n t a t ă d e d. S o a r e — a făcut să se găsească p e scenă d. C a l -bo reanu în ro lu l unu i p rocu ro r inchizi tor ial , i a r în ro lu l unui b ă t r â n s a v a n t d. F in teş teanu. . Aceşt i doi p ro tagoniş t i a i scenei româneş t i , deşi n ' a v e a u d e spus decâ t câ teva cuvinte , î n t r e care d. Ca lboreanu zicea : „Veniţi , să vă c u r ă ţ a ţ i suf letele !", a u real i­zat două m i n u n a t e creaţ i i , coor­d o n â n d p u t e r e a forţei c rea toare în în t regul a n s a m b l u ; h o t ă r n i ­c ind evoluţ ia organică ca două

ro lur i , c e - a r fi m u r i t a l tmin te r i î n scoar ţe le cărţ i i .

ION CALOVIA

M U Z I C A D E A S T Ă Z I L A . 3 I E N N A L A " DIN VENEŢIA

P r i v i r e a d e a n s a m b l u î n g ă ­dui tă în condi ţ iuni d e r a r ă e x ­t indere de „b i enna l a " vene ţ i ană asuipra m u z i c i con temporane , a fost poa te m a i i n t e r e san t ă ca o r i ­când.

P e deopar te , p e n t r u că de m a i mu l ţ i a n i n u se pu tu se în tocmi o colecţie eu ropeană de m o s t r e a le creaţ ie i muai ca le ac tua le .

P e de al ta , p e n t r u concluzi ' le poa te m a i ev iden te ca a l t ăda t ă , ca re se pot t r age cu p i i v i r e l a d i rec t ivele p o a t e m a i ev iden t e ca îna in te , c a r e s e po t t r a g e cu p r iv i re la direct ive, l a o r ien tă r i l e , la vi i torul compoziţ iei , p r iv i t p r i n p r i s m a măr tu r i i l o r p iove^ i t e d in a t â t e a pă r ţ i , a le Europe i .

I m p r e s i a generală, p e c a r e n e -a u l ă sa t -o — cele ascu l ta te es te — în p r u n u l r â n d aceea că ape l e . m o d e r n i s m u l u i " , ale c u ­ren te lo r noi, se l impezesc.

Dt ipă pe r ioada în care , d e bucur i a p a r c ă de a se fi p u t u t călca i n voie pes te toa te b r a z ­dele t emer i t ă ţ i l o r şi a l e s ingu­lar izăr i lor , d e p e u r m a r ă s t u r ­nă r i i t u t u r o r ba r i e r e lo r de că t r e îna in taş i i l iber tă ţ i i d e e x p r i m a r e şi fo rmula re muzicală , se p r a c ­t i cau năsd răvăn i i l e m a i a les p e n t r u ele însăşi , se cănită î na in ­t a r e a m a x i m ă pe d r u m u r i încă ne încă lca te , în specia l p e n t r u i sbânda d e a le găsi , as tăz i scopul de a l t ă d a t ă a evolua t s i m ­ţ i tor c ă t r e mijloc, c ă u l a n d u - s e m i excesul cu or ice pre ţ , ci m a i c u r â n d ideia, expres ia , fondul .

U n echi l ibru nou p a r e i n cur* d e s tab i l i re , o v i t a l i t a t e n o u ă p a r e să germineze în muzică , desch izându- i o r izontur i c ă t r e care se va pu tea î nd rep t a d i n c e în ce m a i rodnic .

N e - a u s p u s - o I ta l ieni i Rocca» Lavagn ino , Cortese, Corini s a u Nielsen, n e - a u spus-o F r a n c k Mar t i n , Boris Papandopu lo , F r i t z von Bor r i e s sau D J I U L ipa t t i .

N u es te o simplă, coine deu ţă . Es te o rea l i t a te , e o a tmos fe ră Pe ca re î ncepem s'o găs im şl s'o r e sp i r ăm p r e t u t i n d e n i , „BJenna-la" a a f i r m a t - o poa t e m a i vădi t , m a i demons t ra t iv , docâft în o r ica re a l t pr i le j de p â n ă a c u m şi fă ră să fi u r m ă r i t aceas ta , ci î n cea ma i desăvârş i t ă o b e c . i v i . a t e , che ­m â n d să ia pa r t e la p rezen tă r i l e ei compozi ta , i foar te deosebi ţ i u n u l da a l tu l şi to tuş i l ă s â n d s ă a p a r ă , d in o p e r a lor, cele ce c r e ­d e m a fi observa t , la r â n d u l n o ­s t ru , cu toa tă i m p a r t aii la tea ş l fără a fi p lecat la aceas t ă m a ­ni fes tare ou alt g â n d decâ t ace la de a cău ta să n e a p r o p i e m câ t m a i m u l t d e f iecare d in a s p e c ­tele ei.

R O M E O A L E X A N D R E S C U

Peisajul liricei lui Lucian Blaga

DINA COCEA

Ce păca t că n ' a r e f iecare t e a t r u un publ ie a l lui. S 'ar găsi poa t e a lune i şi specta tor i ca r i s ă m e ­r i te acest t ea t ru le ţ pe cari c u r a ­joşii d i rector i i-1 p u n cu a t â t a generoz i ta te l a dispoziţie. Vor pu tea a tunc i dânş i i anga ja un om care să interzică accesul în sa lă al celor ce d u p ă înfă ţ işare , d a u impres ia că la s fârş i tu l spec ta ­colului vor dec la ra „că s 'au p l ic ­tisit de moa r t e , f i indcă n ' a u g ă ­sit ac ţ iune în piesa lu i Amiel" .

I n ceeace p r iveş te d is t r ibuţ ia , nu ş t im c u m să î m p ă r ţ i m cuv in ­tele de elogii celor 3 in te rpre ţ i pr incipal i . „ P a r t e a leu lu i" p a r c ă i se cuvine to tuş i d -ne i Dina C o ­cea ca re a reuşi t , în ro lu l soţiei, cea ma i f rumoasă crea ţ ie d in ca­r ie ra sa .

P r e a pu ţ i n conv ingă toare în p r imele două ac te , d - n a Tan tz i Cocea s'a reabi'itart cu de săvâ r ­şire în actul I I I , f i ind d e . a d r e p ­tu l emoţ ionan tă .

D-l Critico, acelaş pl in de e le ­g a n ţ ă ac tor p e c a r e - l cunoş team din t recut .

A m cetit în cronica u n u l z ia r de d iminea ţ ă : „D in t r e d -ne le Tantz i şi D ina Cocea a m p re fe ­r a t -o pe d - r a Lucica Cheval ier ' ' .

A m în tâ ln i t în acesite câ teva r â n d u r i p r e a m u l t ă r ea -vo in ţ ă p e n t r u d i rec toare le Tea t ru lu i N o ­s t ru ş i e x a g e r a t de mulită b u n ă ­voin ţă , fa ţă de d - r a Lucica C h e ­valier , care, o r icâ te s t r â m b ă t u r i de m a i m u ţ ă a r face n u poa t e fi ceeace se ch i amă : O ac t r i ţă .

C O M E D I A : S t ăpânu l sun t eu. S'a spus m e r e u desp re i n t e r p r e ­ţii acestei piese : „Or icâ te s i l inţe ş i - au d a t , n ' au p u t u t sa lva n i ­mic" . Noi s u n t e m de ali'.ă p ă r e r e : d -nu l Timică şi încă vreo doi in te rp re ţ i ş i -au da t toa tă s i l in ţa să compromi tă l a noi n u m e l e lu i Gino Rocco.

„Sângele meu vrea să curgă pe scocurile lumii

Să 'nvârtă roţile în m o r i cereşt i" , sau „Pământ i i l e la rp , fii t runch iu l

meu, fii pieptul eces te i năp rasn ice

inimi, prefă-te'n lăcaşul furtunilor,

cari mă s t r ivesc, fii amfora eului meu îndărătnic!"

Imag inea cosmosului care s 'ar c u t r e m u r a de paşi i poetului , e -chivalează în g randoare doa r imed ia t u rmă t i a r ea strofă l i ­beră , în care po ten ţa rea s en t i ­men tu lu i exis tenţe i sale fizice a junge propor ţ i i mitologice :

„Când aş iubi mi-aş întinde spre cer toate

mările ca nişte vânjoase, sălbat ice b r a ţ e

fierbinţi, spre cer să - l cuprind, mijlocul să-i frâng să-i sărut sclipitoarele stele''. (Daţ i -mi un t r u p voi munţilor)

Tipul identifică-rij cosmice s'ar p ă r e a că este aici cel al e x a l t ă ­rii v i ta le . Perspec t iva r ev ine la adevăra te l e ei ungh iur i , dacă j u ­decăm poemul în în t regul s ă u ; sensul este de fapt o că inare a „ lutului p r e a s l ab" care- i com­pune t r ecă to ru l t r u p , p r e a s t r â m t p e n t r u s t raşn icu l suflet a l poetului :

„Dar n u m a i p e t ine t e a m trecă­torul meu trup",

este u n final care împinge văzul ma i depar te , că t re momen te l e în care ident i f icarea cosmică se p roduce p r i n sufer inţă . I a t ă în pus t ie toarea „Melancol ie" d in „poemele lumini i" , cum : „...toată durerea ce-o simt, n'o simt în mine, în in imă, în p iept , c i n p icur i i de ploaie care curg, şi altoită pe fiinţa mea imensa

lume cu toamna şi cu seara ei mă doare ca o rană".

Apropier i le c a r e s 'au făcut uneo.-i î n t r e Melancolia lui L u ­cian Blaga şi melancol ia bie tului Ver la ine , d in cunoscute le - i v e r ­sur i : ...il p l eu t sur la ville comme il p leu t dans mon coeur"

nu poa t e fi, la l u m i n a ana l i z e ­lor noas t re , sus ţ inu tă . Căci, pe când melancol ia ve r l a in i ană u t i ­lizează ca să se exp r ime p roce ­deul pa ra le l i smulu i d i n t r e s t a ­rea, de suflet şi peisa jul ce-i s e r ­veş te de cadru imanen t , la B l a ­ga „durerea. . . i'n picurii de ploaie care curg", to t a şa cum „imensa lume' es te „al toi tă pe fiinţa" poe tu lu i . La nefer ic i tul poet francez, peisajul şi conşt i in-ţa - ş j r ă spund , d u p ă s is temul c o ­respondenţ i lo r s imbolis te . Ele-şi r ă m â n însă una -a l t e i a ex te r ioa re . In v r e m e ce la mis t icu l r o m â n ident i ta tea conşti inţei cu n a t u r a se exp r imă explicit , ca un fap t delà sine înţeles. Aşa se face că el poa te scrie „ziua trăesc îm­prăştiat cu furtuna", sau „privi­rea mi se umple de păsări şi vânt', ori, ceva m a i depa r t e , „sunt fratele obosit al cerului de jos şi-al fumului căzut din

(Urmare d i n pag . I)

vatră", a d o p t â n d formula de f ra­t e rn i t a t e cosmică a sfântului Francise , „ să răcu ţu l " a t â t de b o ­gat în rude , d a c ă j u d e c ă m d u p ă epi tetele p e care cura te le sale „fiorett i" le acordă t u t u r o r f ă p ­tu r i lo r m â n i i d iv ine : „fratello sole", „fratello a lbero" , „sorella luce", etc. Sen t imen tu l c o m u n i ­uni i f ranciscane cu n a t u r a este însă depăş i t d e a t i tud inea mis t i ­cului, p e n t r u care recunoaş te rea ident i tă ţ i i sale cu în t reaga c r e a -ţ iune se împMneişte sub razele colectivului „noi" :

„noi sfinţii, noi apele noi t â lhar i i , no i p ie t re le , drumul întoarcerii n u - l m a i

ş t im, Elohim, Elohim. '"

(Ioan se sfâşie 'n pust ie) .

A m depăş i poate intenţ i i le s t u ­diului de faţă , î na in t ând p r e a mul t în anal ize de conţ inut , d a ­că a m a d ă u g a că poetul r e s imte exis ten ţa cosmică d r e p t un p ă ­cat p e care e chemat să- l r ă s ­cumpere , p r in t r ' o ex is ten ţă p e r ­sonală pe care o tăgădueş te . („Tăgăduiri") . Cu sen t imentu l că „e în apă, — e în vânt , — sau m a i depa r t e " , Lucian Blaga S3 găseşte p e l inia mist icei o r to ­doxe, în ca re duhu l e rmi tu lu i se uneş te cu d u h u l st ihii lor pe ca­lea m a r e i îns ingură r i a s i h ă ­str iei .

Exis tă , la, Luc ian Blaga, t o t u ­şi, şi un chip m a i apusean d e coordonare a ps isa ju lu i cu s u ­biect ivi tatea, p e calea a t â t d e obişnui tă la expresionişt i , a î m -bibăr i i ţesutu lu i lumii ex te r ioa ­re , cu va lo r i subiect ive. M=r.iţi-n â n d u - s e p e r m a n e n t în forma core la t iv i tă ţ i i „natură - conşt i in­ţă" , intimitatea, insului cu pe i s a ­jul ia forma ş t iu tă a „ îns imţ i r i i " estetice, preconiza tă de t eo re t i ­cienii in t ropath ie i .

Ecour i le î n pe i sa j , a l e unei s tă r i d e suflet, nu pot fi n i că ­ieri ma i bine i lus t ra te în l u m i ­n a acestor de l imi tăr i , decât p r i n poezia a t â t de cunoscută i n t i t u ­la tă „Gorunu l " : „7n limpezi depărtări aud din

P I E P T U L UNUI TURN Cum ba t e CA O INIMĂ un

clopot..." Liniş tea p e care frunza g o r u ­

nului i-o p icură poetului în s u ­flet, îi p a r e aces tu ia un , . avant -goût" al l inlş tei pe care-o v a cunoaş te în t r e scândur i le s ic r iu­lui ce creş te cu f iecare clipă 'n t runch iu l a rbore lu i sub care a s ­tăzi gustă a t â t de fericit odihna.

Procedeul din care Blaga scoa ­te efectul genial ce a i m p u s „Gorunu l " t u t u r o r t r a d u c ă t o r i ­lor s t ră in i de poezie română , n u e cu toa te aces tea al tul d e ; â t a l „Einfühlung"-ulu i . Acelaş gen rle imanen t i za re a peisajului p r i n însuf le ţ i rea lu i omeneş te , se desvă lue şi în „ S o m n " : ..Noapte întreagă. DĂNŢUESC

STELE în iarbă. SE RETRAG în păduri şi'n peş­

teri potecile''. Aici însă fiorul poemulu i sfâr­

şeş te î n t r ' u n peisaj t r an scen ­dent , deveni t astfel p r i n p l a n t a ­rea peisajului î n p l in m i s t e r al is toriei :

„Cu svonur i surde p r i n a rbo r i se r id ică veacuri fierbinţi", şi p r i m r o reve .a re a mis t e ru lu i somnulu i , p r i n t i - n a şi m a i m a ­r e a sângelui , iposLaziat p a l i n ­genezie, ca a u r a t á r ea i a a m a i mu l to r genera ţ i i : In somn sângele meu cai un val se trage din mine înapoi in- părinţi.

t r o c e d e u i îns imţ i r i i s e poa te identifica în des tu le poezii a l e poetu lu i nos t ru , i n t e rven ind a-•desea cu a t â t a s t ă ru in ţ ă m e a t î n t r e a g u l poemei capă t ă n u şt iu ce în rud i r i cu a i e g o n a re tor icei an t ice tex. „ A m u r g da toamnă ' ' , p . Ь9, ecLţia de i in -uvá . E vorba aici d e a i n u r g u l c a r e suflă cu buze roşii, in spuza nor i lo r ş i-aţăţa j e r a t ecu l ascuns sub c e n u ­şa lor. De o rază care goneşte cLn apus , îşi strânge aripile şi se lasă t r e m u r a n a pe-o t runzá , ce cade d e g reu t a t ea pove re i luminoase). S 'ar p u t e a cita, p e n ­t r u versur i le :

„Taci , arătătoarele se opresc Susptnând, pe ultimul senin, şi p o e m u l „Oraş v e c h i u ' , in care suüp-nul es te t r ans fe ra t asUel deia poet la ob .ec tu l ex te rn , p . n t r u aceleaşi ros tu r i exp res i ­ve. I a r f igura mulcom b ă t r â n e a ­scă, de cerşetor c u t r ecu t ta in ic , a „шгпилді neg ru c a r e s tă în р.сіолге ş i-şi n u m ă r ă anii , î n ­vins ', n u poa te r ival iza decât cu imag inea - so râ din „Sat na t a l " , în ca r e „porţ i se deschid sâ -ş i a r a t e u i m i r e a ' , cu n a t u r a l e ţ a pe care gestul îl capă tă a t r ibu i t u -no r r u r a l e leliţe cu g u r a căscată, sau cu cealal tă imagine . „Nedumerit turnul se va uita

două ore pe urma mea P â n ă m'o i p i e rde d i n n o u sub

dunga apusului '. Tehnica îns imţ i r i i n u t r ebu ie

n e a p ă r a t să ma rcheze ex i s ten ţa unu i peisaj de categor ia celui denumi t i m a n e n t . I a t ă exemplu l poemulu i „Trez i re" (p. 300), care t e r m i n ă in s t a r e să n e înşele lesne : „Ca lacr imi — mugurii l-au

podidit. Soare, soare, dece l-ai trezit?" oare n u este însă de fap t o e x ­presie a corelaţ iei o m - n a t u r ă , ci o biografie omeneasca m a s c a t ă sub a t r ibu te l e vieţ i i vegetale , în tocmai ca şi b r a d u l d in c â n t e ­cul de là p . 315, s imbol a s e m ă n ă ­tor celui d in tâ i , şi c ireşului din . .Belşug" (p. 313), „plin de rod şi v r a j ă " căru ia or icât i -a r cu le ­ge cineva roade le n u - i poa t e i u r a stelele d e d e - a s u p r a .

P e n t r u a exempl i f i ca în t r ' o cr is ta l izare totală , în a fară de cea neegalabi lă a „Gorunulu i" , modu l specific în care la Luc ian Blaga se organizează s en t imen­tul infer ior i tă ţ i i pe isa jului co re ­lat cu sen t imen tu l identif icări i conşti inţei p ropr i i în peisa j , n ' a -vern decât să rec i t im perfecta melodie a poemulu i „Heracl i t lângă lac" .

Aşa d a r : „Lungă a p e verz i s'adună

cărările. Sunt l inişt i pe-aic i , grele şi

părăsite de om". P r i m u l v e r s este rea l iza t p r in

procedeul ş t iut a l îns imţi r i i , a l însufleţ ir i i cu in ten ţ i i u m a n e a obiectelor ex t e rne . I n a l doilea,

u n conţ inu t subiect iv (liniştea) s'a mater ia l iza t , d e s p r i n z â n d u - s e du supor tu l conşt i inţei („părăsi te de om.'). I n t e rven ţ i a d i rec tă a omulu i în peisaj se vede abia în a i t rei lea vers , in p ro te s tu l con ­ş t i in ţe i f r ămân ta t e , fa ţă de a t ­mosfera iugubră p e c a r e o chea ­m ă ur le tu l câ ine lu i : „Taci câine care 'ncerci vântul

cu nările, taci". Imed ia t apoi , n e sun t î n fă ţ i ­

şate , au tonom, personif icate , despr inse d s conşt i inţă, aminti­rile, „care vin plângând sa-şi îngroape faţa în cenuşa l o r " . Corolar a l identif icări i sale t o ­ta le cu na tu r a , poe tu l „spr i j ini t de butuci îşi ghiceşte soarta din, palma unei frunze tomnatice", p â n ă în t r ' a t â t des t inul u m a n şi cel vegeta l sun t una .

I a t ă apoi începu tu l fără u r ­m a r e a l u n u i dialog î n t r e om şi v r e m e :

„Vreme, când vrei să iei dru­mul cel mai scurt, pe unde a-puci? ', imag ine care ne şi sugera au tonomia faţă de conş t i in ţă a t impulu i , h o t ă r â n d u - ş i s ingur d r u m u l a tunc i când vrea să şi-1 scur teze (procedeul este însă tot in t ropath ic) . Inversă este me toda folosită de poet p e n t r u a sugera începu tu l d izolvăr i i o m u l u i în peisaj : „Paşi i mei răsună în umbră par'că-ar fi nişte roade putrede, ce cad d i n t r ' u n p o m neuă2ut", în care se a t r i bue omului a t r i ­bu te le peisajului , fiziomorfizănd regnul u m a n aşa c u m mai sus se anthropomorfizase cel vegeta l .

„O, cum a răguşit de bătrâneţe fllasul izvorului. ' ' ca şi „Durer i le se cer spre taina joasă a ţărânii", u n d e însă mate r ia lu l ce se în­sufleţeşte este u n a t r i b u t a b ­s t rac t omenesc . Şi î n Lne, iden­tif icarea s impate t ică , î n t r u su ­fer inţă , cu n a t u r a : „Spini as i ' â r l depe ţărm în lac Cu ei în ceruri mă desfac"

A v e m aici u n poem î n ca re . de l à p r i m u l p â n ă la u l t imu l vers , pe isa ju l se m e n ţ i n e i m a ­nent . Procedee le p r i n ca r e s e n ­t imen tu l corelaţ iei lui cu conş ­t i inţa es te a d u s în p r a g u l e m o ­t ivi tăţ i i ci t i tori lor , n u sun t înaă nici p e depa r t e aceleaşi . Delà cel m a i s implu — in t ropa lh ia estet ică — p â n ă la cel m a i com­plicat — ident i f icarea s i m p a t e ­tică a conşti inţei cu peisajul , — g a m a gradaţ ie i lor t r ece p r in ipostazierea, (personificarea, o-biect ivarea , au tonomizarea) con-ţ inu tur i lo r mora l e a le conştiinţei , faţă de rea l i ta tea e x t e r n ă a că­rora , conşt i inţa începe să ia a t i -t ud n e de re la ţ ie socială, ca delà om la om, î n t r ' u n început de dialog. P a r c u r s u l ve r s an tu lu i u r ­mător , descendent , n u e astfel g reu de p r e v ă z u t : omul dev ine t e r enu l î n c a r e inf luenţele fi-z iomorf izante a le na tu r i i v in să se împlân te , p â n ă la a-1 disolva to ta l i n even imen te impersona le , fizice, fireşti . Poemul este, p e n ­t ru aceas tă a doua ca tegor ie a t ipur i lo r d e izolare în procesul c rea ţ ie i la Blaga, to ta l semnif i ­cativ. Ornul-f i re şi n a t u r a - o m , ca re se măr tu r i s e sc aici , n u sun t oa re replica acelu i „Chr is tos -p ă m â n t u l " din „Tu lbura rea a -pelor" , sau, ca să n e m e n ţ i n e m to t în cadru l l i t e ra tu r i i d r a m a ­tice a iui Luc ian Blaga, n u sun t ele oa re u r m a r e a l ir ică a î n d e m ­nulu i lui Z a m o l x e : „fii fulger" ori „fii izvor"?

ION FRUNZETXJ

Această „ r evăzu t ă edi ţ ie" a filmului „Se-aprind făcliile" nu-i în fond altceva decât vechea pe­liculă ce-a rulat a c u m doi ani.

Ţinând seamă de ultimele rea­lizări autohtone, ne-am fi-aştep-tat să fie verificată cel puţin s incronizarea ; asifel şi docilii noş t r i specta tor i a r fi jos t poa te mai indulgenţi cu defectele fil­mului.

Insă, imaginea neco re spunzând sunetului, spectatorul, agasat, în­cepe încă din primele scene ăi-secarea subiec tu lu i , in ter ioare lor , fotografiilor, ş.a.m.d.

Profund nemulţumit, găseşte în primul rând că tema-i mai mult decât banală.

Întrucât, gândeşte el, în fie­care menaj oricât de reuşit ar fi, in te rv in inerentele passe de plict iseală, î n ca re soţul r e spec ­tiv o ia razna.

Bietelor soţii li se recomandă însă r ă b d a r e a d e - a aş tep ta reîn­toarcerea „elementului rătăcit" şi posibilitatea de înţelegere că bărba ţ i i sunt prin definiţii poli­gami.

Vina pa r an t eze i de m a i sus o poartă, poate, şi dialogul fil­mului, datorită căruia scenele tragice devin comice sau ridi­cole, cum este, de exemplu, sce­na mor ţ i i , î n care eroina deşi impusca iă în créer, mai poate vorbi (nu uitaţi timpul necesar pentru a fi descoperită....)

O L G A P O R U M B A R U

Acestei ac ţ iuni cu totul nesus­ţinută, cunoscută de noi de-acum doi ani, i sau adăugat câteva scene în cari admiratorii g lasu­lui doamnei Maria Tănase a r p u ­tea-o eventual vedea şi'n chip de actriţă de c inema.

Minunata interpretă a c â n t e ­celor noastre populare, deşi fo­togenică, nu este deloc flatată, calitatea fotografiilor „noi' fiind depar t e d e - a n e - o înfă ţ i şa aşa cum este.

Nu mai vorbesc de frumoasa doamnă Olga Porumbaru care „în carne şi oase" este şi ea mult mai reuşită.

Să reproşem asta grimei atât de slabe, inginerilor t ehnic ien i sau celor cari n u se p r i cep decdt la fotografii mediocre?

Sensibilitatea doamnei Nutzi Dona şi marele t a l en t a l d- lui George Vraca, nu sunt însă su­ficiente pentru a asigura succe* sul unui film la care , p a r e - s e , au lucra t tehnic ieni s t ră in i , că ­rora le erau probabil cu totul indiferente rezultatele „morale".

Excelent, domnul Antoniu, în scena beţiei.

In roluri estompate, doamnele Lenita Bolâur şi Jana Costa, a-lături de poetul şi actorul Emil Botta.

Muzica d o m n u l u i Bobescu ş i imagini le re t rospect ive a câtor» va străzi luminate „a giorno", de pe timpul când Bucureş t iu l n u cunoş tea camuflajul, sunt singu­rele c i r cums tan ţe a t e n u a n t e a le f i lmului .

ANDRJANA NI CO A B A

t s = ? 3 Octombrie 1942 UNIVERSUL LITERAR

Delà moartea lui A d r i a n o T i l ­gher , cunoscu tu l filosof şi scri i ­tor italian, se împlineşte în cu­rând u n an . Săvârşit din viaţă prea devreme — se născuse în 1887 la Résina — îşi lasă numele legat de judicioase volume de cri­tică şi de filosofie.

A fost una d in t r e min ţ i l e ace­lea l u m i n o a s e c a r e - a u pu tu t cu­p r i n d e î n câmpu l lor de ac t iv i t a ­te aproape toate problemele v i e ­ţ i i c u l t u r a l e : i a r p r e g ă t i r e a l i t e ­r a r a şi filosofică, sensibilitatea şi spiritul logic pe care a ştiut să-l î n t r ebu in ţ eze cu măsurată d ă r n i ­cie , l -au a ju t a t ca în toate dome­niile pe care duhul lui iscoditor le-a cercetat, să facă noui desco­per i r i , s ă găsească a l t e valor i .

Ce te d o u ă m a r i feţe ale ac t i ­vi tă ţ i i sa le , — una privind pre­zentul, arta şi literatura contem­poranilor iar alta t recu tu l , con­d i ţ i a omului în istorie şi în viaţă — n e indică ceva şi din structura sufletească şi formaţia intelec­tuală a lu i Ti lgher .

Ident i f icat cu năzu in ţe le v r e ­mii, l u p t â n d p e n t r u înfăptuirea idea lu lu i generaţiei lui, filosoful Ti lgher a igăsit şi t i m p u l să se u i t e tnavoi, să înv ie concepţ i i de viaţă de mult dispărute.

Filosofi an t i ch i (1921), La vis io-n e g reca del la v i t a (1926), Fi loso­f i i de l l e Mora l i (1937) sunt stu-dti care au la bază nepotolita sete de a cunoaşte a lui Ti lgher , care l -a dus la foarte instructive con­sideraţii asupra societăţ i i antice şi a idealului ei moral. In F i lo ­sofi e mora l i ş t i de l Novecento , E -tica di Goethe , a p ă r u t e în 1932, II T e m p o (1934) şi II caso (1939) se găsesc cele mai revelatoare pei­sagii p e n t r u cunoaş te rea con­cepţ ie i sale a s u p r a vieţi i , pentru înţelegerea însăşi a filosofiei sale. E însă cunoscut m a i m u l t ca c r i ­t ic decât ca filosof: poate fiindcă sunt mai numeroşi cei pe care-i interesează l i t e r a tu ra , poa t e f i ind­că Ti lgher a fost p r i m u l şi s in­g u r u l susţinător şi p r i e t e n al teatrului nou italian, i n tu ind în m o d s igur a c u m u n a n i m recu­noscu ta sa va loare .

S t u d i sul t e a t r o c o n t e m p o r a -neo (1923), L a scena e la v i ta (1925), Ricognizioni, prof Ui di ser i t tor i e mov imen t j sp i r i tua l i txjnternporanei (1934) mărturi­sesc credinţele l i t e ra re a le lu i Ti lgher . P r i m u l v o l u m în special cup r inde atâtea puncte de vedere surprinzător de noui pentru anul 1923, atâtea p rev iz iun i as tăz i s t r ă ­lucit împl in i t e , încâ t a deven i t Indispensabi l p e n t r u cunoaş te rea i s tor icului şi a esteticei nouei d r a m a t u r g i i i ta l iene .

Criticul Tilgher a fost dublat şi de un valoros estetician; din­colo de fapte el întrezărea şi semnificaţia lor.

In Este t ica , a p ă r u t ă î n 1932, e deşbătută întreaga problemă a in tu i ţ ie i şi a expres ie i ar t is t ice . R e d ă m p r i n t r a d u c e r e a p rop r i i ­lor lu i cuv in te u n pasaj rezuma­

tiv a doctrinei sale estetice : „Art is t e n u m a i acela care dă formă problemei timpului lui sau acela care experimentează în el timpul lui ca o problemă în desfăşurare. Un a r t i s t e c u a t â t mai mare decât altul cu cât mai profundă, mai vastă, mai cosmi­că e v iz iunea lu i desp re l u m e şi v i a ţ ă , morala lui, re l ig ia lui , fi­losoful lui, cu atât mai mare fiindu-i puterea de sintetizare, ac t iv i t a tea lu i c rea toa re . I a r for­m a înţeleasă nu ca formă imo­bilă şi moartă, dar ca formă în ac t iv i ta te , ca activitate creatoa­re, suscept ib i lă de infini t de m a r e intensitate".

Cartea care pune în lumină toate l a tu r i l e sp i r i tu lu i lu i T i l ­gher , de filosof, estetician şi critic literar e L a filosofia di Leopardi , a p ă r u t ă în 1940. S'au scris atâtea s tudi i despre opera poe tu lu i d in Recana t i , încât ivirea unuia nou s'ar părea că nu mai poate a-runca nici o lumină, că nu face decât să repete vechile puncte de vedere.

lată însă că Tilgher descoperă operi i lui Leopard i şi a l t ă v a ­loare decdt cea poetică : alături de cel mai mare poet modern al Italiei, nefericitul Giaeomo Leo­pardi, stă cel mai mare gândi tor al veacului trecut. Pentru deplina cunoaştere a lui Leopardi stu­diul lui Adriano Tilgher n u poa ­te fi în n ic iun fel ignorat.

Stilul pătrunzător, ordonat, fără p u t i n ţ a niciunui echivoc, face cu atdt m a i ademen i toa re lectura studiilor a-tot-pătrunză-torului Tilgher, a cărei moarte o regretăm sincer.

E D I Ţ I A N A Ţ I O N A L Ă

a operelor lui Niceolo T o m -maseo este pe calea împlinirii. Cunoscut de ce i mai mulţi doar cu autorul preţuitelor dic­ţionare a limbii italiene şi a sinonimelor din l imba i ta l iano, t ipă r i r ea operi i in tegra le a e r u ­di tului dalmatin din secolul tre­cut ne relevă un Tommaseo poet, romancier, critic, gâr-ditor, i s to ­rice t r aducă to r , om polit ic, ba ch iar şi s tudios al poeziei popu­lare.

î n t r e g i t ă astfel , f igura lu i Tom­maseo conturează mai precis în­suşi epoca în care-a trăit. Prin­tre volumele în curs de apa r i ţ i e r e ţ i n e m Dizionario Estet ico în­grijit de Giovanni Pap in i , Scri t t i edit i e inedi ţ i su l la Dalmazla , sul la Grec ia e su i popoli slavi , Poesie, P rose na r r a t i ve , Scr i t t i storici e polit ici d a i 1846 a l 1849, Cant i popo la r i editi e i n e ­diţ i , P regh ie re , Inn i de l la chiesa e Sa lmi t rado t t i , Scr i t t i D a n t e -schi şi un volum de Poes ie l a ­t ine care leagă p e Tommaseo de trecut, apropiindu-l în aceiaş timp de Carducci, care n'a ră­mas străin de p reocupăr i l e lui Tommaseo şi a c ă r u i inf luenţă cr i t ică a sufer i t -o deseori.

C O N S T A N Ţ A TUDOR

D E S P R E „ V Â R S T A B I O G R A ­F I C A "

scrie Willy He l lpach î n s ă p ­t ă m â n a l u l „Das Re ich" (nr. 30 d i n 27 Sep t embr i e 1942). R e ţ i ­n e m , p e n t r u in fo rma ţ i a ce t i to ­r i l o r noş t r i , u r m ă t o a r e l e : ,yCu toa t e că şi o v i a ţ ă -tânără şi s cu r t ă poa t e fi p l i nă d e t r ă i r i şi de r ezu l t a t e : ce a m da dacă A -l e x a n d r u cel M a r e sau G u s t a v Adolf, Raffael s a u M o z a r t n e - a r fi l ă sa t câ te o au tob iograf ie a genia le i lor vieţ i , e i d i n t r e ca r i nici u n u l n u a a t i n s v â r s t a d e 39 de ani , i a r ă A l e x a n d r u nic i m ă c a r cea de 35?" — totuş i s u n t e m c u toţ i i de p ă r e r e că n u i se c a d e u n u i t â n ă r să s e a p u c e de memoria l i s t ică , e a fiind t r e a ­b ă a bă t r âne ţ i i .

.^Opinia publ ică — îi a t r i bu i e n u m a i u n u i om des tu l d e în vâ râ tă în ţe lepc iunea d e a p u t e a ţ ine j udeca t ă p l ină de sens a-s u p r a p ropr ie i sa le vieţ i , a s u ­p r a fapte i şi c red in ţe lor sa le şi d e a p u t e a deosebi, acu în t e ­n u l re la tăr i i , l uc ru l e sen ţ i a l de cel secundar . Antropologia ş t i ­inţifică însă n u p o a t e a p r o b a p u r şi s imp lu o a t a r e concepţie. Ea şt ie că, p e n t r u a- ţ i povest i v ia ţa , ex i s t ă o condi ţ ie p r e a l a ­bilă şi c a r e n u p o a t e fi îndepl i ­n i tă cu cât m a i t â rz iu cu a tâ ta ma i b ine . Aceas tă condi ţ ie este p u t i n ţ a de a- ţ i aduce a m i n t e de cele t r ă i t e cu decenii în u r m ă şi, câ te oda tă , în u r m ă chiar cu două genera ţ i i ! Aceas tă m e m o ­r i e n u poa t e fi în locui tă c u nici u n fel d e î n s e m n ă r i scoase din vreo c a m e r ă d e m ă r u n ţ i ş u r i , căci şi a t a r i no te , p r e c u m şi t o a t e documente le , ju rna le le , scrisori le şi ur ice le a u p u t e r e a n u m a i d e a î m p r o s p ă t a forţele aducer i i a m i n t e , de a î nd rep t a eror i le memor ie i , de a p u n e î n ­t r 'o l u m i n ă m a i l impede cu t a r e sau c u t a r e e v e n i m e n t — şi e x i ­stă, î n aceas tă p r iv in ţă , a n u m i t e foar te impor tan te , r e n u m i t e în

toa tă l umea şi n e p r e ţ u i t e m e ­mori i ce a u t r e b u i t să fie p r e ­cizate d in p a r t e a con t emporan i ­lor sau a celor in i ţ i a ţ i î n ş t i in­ţ a evenimente lor .

Se în ţe lege că u n o m genial m a i a r e d e spus , ch iar şi la a -dânci b ă t r â n e ţ e , l uc ru r i m a r i şi esenţ iale . Cunoaş t em câ teva m i ­nun i a le creaţ ie i b ă t r â n e ş t i , — t e r m i n a r e a lu i „Faus t " , p e „Fa l -staff" a l lu i Verdi , „Cosmosul" lui A l e x a n d e r von H u m b o l d t şi chiar pânze le lu i Tizian... Dar c u m toa t e aces tea s u n t excepţ i i r a r e şi c u m de regulă , s e s t inge s a u s lăbeş te o d a t ă cu v â r s t a î na in t a t ă şi la geniu p u t e r e a c rea toare , toa te acele e x e m p l e ves t i t e a l e autobiograf i i lor s c r i ­se foar te tâ rz iu , p rez in tă , p e l ângă cal i tă ţ i le m a r i a le a u t o r i ­lor lor, şi a n u m i t e scăder i cari , f ă r ă doar şi poa te , t r e b u i e a t r i ­bu i t e băt râneţ i i . . . P ă r ţ i l e s labe a l e ul t imei căr ţ i d in „Dich tung u n d Wahrhe i t " , c a r t e p e ca re Goe the a r euş i t s'o închee în cea m a i t â rz ie vâ r s t ă , sun t cu ­noscu te tu tu ro ra , m a i a les dacă o c o m p a r ă m cu sucu len ta p r i ­melor t re i .

Şi când a păş i t poe tu l n o s t r u cel m a i m a r e la r e d a c t a r e a b i ­l an ţu lu i vieţi i sa le? A p r o a p e e-xac t pe la v â r s t a de 60 d e a n i , i a ră autobiograf ia l -a p r e o c u ­p a t a tunc i c a m p â n ă p e la v â r ­sta d e 65. Şti inţificeşte, s e poa te a f i rma că aceas tă biograf ie co­incide, p rop r iu zis, cu cel m a i po t r iv i t r ă s t i m p d e v ia ţă ce poa te fi folosit u n u i as t fe l de scop. Dece se poa t e vorbi , d e s ­p r e aces t momen t , ca de sp re vâ r s t a „biografică op t imă"?

I n p r a g u l î m b ă t r â n i r i i b io lo­gice, — c a r e n u se carao te r izea-

Solstiţiu Uitarea 'ndoliată prin lumi bătrâne trece Aici un zâmbet searbăd, dincolo un regret. O amintire ştearsă din pulbere învie Surâde umbră tristă străvechiului portret.

Şi tinereţea'şi pierde pe lespezi reci colturnü. O frunte ca zăpada s'a învineţit pe drum. In vorbele iubirii auzi cum surpă vremea Şi temelii de veacuri se amestecă în fum. Cenuşe, prinţi şi zvonuri încap sub baldachine Şi craniile goale, s'au prăbuşit de mult. In vechile orbite mai arde lăcomia -Şi'n tâmple mai adie al vieţii stins tumult.

Un vals ca şi viaţa alunecă şi trece. Dorimţi în stoluri negre se aştern şi se cobor. Zadarnic ca scânteia ce-a luminat în noapte Şi palid ca mormântul e tainicul lor zbor.

Ce-i înalt în praf se pierde şi abisul îl măsoară. Ce-i vesel ca îngheţul de toamnă s'a înegrit. înţelepciunea lumii pe piscuri reci înghiaţă Şi creşte gras în soare pământul înverzit.

IULIAN VESPER

Cronica plastică

PENTRU ARTA PLASTICĂ ROMÂNEASCA S e cuv in n e a p ă r a t comen ta te , p rob lemele

de î na l t o rd in plas t ic , r i d i c a t e d e colegul N 1 -COLAE B R A N A î n z iaru l „ Ţ a r a " d i n Sibiu, cu p r i v i r e l a plas t ica a rde leană , . N e - a p ă r u t r ă u că n u a m p u t u t l ua cunoş t i n ţ ă d i r ec t d e ele, c i a t r e b u i t să n e m u l ţ u m i m ou p r i n c i ­pa le le f r a g m e n t e (l ipsind din Capi ta lă) p u -bl icate 'n ar t icolul d o m n u l u i N E T E A în „ V r e ­m e a " d in 13 Sep tembr i e .

O n e d u m e r i r e — dacă se poa t e s p u n e — ş i m a i s t r i g ă t o a r e decâ t aceea, s e m n a l a t ă d e m i n e î n t r ' u n n u m ă r t r ecu t . E s t e d e n e -er ta t , s ă s e ignoreze a p o r t u l n o u şl hotărît proaspă t , a l u n o r a r t i ş t i cu m a r i posibi l i ­tă ţ i , a d u s a r t e i r egă ţ ene .

P e n t r u p r i m a o a r ă a n u l ăs ta , s 'a d a t d r u ­m u l c â t o r v a „din aces t e e l emente , d a r toţ i c â ţ i a u e x p u s , a u ceva î n r u d i t î n t r e ei , t e h ­nici b a z a t e p e culoare, pas tă , ma te r i e . C h i a r diverşi , ş t i m toţ i că regăţeni i noş t r j c u p a ­le tă s u n t t r i b u t a r i F r a n ţ e i — d e al t fe l baza inf luenţe i în t rege i omenir i — a r fi copi lă­resc s'o t ăgădu im.

Ceeace a r fi fos t e x t r e m d e in te resan t , a r ui fost tocmai c o n f r u n t a r e a fcehnicei d e pes te mun ţ i , c u a c e e a a regă ţen i lo r . S 'a r fi p u t u t dovedi astfel, că n u s u n t e m uni la tera l i , a şa c u m B'ar p u t e a c r e d e v iz i t ând expoziţ i i le şi colecţii le p a r t i c u l a r e . S 'ar fi p u t u t dovedi că s u n t e m largi î n veder i , înţelegători în tehnici diferite, n u n e m ^ ţ u m i m c u u n s in ­g u r gen, e l mes tecă r i i l a Infinit , a l graselor pe te d e culoare , p e c a r e l e a d m i n i s t r ă m cu k i l o g r a m u l p e pânză , c u o mi s t r i e încă rca tă d e vopsea.. .! S 'ar f i p u t u t a r ă t a c ă şi sp i r i ­t u l a r e u n c u v â n t d e s p u s ş i că praf ismul n u - i de lepădat, a r m a t u r a şi desenul, n u s u n t n u m a i l i t e ră moar tă , p ră fu i tă p r i n du lapur i , ci însăş i e s en ţ a a r t e i vii, — fă ră d e c a r e p a t a d e cu loare n u e s t e decâ t vopsea, p e c a r e a e -rufl, c o m b i n a t cu prafu l ş i ce le la l te molecu le a le timpului, o vo r t ransforma, o v o r d e ­colora-o , o v o r schimba, ne l ă sând d i n ceeace a d m i r ă m azi decâ t o vagă a m i n t i r e , o u m b r ă d i n „ce" a fost . .

Şi, Snfine, s ' a r m a i fi p u t u t doved i p r i n e x p u n e r e a luc ră r i lo r a rde l ene c ă n e i n t e r e ­sează î n a fa ră d e s a v a n t e combinaţ i i d e n a ­tu r i m o a r t e , p r e a c u n o s c u t e peisagii străine, s imandicoase feţe bu rgheze , por t re t i za te p e fondur i negre. . . ş l m u t r a ţ ă r a n u l u i n o s t r u n a ­ţ ional , ch i a r cu r i scu l d e a fi „etnografici"

a şa c u m a u fost P I N T U R I C C H I O P I E R O DE L A FRANCESCA, H O L B E I N (e u n po r t r e t la Vienma ce cup r inde p e mânecă , u n p u n c t de iie românească , p e ca re -1 poţ i desluşi ma i d iha i decâ t p e u n cae t d e modele!) S 'a r fi văzu t c u m p r e a b ine o s p u n e N I C O L A E BRANA că, d i n p ă m â n t u l na t a l , f ra ţ i i noş t r i d e dincolo ş i - a u f ă u r i t „un in t r ans igen t c a -tecbism d e d r a g o s t e " ş i că 'n p i c t u r a lor, s e ' n t r evede ta in ic încă u n s u b s t r a t românesc , f ăcându-ş i loc cu o a r e c a r i "dibuiri, d a r v .z i -bi l p e n t r u cei ce ştiui să vadă , să înţeleagă.. .

S u n t fer ici tă că N. B R A N A a r id ica t î n sfârşi t p r o b l e m a u n e i arte r o m â n e ş t i dezbă­r a t e de in f luen ţe (chiar d a c ă aş i fi ocnvinsă că, a r t ă to ta l l ipsi tă d e inf luenţe , n u exis tă) , o a r t ă a u t o h t o n ă p e c a r e noi regăţenii nu o prac t i căm, î n t r u c â t ascultăm de voci străine neamului. î n a i n t e d e a n e împot r iv i şi a comba te — fră ţeş te se 'n ţe lege — aceas t ă u l ­t i m ă ase r ţ iune , n e .permitem să a t r a g e m a -t en ţ i a coleguJiui B R A N A a s u p r a t e r m e n i l o r ,,suflet, pu t e r e , d u r e r i " a l e neamulu i , p e ca re - i socot im l i te rar i , perfect adecva ţ i une i P r o p a g a n d e n slovă, s a u v i u gra i n i c idecum

Gap de bătrână

propagande i plast ice. Astăzi , când fotografia ne poa t e d a „or ice" document , c i n e m a t o g r a ­ful vo rb . to r şi „ î n culori" , or ice a spec t al vieţ i i , p i c tu ra şi s c u l p t u r a r ă m â n - p e t e r e n propr iu , strict p l a s t i c Pene lu l ş i d a l t a mu pot reac ţ iona î n c h i p d e sab ie c u m a r voi d. BRANA, ele n u sun t a r m e polit .ee, cel ce s 'ar gândi să le cons t rângă , le-ar n imici . P e n ­t ru p ic tură , rsáJÍAh es te linie, valoare, cu­loare; p e n t r u s cu lp tu ră propor ţ ie , p lan , v o ­lum. A r m a lor es te u n a s ingu ră : per fec ţ iunea .

N u îneamnă că a m „suflet" d a c ' a m a ş t e r ­nu t p e pânză , o s e a m ă d e , .durer i" a rde lene or iş icum. N u î n s e a m n ă că dovedesc „pu te re" , d a c ' a m zugrăv i t ce i t r e i e ro i HORIA, C L O Ş ­CA şi CRI Ş A N î n tonur i m u r d a r e ş i l ipsi ţ i d e l inie şi d e propor ţ i i . Mij loacele m e l e d e e x p r i m a r e t r e b u e în td i să le s t ăpânesc şi apoi s ă - m i s p u n păsul , s ă - m i călesc „sufle­tu l " şi s ă - m i ascund „dure r i l e " c a să le po t zugrăvi p e ace lea a l e aces tu i n e a m .

P e n t r u a r t a p las t i că r o m â n e a s c ă a m dor i locul în t â i î n l u m e — şi-1 v o m a v é a !

A m voi d in f iecare colţ işor a l ţăr i i , s ă n e facem u n sub iec t d e tablou , a m voi să c u ­noaş t em tot, să n e ident i f icăm cu t o t u l A m voi s ă n u u i t ă m u n zug rav d e biserici', u n po r t d in t r ' un ţ inut , ,un obicei Istrăvechi şi u n cân tec d e cfluer. A m voi , s u n t e m cumpl i t dornici , să a r ă t ă m s t re ină tă ţ i i , ce d e ţ i n u t u r i f rumoase, v i rg ine ş i nep ic t a t e s u n t p e l a noi, d a r p e n t r u a s t a n e t r e b u e u n meş t e şug per fec t p u s la punc t , n u o v i r tuoz i ta te a p e ­nelului , n ic i o copiere servi lă , s ea rbădă şi a -cademică, a tot ceeace v e d e m ; ci o ap ro fun ­dare , o dârzen ie , o s t ă p â n i r e d e s ine p e oare — d e ce să n u o spunem, iub i t e coleg N I ­COLAE B R A N A — plas t ica a rde leană n u o c u p r i n d e î n în t reg ime, n u p e n t r u că n u a r fi i n sp i ra t ă — ci p e n t r u că a r e u n d a r n e ­pre ţu i t , t i ne re ţ ea şi p r i n aces t dar, c r e d e m că n e v a m â n t u i !

T r e b u e să n i să r ecunoască însă u n mer i t , p e l â n g ă m u l t e cusu ru r i , mulite î n s t r ă i n ă r i a le pa le te i n o a s t r e , a v e m ceva m a l m u l t ă experienţă , . .

N u n e f ă l im c u ea, căd! n ' a m î n t r e b u i n ţ a t - o cu folos. S u n t e m însă a d â n c recunoscă tor i plast icei a rde lene , căci g ra ţ i e ei n e - a m î n t o r s ochii şi g â n d u l de là „ce" n u e a l nos t ru ; p e n t r u a p r i v i fe rmeca ţ i în ju r .

LUCIA DEM. BÄLÄCESCU

ză la bă rba t , ca l a femee, p r i n ­t r 'o ve r i t ab i l ă involu ţ ie a o r g a ­nelor sexua le , ci se mani fes tă , î n t r e a n i i cincizeci şi şasezeci, p r i n t r ' o se r ie d e f enomene n e ­definite, — se p e t r e c e c u m e ­m o r i a o t r a n s f o r m a r e cur ioasă şi c a r e aduce a m i n t e d e acele f enomene în rud i t e car i î ncep în epoca p r e p u b e r i i ă şi ţ i n p â n ă în p u b e r t a t e . Imag in i in tu i t ive l ăun t r i ce d e o e x t r a o r d i n a r ă v i ­vac i t a t e a p a r ; scene, p e j u m ă t a t e u i t a te , d in t inere ţe , câşt igă, d i n -t r 'oda tă , a t â t a fo rmă şi cu loare ca şi c u m s 'ar fi p e t r e c u t ieri , — vorbe le s c h i m b a t e a t u n c i se r epe tă d e a d r e p t u l desluşi t . P s i ­hologia evolut ivă n u m e ş t e , de v r e u n sfer t de veac , „eideză" a -cest proces , ceeace î n s e a m n ă p u ­t e re d e a vedea ca şi r e a l l u c r u ­ri le de car i îţi aduc i amin t e , i a r ă pe r soane le la c a r i p rocesu l a -cesta a p a r e c u deosebi tă forţă , s e n u m e s c oameni eidetici . U -nele imagin i e idet ice po t a t inge l imi ta ha luc ina ţ i lo r ; m a j o r i t a ­tea lor se s i tu iază c a m î n t r e i m ­pres ia sensor ia lă şi r e a m i n t i r e a ap rox ima t ivă .

He l lpach t r a g e concluzia că n u m a i aceas tă vâ r s t ă î n ca r e se repetă e idet ismul , vâ r s t a , deci, în ca re s e mani fes tă procese le de invo lu ţ i e biologică a l e b ă r ­batului , poa t e fi cea m a i p o t r i ­vi tă p e n t r u o p e r a au tob iog ra ­fică.

D i n p u n c t de v e d e r e ps iho lo­gic, l uc ru r i l e se p rez in tă în toc ­mai.

O s ingură r e m a r c ă c r e d e m că este b ine să o facem, i a r ă a c e a ­sta n u p e n t r u a-1 corec ta p e Hel lpach, ca re n u a r e nevo ie d e a t a r i adăug i r i , c i p e n t r u a ev i ta , pedeopar te , a n u m i t e discuţi i n u tocmai a t r ă g ă t o a r e p e n t r u n e ­psihologi , i a r ă p e d e a l ta , p e n ­t r u a subl in ia u n a spec t n u p r e a ev iden ţ ia t în eseu l a p ă r a t în „Das Re ich" : V â r s t a a u t o b i o ­grafică, v â r s t a adică l a c a r e u n om de s e a m ă a r e to t d r e p t u l şi ch iar da to r i a să dea socoteală p e n t r u toa t e fapte le şi n ă z u i n ­ţe le sa le , coincide cu epoca de r e c u r e n ţ ă e idet ică n u m a i In ceeace p r iveş t e capi to lu l an i lo r de p â n ă la m a t u r i t a t e . F e n o m e ­ne le e idet ice c a r i acompan iază procesele d e involuţ ie , fiind a -tâ t d e a s e m ă n ă t o a r e cu cele d in s tad iu l p r e p u b e r t ă ţ i i şi a l p u ­ber tă ţ i i , în lesnesc cel m a i b ine recons t i tu i rea î ndepă r t a t e lo r zile a le copi lăr ie i şi a l e p r ime i t i n e ­r e ţ i V ia ţ a ac t ivă , a n g r e n a t ă în rea l i t ă ţ i l e deseori dure , a l e v â r ­stei b ă r b ă t e ş t i c rea toa re , n u poa te fi însă judeca tă şi nici î n ­făţ işată d e u n o m c a r e s e p l ea ­că, a p r o a p e invo lun ta r , pe s t e cel m a i î n d e p ă r t a t t r e c u t a l său. Viaţa m a t u r ă , vol i t ivă, p a s i o n a ­lă, î nzes t r a t ă cu o in te l igen ţă m a i mul t a d e r e n t ă la r ea l i t a t ea p r e j ­me lo r î ncon ju ră toa r e decâ t i n ­te l igenţă re f lex ivă , fi ind fluviu impe tuos d e ac ţ iun i şi r eac ţ iun l compacte , adică ac ţ iun i şi r e a c ­ţ iunl concrescu te cu rea l i t a t ea împre jmu i toa re , deci ac ţ iun i şi r eac ţ iun i în a d e v ă r a t u l sens al c u v â n t u l u i CONCRETE, scapă t end in ţe lo r d e captare , f ie şi în melancol ice le imag in i e idet ice , a le o m u l u i c a r e Înfloreşte, ca mer i i în t o a m n e l e târzi i , a doua oară .

Aceas tă v i a ţ ă m a t u r ă este ma i b ine să fie consemna tă zi La zi, cu eror i le şi izbânzi le ei, d a r ă zi la zi, d e c â t î nc red in ţa t ă an i lor d e tâ rz ie r ăzgând i re . Nu poa te fi au tobiograf ie ceeace încape în pagin i le zbuc iumate a le u n o r a t a r i Jurna le -confes iu-nl. Nici n u t r e b u e să fie a u t o -

;-fei||grafie, căci ieşi t d in p a n a încă fumegândă de p a t i m ă sau dor , d a i ă şi n u m a i scl ipet de in tu i ţ ie s a u î n f ăp tu i r e a omulu i m a r e , j u r n a l u l e s t e m a i p l in de au ten t ic i ta te , m a i b o g a t î n sevă şi a m ă n u n t , m a i v iu şi, deci , m a i a d e v ă r a t decâ t pagin i le p a l i n o ­dice a l e une i decaden te r e a m i n ­t i r i autobiograf ice , fie ea î m p o ­dobi tă şi g a r a n t a t ă d e cele ma i de î nc rede re f enomene eidet ice.

Aceas ta n u î n s e a m n ă că a m fi împo t r i va opere lor a u t o b i o ­grafice, î n s e a m n ă n u m a i că le cons iderăm, şi p e ele, a fi n u a-tâ t document , c â t operă l i t e ­r a r ă . Operă î n t e m e i a t ă p e o s e ­r ie d e rea l i t ă ţ i t r ă i t e , de s igur , r e l a t a t e cu m a i m u l t ă s a u m a i pu ţ i nă s incer i ta te , fără îndoia lă operă d e c a r e este necesa r să ţ inem s e a m a oda tă ce do r im să în ţe legem a t i t u d i n e a sub iec t ivă fa ţă d e p rop r i i l e s a l e s t r ă d u i n ţ e a celui ca re e d e m n d e in t e re su l nos t ru , d a r ă to t operă l i t e r a r ă la u r m a urmelor . Ca a t a r e , ea e sor t i t ă să r ă m â i e t o t u n fel de „biografie r o m a n ţ a t ă " , — scr isă n u m a i d e însuşi p ro tagon i s tu l fabulei , — n e p u t â n d înlocui o -p e r a c u a d e v ă r a t obiect ivă a u -nu i biograf.

Eseu l lui Willy Hel lpach p u n e insă î n discuţ ie o p r o b l e m ă de oare n u a r s t r ica să se ocupe şi c ineva d i n t r e cerce tă tor i i n o ­ştri , scri ind, cel pu ţ in , u n s u c ­cint, d a r ă documen ta t , s tud iu desp re cele câ teva , n u p r e a î n ­t inse, autobiografii şl „amin­

t i r i " c â t e împodobesc, totuşi , t â ­n ă r a n o a s t r ă Ure ra tu ră .

S ' a r p u t e a cons ta t a cu acest p r i l e j , c a r e es te „vâ r s t a a u t o ­biografică o p t i m ă " a oameni lor noş t r i d e s e a m ă şi s ' a r m a i p u ­t ea t r a g e une l e concluzii şi i n ­t e r e s a n t e şl p re ţ ioase .

„INTRE ALB ŞI ROŞU" romanul tragediei ruseş t i d in t r e ani i 1919—20, tragedie trăită şi descr isă de Edtoin Er ich Dtoin-ger (născut la Kiel în 1898), a reapărut anul acesta, în colec­ţia Tauchn i t z d in Lipsea. Ti t lu l nemţesc al căr ţ i i este „Zwischen Weiss und Rotf', Iară textul tre­ce de 500 de pagini.

Düringer, „cronis tu l des t inulu i german dintre 1914—1924", nu are nevoe de r e c o m a n d ă r i şi nici de r r e - o prezentare specia­lă. F ă c ă n d p a r t e d in r â n d u l scr i i tor i lor nemţi celor de sea­mă şi a v â n d p â n ă în prezent o i m p u n ă t o a r e ac t iv i ta te l i t e r a r ă concre t iza tă î n romane, poves­tiri, însemnări, mărturisiri şi drame, autorul celebrei trilogii despre „Pă t im i r ea g e r m a n ă d i n ­t r e 1915 şi 1924" (Die Armee hinter Stacheldraht—1929, Zwi­schen Weiss und Rot — 1930 şi Wir ru fen Deutschland — 1932) se deosebeşte, totuşi, de con­fraţii săi prin faptul că trebuie socotit, î n p r i m u l r ând , ves t i tor al une i concepţ i i militare despre lume, — mesagerul unei con­cepţii în care primează destinul de a fi soldat a l i n su lu i u m a n .

Rus d u p ă mamă, Dwinger pleacă, în 1915, de pe bănci le

şcolii, pe frontul răsăritean, ia gradu l de s tegar (Fühnr ich) şi cade, grav rănit, în capitala ru­sească.

In timpul revoluţiei comuniste e silit să lup te a t â t în cadrele armatelor roşii cât şi în cele ale forţelor albe. Cartea reeditată la Tauchnitz, este cronica extraor­dinară a acestor lupte cari an­gajează, pe viaţă şi moarte şi cu necruţătoare şi asiatică înver­şunare, toate încheeturile sufle­tului rusesc, suflet pe care Dwin­ger îl înţelege ca n i m e n i a l tu l dintre streini. E o lectură pe cât de documentară şi de intere­santă, pe atât de actuală.

Colecţ ia Tauchni tz , des t ina tă NUMAI cetitorilor din afara frontierelor germane, oferă, în Zwischen Weiss und Rot o carte şi bună şi ieftină.

ACTUALMENTE

Dwinger lucrează la un „Jur­nal Rusesc" care va cuprinde însemnările sale de ofiţer co­mandant al unei unităţi b l indate î n marş spre Moscova.

M I C H A E L K O H L H A A S

ce lebra n u v e l ă a lu i Heinr ich von Kle is t a a p ă r u t .zilele ace ­s tea, î n t r ' o ve r s iune f ranceză e -d i t a t ă d e casa Monta igne d i n Pa r i s .

E d i t u r a Monta igne e cunoscută p r in va loa rea colecţi i lor sa le de au to r i c las ic i publ ica ţ i , para le l , în o rg ina l ş i t r aduce re .

T R A I A N CHELARIU

N o t e f r a n c e z e GEOGRAFIE LITERARA

L i t e r a t u r a f ranceză poa t e fi p r iv i t ă m a i m u l t decâ t d i n t r ' u n s ingu r p u n c t d e vedere . E obiş ­n u i t a se sub l in ia t r ad i ţ i a - i s e ­cu la ră ş i mu l ţ i a r vedea cu d i n a ­d insu l într 'ânisa u n fel de a r i s ­tocra tă ţ i nându - ş i de là s t r ă b u n i şi n u m e l e şi avu ţ i a , p e s c u r t a -ceas tă s i tua ţ i e pr iv i leg ia tă g ra ­ţie că r e i a to tu l d e v i n e lesnicios.

N imic mai 1 fals. N u es te l i t e ­ratură î n c a r e t rad i ţ i a , î n sensu l une i moş ten i r i dobând i t e , s ă a ibă u n loc m a i m i c decâ t în F r a n ţ a . To tu l es te acolo revizui t mereu , to tu l t r e b u e s ă fi© m e r e u r é i n ­v e n t â t

E d e a j u n s s ă c i t ăm un s ingur e x e m p l u : încă d i n secolul X I I F r a n ţ a a r e o poezie p u r ă „la plus fraîche de l'Europe". D e r ea ui tă as ta ; t r e b u e s ă a ş t e p t ă m epoca n o a s t r ă î n ca re , g ra ţ i e lui M a l ­l a r m é şi P a u l Valéry, aba te l e B r é m o n d a p u t u t s ă redescopere poezia pură.

Totuşi , ceva n u se sch imbase dea lungu l veacur i lo r : Capi ta la . „Graţie Parisului sunt francez", scr ia Monta igne .

Şi P a r i s u l este, c u m expl ica oda tă Goethe , m a i în tâ i locul în ca r e s e în tâ lnesc cele m a i b u n e spi r i te a l e r e g a t u l u i Ceeace d ă vie ţ i i sp i r i tu lu i o in tens i ta te , o dens i t a t e oare favorizează p r o ­gresul . Dar , e şi a l tceva. Parisul e înainte de orice o tală de spec­tacol cu o acustică perfectă. Şi arta are nevoie de ecou.

Noval i s vo rbeş t e u n d e v a d e acust ica suf le tu lu i ş i r e g r e t ă că acest domeniu n u e s t e exp lora t .

L a fel t r e b u e spus ş i despre acust ica une i civilizaţii . Ea este aceea c a r e p e r m i t e t a len tu lu i , c u m a a r ă t a t G i r a u d o u x ou p r i ­v i re la Rac ine , să se î m p l i n e a ­scă d e s ă v â r ş i t „Geniu l n u poa te n imic împo t r iva t a l en tu lu i , în ­t rucâ t civilizaţia însăşi este g e ­niul" .

FRANŢA PARISULUI ŞI FRANŢA LIGEI

Exis tă astăzi d o u ă F r a n ţ e . A-ceea a Parisului care este şi a editorilor, a cărţilor şi a teatru­lui şi aceea a Ligei L y o n - M a r ­seille, ca re în l ipsa căr ţ i lo r a r e revis te .

Se observă n u m a i decât că a-ceastă F r a n ţ ă n u a r e capitală. Tiner i i scr i i tor i ca r i debu tează în reviste îşi permit anumite fa­cilităţi pe care Parisul nu le-ar fi îngădui t . Uneor i a i impres ia c ă te afli d ina in t ea une i clase de şcolari din care profesorul abia a plecat. Ei profită de a-ceas tâ l ibe r t a te ca să se lase cu tot entuziasmul în voia propr ie i fantezii. Şi apoi, prea se admiră între dânşii.

TREI CAPITALE ŞI AFRICA DE NORD

In realitate, asistăm la for­marea a trei capitale spirituale în zona neocupată. Lyon, Mar­silia, Tuiusa vor să-şi impună fiecare legea lor, adică descope­ririle lor. De unde o rivalitate destul de vie.

Lyon publică „Confluenoes", Marsilia „Les Cahie rs d u Sud" , Tulusa „Pyrénées, caiete ale cu­getării franceze".

Mai este şl Africa de Nord, cu revista „Fontaine" oare a-pare la Alger. Şi nu sunt decât revistele cele mai importante, acelea care duc marea luptă li­terară. Deosebit, se întâlnesc me­reu revistele do odinioară. „La

R e v u e universe l le a lui Massis , şi „La Revue d e s Deux Mondes" , c a r e con t inuă s ă r ep rez in te A-cademia .

„Poesie 42" l a N imes şi „Le Profi l Poé t ique d e la F r a n c e " , la Nisa. se ocupă n u m a i de poé­sie.

D a r şi celelalte rev is te n u sun t m a i p u ţ i n poetice, căci t iner i i p a r să fie m a i numeroş i a c u m c a or icând.

UN P O E T : L A N Z A DEL VASTO

Sub acest titlu, revista „Pyré­nées" prezintă omul şi opera u-nui om abia cunoscut acum câ­ţiva ani şi care ocupă azi u n loc ide întâietate în tânăra mişcare literară, loc discutat de unii, dar aprig apărat de alţii. I-a t rebui t curaj echipei „Pyrénées"-Hor ca să-i consacre 200 de pagini unui tânăr poet. Altădată, trebuia aş­teptată m o a r t e a u n u i poet sau chiar centenarul acestei morţi ca să poată apare un asemenea travaliu.

ION PBLLAT L A CAYLA

Din Toulouse v ine şt irea des -ţpre ce lebra rea an ive r să r i i m o r ­ţ i i lui Maur i ce de Guér in . T i ­n e r i poe ţ i şi credincioşi ai m e ­mor ie i aceluia p e care Barbey d 'Aurevi l ly îl n u m e a Somegod ( v r e u n zeu) s 'au î n t r u n i t la cas ­t e lu l d in Oayla, l ângă Gail lac. / Român ia a fost p rezen tă la aceas t ă s ă r b ă t o a r e a spir i tului , deoarece a fost vorba despre •unul d i n cei m a i p u r i poeţ i r o ­m â n i , Ion Pillât. i S e ştie că d. Ion P i l l â t e a u ­torul u n e i a d in t r aduce r i după Centurul şi Băcănia , n e m u r i t o a ­re l e poeme a le poe tu lu i l a n g u e ­docien. Aceste t r aduce r i vor f i ­g u r a î n m a n u s c r i p t u l lui Ion Piluat, la museu l Guér in , î n t r ' un col ţ român p e care d. J e a n Cal -ve t , d i r ec to ru l muzeulu i a avu t mişcă to ru l gând să- l creeze. Un loc va fi astfel r eze rva t p e n t r u toa t e lucră r i l e care măr tu r i s e sc î n l imba r o m â n ă , de sp re gloria u n u i a d in cei ma i m a r i poeţi francezi .

D O I T R A D U C Ă T O R I A I L U I R I L K E

C e n t a u r u l a fost tradus în a-proape toate l imbile şi una din cele mai frumoase traduceri este aceea a lui Rainer Maria Rilke. • Hazardul, acest zeu al poeţi­lor i-a dat lui Ion Pillât un loc care face din el — oare nu pe dreptate ? — vecinul lui Rilke. Pillât care păstrează cu sfinţe­nie scrisori ale lui Rilke a fost p r i m u l traducător în româneşte al poetului Elegiilor Duineze. • Se pare dealtfel că Ion Pillât lucrează de mai mulţi ani la o traducere a celebrelor Elegii. I-a vorbit deunăzi, unuia din traducătorii francezi ai lui Ril­ke, d. Rainer Biemel, care se 'strădueşte deasemeni, delà o vreme să facă să sune în limba franceză, ritmurile majestoase ale Elegiilor din Duino. ' In casa din strada Pia Bră-tianu, traducătorul francez şi traducătorul român s'au întâl­nit, citindu-şi operele.

In sfârşit, cei doi poeţi au a-ivut bucuria să întâlnească la Bucureş t i , pe p r in ţu l della Torre e Tasso, Duce de Duino, actualul proprietar al legenda­rului castel pe ţ ă r m u l măr i i , în care au fost găzduiţi delà Dante la Rilke, cei mai mari poeţi eu­ropeni.

J . S. B E R V A L

U N I V E R S U L LITERAR 3 Octombrie 1942

UN Becur i le cl ipoceau pa l id şi 'n j u r u l lor s b â r n â i a u aceleaşi m u ş t e ca 'n

j u r u l unei lâm(pi cu petrol , ind i fe ren te la p rogresu l t ehn ic şi nepăsă toa r e de l ipsa mirosului . I n sa la r e t r a s ă a „Mielului b l â n d " Robea s ingur , p ro ­fesorul de m a t e m a t i c i a l liceului, s ta c i t ind foa r te a t en t , p e sub s p r â n c e ­nele s tufoase, cu ochi negr i şi ră i , z iarul . Sa la lungu ia ţă şi îngustă , cu o fe reas t ră în fund şi două in t ră r i , u n a sp re câ rc iumă , al ta, discretă , d in cur te , t a p e t a t ă cu p u n c t e imemor ia le de muş te , e legant e s t o m p a t e d e fumul b u r l a n u l u i de là soba d e tuc iu nemişca tă d i n u n g h e r u l ei fie i a r n a a e vară , n u cupr indea m a i m u l t de cinci mese încon ju ra t e de scaune p r ăpăd i t e . P e meise feţe a lbe p e v r e m u r i , a c u m p u r t â n d v i e l ista de buca te a u l t imelor s ăp tămân i , i a r p e s t e feţe a lbe foi de hâr t ie , ma i po r ­tabile, da r şi ele s c h i m b a t e cu economie. Ilie, p a t r o n u l b i r tu lu i , m a i băgă odată capul p e uşa d insp re câ rc iumă ş i 'n t rebă cu u n surâs umi l :

— D o m n u l Robea n u doreş te să fie servi t ? Robea lăsă gazeta un m o m e n t şi u i t ându jse pes te ochelar i scoase

d in gât lej un glas de bas s t r i ca t î n t r e b u i n ţ a t c u sgârcenie : — Nu. Mai aştept.. . Cu ace laş aer tacticos cu ca re lăsase gazeta p e masă şi p lecase

capul ca să a runce ochii pe s t e oche la r i ( r id ică în tâ iu capul , cu socoteală, r e a d u c â n d pr iv i rea în lenti le şi r idică apoi gaze ta în câmpul vederi i . Nici n ' apucă i l ie să închidă uşa că p e ceala l tă , d in sp re cur te , apăru, u n g rup întreg, în o rd ine : Bibi, oare c u m i n t r ă a runcă bas tonaşu l p e o masă şi sa lu t ând ceremonios îşi t r a se monoclu l oun b u z u n a r u l de sus al vestei , îl p rop t i în a r c a d a ochiului s t âng şi ab ia apo i scoase pa rdes iu l p e ca re - l agă ţ ă in euer ; in u r m a lui i n t r a s e r ă Hodoroabă , profesoru l de fizică, gârbovi t , ou mus t ă ţ i blegi, c ă r u n t e şi p ă r u l lipit p e f run te ca o perucă pros t pusă, cu un chiostec d e ţ igare în colţul guri i , cu o gambe tă j igăr i tă ; a lă tur i de el Pa t r a f i r Undrea , s l ab ca o scobitoare, deşirat , ou ochii st inşi , cu obrazul scofâlcit şi nebărb ie r i t , m e r g â n d incer t şi bă lăbăn i t p e genunchi , ga ta m e r e u să cadă ; u l t imul КоіЗтап, jovial , r o t u n d la obraz ca u n pepene, cu ochii ca bilele lucii şi ntestalbili, de c u m i n t r ă îşi frecă mâini le cu satisfacţie miros ind în ae r şi exc lamă apoi cu a e r m i r a t p r i v i n d sp re sobă :

— Foc ? I a r foc ? Ci a t â t a foc ? Ai să a r d i m toat i p ă d u r i l e d in Moldova ! Da ci, n u - i suficient di cald p i a f a ră ?

Sangu in , n u p u t e a sufer i nici b r u m a de că ldu ră câ tă le aicorda Ilie în seara asta . Hodoroabă smârcă i p e nias u n m o r m ă i t ca de mis t re ţ :

— b a s ' că-i bună ; las că-i b u n ă ! Da ce... să n e ia dracu l de frig ? F i ! P i !

Scotea p e nas u n pufă i t de locomotivă a junsă la des t ina ţ ie şi i s to ­vi tă de d rum.

Robea îşi lăsase z iaru l de to t p e mlasă şi-i p r ivea numai , pes te ochelari , pu ţ i n i r i t a t :

— Ci ha ide ţ i nen icu le oda tă că n u m a i po t ? Ce, v re ţ i să fac u lcer ? Pa t ra f i r U n d r e a a g ă ţ a în cuier u n pa rdes iu pre is tor ic , a le că ru i

buzunare , v iz i ta tea ' p r e a des de v o l u m e şi manuscr i se , e r a u roase la marg in i şi le ieşea p r i n găur i vate tena d i n căptuşea lă . Hodoroabă avea o scur tă d e pie le căp tuş i tă cu blană, pe dare o p u r t a delà „fix în tâ i JNoemvrie,, p â n ă la fix în tâ i Apr i l i e" fă ră v reo aba t e re , nepăsă to r dacă v remea e«i ma i rea îna in t e sau după aces te da te , or i ma i b u n ă î n t r e ele. Işi a t â r n ă şi căciula p e c a r e o p u r t a d u p ă acelaş pr incipiu , pe s t e scur tă şi se t r a s e lângă Robea smorcăinjd în con t inua re :

— b a s ' că-i bună , lais' că - i b u n ă ! Trase imedia t d in j i le tcă u n p a c d e t u t u n prost , c u o foiţă, d in ca re

'ncepu să î n v â r t ă o ţ iga re tă . Robea îl p r iv i e n e r v a t c u coada ochiului , şi-şi t r a se ochelar i i v io lent şi vo rb ind îi aşeză în tocul lor le loc, iar p e aces ta î n buzuna ru l deia p i e p t a l ha ine i :

— I a r fumezi f ra te ? N ' a m m a i pomeni t a ş a c e v a ! Se m i r a de p a r c ă l -a r fi văzu t a c u m în tâ ia o a r ă şd n u v r e m e de

cinci a n i de când m ă n â n c ă aici, şi la p r â n z şi s ea ra , când îna in te , de a începe masa Robea face aceiaşi r emarcă , ia r Hodoroabă îşi fumează placid ţ igare ta ş i - i rapl ică m e r e u c a ş i acum, cu- ace laş ton :

— b a s ' căni bună, las ' că-i bună. i ng ine ru l Kjodiman ridică d in u m e r ^ Robea d ă d u d in c a p a ja le , i a r

pa t r a f i r U n d r e a p n v i î na in t e fără glas, căci nU scoate n ic ioda tă vréüin cuvânt , decât doar ind icând felur i le de m â n c a r e — adică felul, pen t rucă ra reor i t rece pes te unul . Bibi se aşează şa el comod, r â d e şi cuvântă p a t e r n :

— basă-1 dragă , dacă - i p lace lu i ; decă - i face h ine ! b a ca re Hodoroabă d ă d u d r u m u l la u n „las ' că-i bună , las ' că-i

bună" , i a r Robea constată , î m p ă t u r i n d c u a t en ţ i e gazeta : — E h e ! b a s ' că o să v a d ă el când o căpă ta u lce r ! Ilie in t ră şi făcu o m u t r ă rad ioasă v ă z â n d u - i p e to ţ i l a u n loc. Mai

lipsesc pu ţ in i doar. Tocmai însă când să'inceapă a lua comanda se des­chise ia r uşa şi i n t r ă Va len t in I l iescu însoţ i t d e Camil RideScu, nedes ­păr ţ i ţ i , pas ionaţ i i p rob lemelor sociale, amândo i t eore t ie ien i - re formator i deşi unu l a r e p a r a l e m u l t e şi a l tu l m a i nimic , căci p r i m u l e moşier şi al doilea avocat fără procese (nici el n u le caută , d a r nici e le p e el !). V e ­n e a u cu s igu ran ţă deia vreo î n t r u n i r e de ca r t i e r u n d e s 'au d e d a t orgiei discuţi i lor m a r x i s t e p e care aici n u le p u t e a u r id ica deoaetee în a fa ră de Andron, l ipsit to tuş de in t e r e s politic, s a u de Leont in p r iv i t de ei cu dispreţ , ca burghez însă şi cu s t imă p e n t r u in te l igen ţa lui, ceilalţ i sun t ref rac tar i acestor chest iuni .

i l i e scria pe o h â r t i e comenzi le în t imp ce se desbrăcaiu ceilalţi . B i r tu l „Mielul b lând" e ra cel m a i b u n b i r t dein tâ rguşor , în sensul că aici se m â n c a bine şi curat , deşi localul lăsa d e dor i t ca aspect şi ped ina fa ră şi pe d inăun t ru . V â r â t ă în fundul curţ i i , o căsoaie d ă r ă p ă n a t ă c u aspect de h a n delà m a r g i n e de d r u m d e ţ a r ă şi la u ş a căreia a jungea i că lcând p r in băl toace şi fân din be lşug r is ip i t p e jos, acesta e r a „Mielul b lând" . Dar nevas ta lui Ilie ştia să gă tească şi s ă r m ă l u ţ e l e înăc r i t e cu borş şi ciorba d reasă ou s m â n t â n ă şi n i ş t e ardei u m p l u ţ i şi f r ip tur i le şi pâr joa-lele şi n iş te p lăc in te cu poa le 'n b râu , „să da i cu căciula 'n câini — după v o r b a lui Bibi, filosoful — d u p ă f iecare fel". Aici v e n e a să m ă n â n c e eli ta provinc ia lă cu neves t e şi uneor i cu copiii, când ţ ineau ,;s'o facă l a t ă " adică m a i rar , da r a tunc i s e topeau în bu r ţ i l e respec tabi le a le cuconilor

şi cucoanelor şi pâr joa le le şi uscăţe le le şi, m a i ales , v ina ţu r i l e ves t i te în toată ţa ra , d in podgoria pe rsona lă a lui n e a I l i e zis şi G u r ă - P u n g ă .

I n t r ă şi A n d r e n s a lu t a t cu pa rc imon ie d e fiecare, d e f iecare în fe­lul lui, Robea cu u n „bună s e a r a " apăsa t , Hodoroabă cu u n smârcă i t in­descifrabil ca o i scă l i tură în josul unei decizii, Bubi ou u n „salve m a e s t r e " explosiv, Pa t r a f i r U n d r e a cu o respec tuoasă ap l eca re a bus tu lu i p â n ă ce a t inge masa cu vârful nasu lu i s ă u ascuţi t , I ng ine ru l Kofman c u u n „Ura, m n e - a i ven i t " şi cu a m b e l e mâin i ag i ta te la înă l ţ imea buze lor lui groase, ca p e n t r u să ru t , Cami l Ridescu m o ţ ă i n d doar d in cap şi con t inuând să molfâe un colţ de pâine, ia r Valen t in Il iescu p r i n t r ' u n zâmbe t larg, ge ­neros .

P e l is ta lui Ilie se s t r ângeau pâr joale , fleici şi an t r icoa te , ia r când se aşeză şi A n d r ö n lângă Va len t in I l iescu s t r â n g â n d u - i m â n a afectuos, a tunc i p a t r o n u l se ap rop ie de Robea ca re sentenţ ios lăsă să cadă aceiaşi cunoscută comandă :

— Mie să -mi aduc i laptele meu , cu u n t u l şi mămă l igu ţ a . Şi ca şi când s ' a r fi scuzat , se adresă celor la l ţ i , ca re nici nu - l ascul­

taseră , deoarece începuseră a vo rb i î n t r e ei : — Ştiţ i sun t l a regim. Vreau să p r e v i n u lcerul . Ş t i au p r e a bine toţi că şase luni d in a n Robea, dascălul cel acru,

care se juca cu elevii ca pă i an j enu l cu musca , n u m â n c a decâ t l ap t e dulce in ca re f r ă m â n t a o buca tă m a r e de u n t şi apoi băga î n ă u n t r u m ă m ă l i g ă caldă. Se t emea de ulcer şi ch iar suferea de ceva acizi m a i mu l ţ i la s to­m a c sau aşa ceva, de aceea e r a s lab şi scobit ca şi poe tu l Pa t r a f i r Undrea . Şi mot ivu l ma i ser ios d e t e m e r e e r a încă p e n t r u e l faptu l că t a t ă l s ă u suferea de aceiaşi boală şi avusese cu doi an i î n u r m ă şi o opera ţ ie .

— Ei ! Сечаі făcut t oa t ă după amiaza Androane , îi spuse Va len t in p u n â n d u - i m â n a pe umăr .

— A m scris iubi tu le , a m scris ! 20 de pagóina d e t e x t m ă r u n t Şi tare-s í e rka t . Rareor i s u n t a ş a d e fericit ca a t u n c i c â n d po t scrie, când a m răbda rea , t ă r i a să s t a u la m a s ă şi s ă sc r iu a t â t a ! Ch i a r dacă ma i a-poi t r e b u e să copiiez şi să reiate to t ce a m scris .

Robea îşi supse buzele cu d i sp re ţ şi s t r â m b ă nasul în s e m n de van i t a t e a r u n c a t ă a s u p r a scr isului î n genere . Camil Ridescu scrâşni fără sâ- i p r ivească :

Noi cred că a i a ju t a t cu ceva la u ş u r a r e a şomaju lu i celor pes te гесе mi l ioane d e o a m e n i d i n l u m e c a r e n ' a u azi ce l uc ra şi m â n c a .

Hodoroabă in te rven i , c a s ă se af le 'n t r e a b ă : — E u a m juca t t ab l e . 15 p a r t i d e a câ te 15 dinii. Cu Siminovici .

Deia 2 p â n ă ad ineaur i . C a m i l r id ică p r i v i r e a şi se mi şcă p e s c a u n ca a r s , apoi rostogoli

ochii in jecta ţ i sp re e l : —- C ine t e l a ' n t r e b a t ce-ai f ăcu t ? Hodoroabă r ă m a s e ho lba t l a e l şl n e d u m e r i t d e i sbucn i re . Cami l

DE РШІШІ -Fragment de roman-

ii d ă d u d rumul , l n t o r c â n d u - s e s p r e Valent in şd A n d r e n : — Auzi! V ' am s p u s eu: Sölavi, domnule ! C a 'n e v u l m e d i u ! Delà

2 p a n ă a c u m n ' a găsi t a l tceva m a i b u n d e făcut, decât să joace tab le ! 15 par t ide!! ! Şi m a i o s p u n e încă! F ă r ă nici o ruş ine .

Camil se conges t ionase tot la fa ţă s cu ipându- ş i supă ra r ea . Robea, Înţepat , i n t e rven i să salveze pres t ig iu l d i d a c t i c :

— Mă rog ma ta l e , d J e Camil Ridescu. Aş v r e a să ş t iu ce a i m a t a cu noi . . . .

— Ce a m ? Ce am?. . . A m că sun te ţ i n i ş te c re t in i ! împroşca t î n faţă, Robea n u clinti , cu n u m a i cl ipind d in ochi

şiret, îi î n t o a r s e : — Dacă n e socoteşt i proş t i , de ce s t a i la m a s ă ou niai? Aşa- i că- ţ i

p lace să s ta i c u noi? Altfel diac'am fi cre t in i te-,ai d u c e a l ă tu r i ! Sa t i s făcut foa r te de r a ţ i o n a m e n t u l său , Robea l ipă i m a i depa r t e

în farfur ia c u lap te , ducând ia g u r ă l ingura cu m ă m ă l i g ă d in c a r e curgea l ichidul s t rop ind în lă tur i p e h â r t i a d e p e m a s ă . C a m i l î l m ă s u r ă ului t şi sch i ţând o s t r â m b ă t u r ă d ă d u s ă s e r epeadă , şi începu i ronic :

— Ba nu, vă admir , deaceea s t a u c u dv . la masă . S u n t u n s incer a d m i r a t o r a l dv . şii a l operi i ce îndepl ini ţ i . S u n t e ţ i nişte. . . nişte. . .

D a r când s e înroş i ia fa ţă şi r id ică p u m n u l să izbească în masă , i ng ine ru l Kofman îi a p u c ă m â n a ş i - l î n t r e r u p s e :

— Domnu le Ridescu, fii m a i paşnic , ce D u m n e z ă u ! Şi t i răpez i aşa 'n oameni . Că d o a r n u ţ i -o t ă c u t n i m e n i n imic !

Hodoroabă, ca re tot timjpu/1 niu crâcnise, spe r i a t că a des lănţu i t t a r ă v r e r e a lui, o fur tună , m o r m ă i d e s t u l d e ta re , ca să fue auzi t de toţi , nemai p u t â n d - o ţ i ne în el, fo rmula lui favor i tă :

— bais'că-i bună,, l as ' că - i bună . Izbucni rea în râs toţi , a f a r ă de Roibea oare m o c n e a d e m u l t con t ra

lui Ridescu, socoti t de eil d r e p t u n a n a r h i s t d e cea m a i per iculoasă speţă . ШіЬі î n t in se mâ in i l e şi p r o n u n ţ ă so lemn şi i m p o r t a n t :

— P a c e vouă ! I a r Găinii, d u p ă ce r â s e bine, t r ân t i : — Fer ic i ţ i cei să rac i cu duhu l ! Tocmai a c u m se deschise uşa p e care îşi făcu apa r i ţ i a Leont in ,

cu h a i n a descheia tă , cu figura obosită. La b u n ă sea ra lui toţi r ă spunse ră în cor şi Rolbea chiar , ca re s e p lecă şi e l î m p r e u n ă c u Undrea , d e a s t ă ­da tă p â n ă l a nivelul mesei . A n d r e n îl zori:

— Haii boeru'le, ha i că-i t r e c u t d e 9. U n d e - m i umbl i? b e o n t i n e ra t r a s la fa ţă . S e aşeză a l ă tu r i d e Andron , p e s inguru l

scaun neoctupat şi s u r â s e for ţa t :

•t — A m citit ceva ş i m ' a pirin&i i ac tura . Apoi bă tu în roasă. I l ie veni r epede şi c â n d î l v ă z u bă tu câ t eva t e m e n e l e a d â n c i :

— Ce doreş te d. Pre fec t ? Poft i ţ i lusta d - l e Prefect . A v e m m u ş -chiuleţ d e pu rce l , p roaspă t , d-le Prefect . Tăiait d e m i n e ch ia r ! Ceva e x t r a !

I n u r m a iui i n t r a se ş i s inguru l lu i copil: o fată. Cur ioasă apar i ţ ie , d in Care omenească mu p ă r e a doar decât s c h e m a ini ţ ia lă , s a u in ten ţ i a c rea to ru lu i s u p r e m : u n gogoloi m ă r u n t şi u n s u r o s s a u m a i b ine zis o const rucţ ie făcu tă d i n ma i m u l t e gogoloaie c a r e se ros togoleau greoi . Căr­n u r i a b u n d e n t e şi replè te , f o rmând ceva ca u n corp omenesc n u m a i d i n ro tunzimi . O sferă m a i m a r e , s tomacul , p e s t e -care a t â r n a u l ă b ă r ţ a t e cele două g lobur i imense a l e sâni lor , aşezată p e două s fere ma i micá, pulpele , ia r p ic ioare le a p ă s a t e de g r e u t a t e a a tâ to r ro tond i tă ţ i s e tu r t i se ră l u â n d a p a r e n ţ a u n o r rot i le . Gâ tu l r o t u n d ca un v a s ci l indric p u r t a un alt go­goloi umf la t d i n c a r n e a roşca tă ca a unu i m u ş c h i î n s â n g e că ru i a se d i s ­t ingeau , ab ia p l u t i n d în t r 'o g răs ime a suda tă do i ochi mioi, porcini , u n n a s ca u n r â tu i e ţ ş i d o u ă buze vâscoase, ca n i ş te r â m e conges t iona te . P ă r u l e r a şi el d a t d in belşug cu grăs ime. I a r mâini le , d o u ă şunc i p l i ne s fârş i te c u câ te .cinci c renv i r ş t i . A p a r i ţ i a f enomena lă t r e c u p e l ângă masa g r u p u l u i i a r ă să v a d ă p e c ineva şi f ă r ă a scoa te u n cuvânt , d o a r ochii îi a lunecase ră în t o a t e farfur i i le p e r â n d , Sticlind lacom. Botezată de t â rguşor Văcuţa lud line, n ic i n u i se m a i ş t ia n u m e l e d e botez cu ca re o m a i s t r igau , p robab i l , doa r păr in ţ i i . L u m e a o desena n u m a i c u porec la ei d e an ima l şi copiii se ţ ineau după e a cand făcea i m p r u d e n ţ a d e a ieşi p r i n o r a ş — foar te r a r — răcn indu- i f renet ic porecla , d a r ea n u era impres iona tă d e n imen i şi de inimic, n e g â n d i n d ş i nes imţ ind nimic , decâ t d o a r m â n c a r e a , î n p r ezen ţ a căreia toa tă f i inţa i s e idestindea şi t r e m u r a d e poftă, î n c e p â n d delà nă r i l e r o tunde şi largi , u rnf lându-se şi adu lmecând , cu ochii sclipind t a n d r u şi sfârşind cu mişcăr i le pseudopodice ale t rupu lu i î ncepând ap rop ie rea şi a u sch i ţ a rea în ae r a degete lor d e a apuca . Inconş t ien tă în ch ip absolut , Vă-

, cu ţa lu i Ilie avea n u m a i in te l igen ţa h u l p a n ă şi o rgan ică a m â n c ă r i i p e ca re o devora c u din ţ i i ca şi c u ochii, găs ind î n ea s inguru- i ro s t p e l ume . M â n c a r e a e r a p e n t r u ea m m e d i u şa mas t i ca ţ iunea s ingura ac t iv i t a t e d e care e r a în s ta re .

Servi l , Robea s e plecă î n a i n t e s p r e Leont in : — Se v e d e că lucrezi m u l t d - l e subprefec t ! De ce n u te menajezi m a i

m u l t { Leon t in schi ţă u n gest evas iv : — O, n u lucrez p r e a mul t . — Ce m a i n o u p e la Prefec tură , î n t r ebă Bibi. — A ! Des tu le luc ru r i . Toată l umea m â n c a ţ in t ind pr iv i r i le a s u p r a lu i Leon t in c a r e p r ivea

l ista. — Au veni t azi a j u t o a r e p e n t r u şomer i . I n sfârşit , s u n t m u l ţ u m i t că

voiu p u t e a a j u t a p e bieţ i i oameni . I i d ă d u toi I l ie comanda . C a m i l Ridescu r i cana : — Cu p u ţ i n t e m u l ţ u m e ş t i d-ta d- le Mar t inescu . — D e ce cu p u ţ i n ? — Să d a ţ i oamen i lo r d e lucru , n u de pomană , a s t a e a d e v ă r a t a soluţie

a p rob lemei . Şi ea n u poa t e fi rezolvată decât p r i n m ă s u r i sociale. Omul a r e nevoe d e rniuncă, n u d e mi lă .

— Crezi d - t a as ta ? Mie mi s e p a r e că, d impot r ivă , oamen i i cau tă să t ră iască m u n c i n d câ t mai 1 puţ in , căci m u n c a e to t ceeace d isp lace m a i mul t , r ă spunse beon t ih .

Bib i izbucni în ap lauze sgornotoase, s inguru l : — Bravo ! Aşa e ! Ce m u l t ă m u n c ă ! O m u l e u n a n i m a l nobil . P r o ­

g r a m u l t r e b u e să- l ducă la o odihnă absolută . Să a jungă să face maş in i le toa tă t r eaba , i a r o m u l sâ folosească. M u n c a e t rudă , e chin, e

— Zi vre i odihnă , ha i ? s e s t r â m b ă Ridesou. — Dece n u ? făcu n a i v Bibi . — Odihnă şi femei, h a i ? r e p e t ă Ride/seui — Dece nu? Femeia e s a r ea vieţ i i . Ştii d - t a : Wein, Weib und

Gesang ! — Da, da, r e luă a m a r Ridescu. A s t a p e n t r u câ ţ iva domnişor i , c o -

oonaşi sau filfisoni delà oraş , d-le profesor. D a r te-ai dus d - ta la s a t e să - l în t reb i p e ţ ă r a n c u m s 'ar s imţ i fă ră m u n c ă ? Şi crezi d - t a că l uc ră ­toru l e m u l ţ u m i t c u o p o m a n ă n e m e r i t a t ă ? P o ţ i înjosi u n o m sănă tos d â n -d u . i p o m a n ă ? H a i ?

— Desigur d- le Ridescu, r ă s p u n s e Leont in . Nu s p u n că munc i to ru l nu t r e b u e s ă muncească . Dar d e v r e m e ce n ' a r e posibi l i ta tea de a munci , societatea Si oferă u n a ju tor de ca re e l t r e b u e să se bucu re .

— P a r d o n ! făcu Ridescu. Socie ta tea e obligată să dea lucru , n u nulă . î n t r ' o socie ta te b ine organiza tă mi la t r e b u e să d i spară . O m u l n ' a r e nevoe d e mi lă ci d e d rep ta t e . Societa tea t r e b u e as t fe l organizată , ca toţ i să a ibă de l u c r u şi to ţ i să t ră iască d m m u n c a tor.

— E inaontes tab i l ică e aşa , r e luă Leont in . D a r n u v ă d dece aces t fapt exc lude a ju toru l a tunc i când el e necesar . Şi n u în ţe leg dece mi la

de O C T A V Ş U L U Ţ I U

a r ii u n s en t imen t m e n i t dispari ţ ie i . Ş i m a i a les dece să nu facem ca r i -l a tea când e nevoe de ea.

— E necesa ră î n socie ta tea d e azi , d a r î n aeea de m â i n e n u v a m a i îi ! As ta e una . Şi a doua : Mula n u face decâ t s ă umi lească p e omul că-rea- i e s te adresată 1 , i a r celui ca re o face îi d ă u n sen t imen t dep l a sa t a l g randoare i . De oe sâ umi l im p e om, când a r fi a t â t d e uşor s ă - i d ă m sat isfacţ ia demni t ă ţ i i sale .

— î n a i n t e de toa t e mi la n u o v a p u t e a s t â rp i nicio societate , s p u s e beont in , deoarece ea este u n s e n t i m e n t şi n u s e poa t e m u t i l a sufletul , căci încă n u s'a descoperi t n i c iun i n s t r u m e n t d e e x t i r p a r e a s e n t i m e n t e ­lor. D-ta vorbeş t i de d i spa r i ţ i a mi le i ca şi c â n d a i s p u n e că în v i i toarea societate omenească toţ i ce tă ţen i i îşi vo r tă ia câ t e o ureche . E uşor s ă tai urechea , da r c u m vei scoate d i n suflet ceeace face p a r t e i n t e g r a n t ă din el ?

— Toitul e ches t ie d e educa ţ i e ! Când se va face o m u l u i timp; d e câteva zeci de a n i o educaţ ie î n t r ' u n a n u m e sens, a tunc i fii s igu r că v a deveni altfel decâ t e s t e el azi, ou totul a l t fe l .

— Ceeace exis tă de mii de an i n u se p o a t e d i s t ruge nici în câ t eva sute. Ş i . apo i : î ţ i faci i luzii a s u p r a pedagogie i d-.le Ridescu . E u n u cred in efectele pedagogiei ! Ored că omul n u p o a t e fi s c h i m b a t cu n imic p r in şcoală s a u p r i n .orice a l t mij loc d e educaţ ie .

— Dece, dece? in te rven i Robea. Crezi d-ta că dacă- i d a u eu u n 3 unu i băia t -care n u înva ţă n imic n u - l voi face să învete ma i b ine? E h e ! Să vezi cand l-ai „ a r s " cum m a i umb lă după c a r t e !

— Desigur , des igur , d a r as ta încă n u es te educaţ ie . Dar să n u de_ p l a s ă m chestmtnea. E u sus ţ in că fondul e t e rn al sufletului omenesc n u se poa te t r ans fo rma şi că educa ţ ia n u p o a t e face n imic a l t ceva decât să corecteze, sä desvol te sau să a tenueze d a r n u să desfi inţeze s a u să a d a u g e la ceeace este d ina in t e dat . Ia tă dece mi la n u va d ispărea niciodată . Şi mai es te ceva. Ce-i în defini t iv mi la?

A n d r o n c a r e tăcuse p a n ă aitunci i n t e rven i domol cu u n zâmbe t con­cen t r a t in ochii sâii deschişi :

— Ce-i mi la ? Mila este Raiu l c u m p ă r a t cu u n l e u ! Valent in şi b e o n t i n izbucni ră în râs deopo t r ivă cu Cami l Ridescu

care s t r igă en tuz iasmat . — Formidab i l ! Excellent ! Asta es te ! — B u t a d a lu i A n d r o n este amuzan tă , spuse beon t in , când se p o t o ­

liră, da r ea l imi tează s en t imen tu l la forma lui mate r ia lă , la manifestairea lui cea m a i de jos. Insă n u vede ţ i că m i l ă a r e ma i a les u n coresponden t psinic ? Mila e de fapt o t end in ţ ă sufletească ce n e î n d e a m n ă să n e p l e . cam a s u p r a sufer in ţe i a l t u i s e m e n a l nos t ru , să-d m â n g â i e m , s ă J con­solăm. Mila n u e n u m a i p o m a n a d e u n leu ou ca re , vo rba lu i A n d r o n , îţi rezervi u n loc î n Rai . Ea e, m a i p r e s u s de orice, o p a r t i c i p a r e a ta la o d u r e r e s a u i a o l ipsă şi Ha o def icienţă a u n u i s e m e n a l t ău , c a r e s u n t şi ele de su r să sufletească. Mila, s u b fo rma ei d e s i m p a t i e î n d u r e r a t ă p e n ­t ru c ine suferă să fie oare b ine să d i spa ră — ceeace r e p e t m i s e p a r e imposiibil, d a r să a d m i t e m p r i n a b s u r d că a r fi! Ce s 'a r faice l u m e a fă ră

- compă t imi re , fără o la rgă ş i universa lă înţe legere? Şi p r i m a genera ţ ie din c a r e s ' a r ex t i rpa aces t s e n t i m e n t n ' a r fi. a v a n t g a r d a unei b a r b a r i i n e m a i p o m e m t e încă, deoa rece c h i a r şi ba rba r i i cunoş t eau acest s en t imen t?

— P u a n ! a i i n t r a t î n sen t imen ta l i sm, î l (repezi. Camil . N u d o m n u l e ' Asta m i s e p a r e scabros ceeace spu i d- ta! Nimen i n ' a r e n e v o e d e p a r t i c i ­p a r e a d - t a l e la su fe r in ţa iu i deoa rece aceas tă p a r t i c i p a r e e o s implă i l u ­zie Efectiv d . t a n u poţi s imţ i su fe r in ţa mea . N 'a i să m ă convingi d- ta că suferi m t r ' a d e v ă r cand p r i e t e n u l ş i -a p i e r d u t i u b i t a s a u păr in ţ i i , c ând p lânge sau când î l d o a r e i n i m a or i m ă s e a u a !

— B a cred că sufăr , a f i rmă h o t ă r î t Leont in . N u am ch ia r ace laş

taÄ^Ä V ä d ° m u i U m i l i t ? i n e d r e p t ă ţ i t sufăr, t o t a t â t , oa m a i m u l t d e c â t d - t a c a r e t e p re t inz i r e f o r m a t o r social, d a r c a r e t e r e l volţ i ou in te l igenţa , p e c â n d eu p l â n g când v ă d u n copilaş plângând. . . .

— Atunc i eşti u n caz r a r , a f i rmă Cami l Ridescu. De obicei o m u l n u poa t e sufer i decâ t ceeace loveş te d i rec t î n egoismul său, n u în să p e n ­t ru în t reaga spe ţă u m a n ă , b a Rochefoucauld s p u n e c u măes t r i e că omul e l im i t a t i n t r e cei p a t r u pe r e ţ i a i egoismulu i s ă u sufletesc, c â n d scr ie î n celebra lui a fo r i smă: „ L ' h o m m e a toujours assez de force p o u r s u p p o r t e r les m a u x d ' au t ru i " . Ş i a ş a e. Compătimiirea n u - i .decât o ipocrizie, o s im­plă ipocrizie a specie i u m a n e .

— Eşt i i numan , d_le Ridesou, rep l ică c u .un u ş o r t r e m u r î n g las Leont in. Cum ? D - t a n u încerci nicio îndu ioşa re dacă n u chiar o s fâ ­şiere, cand vezi u n .copilaş înghe ţa t , degera t , ,ou m â n u ţ e l e roşi i î n zd ren ţe nemanca t , u i tându. ; se cu ochi d e înge r î n t r ' o v i t r i nă încă rca tă c u p r ă j i ­tura oa re s u n t p e n t r u el o l u m e d e b u n ă t ă ţ i imposibi l d e a j u n s ? N u s imţi un jungh i s t r ă b ă t â n d u - ţ i i n i m a c â n d te gândeş t i că acel copil a r e d r e p t şi e l s a s e bucure , c a toţi ceilalţi , d e b u n ă t ă ţ i l e copilăriei , d a r n u p o a t e ' b a u n u te d o a r e d ispar i ţ ia unei f i inţe, c h i a r d e p ă r t a t e , î n ch inur i l e groaz­nice a l e u n o r bol i ne i e r t ă toa re? N u t e . a i g â n d i t n ic iodată la toa tă su fe ­r in ţ a n e m e n t a t ă a lumii acesteia , căci dacă s u n t m u l t e su fe r in ţe d» care sun t v inovaţ i oameni i , s u n t a t â t e a a l t e le p e c a r e n u l e - a u n r o -vocat ei, ci o nemi loasă fa ta l i ta te . N u .crezi că suf le tu l unu i o m p o a t e v ibra da spec tacolu l mizer ie i sufleteşt i , l a vede rea ch inur i lo r m o r a l e a l e unea omeniră sfâş ia tă de nel iniş t i , d e te ror i , d e pofte, d e d e z a m ă g i r i ? E u crea ica şi d - t a s imţ i adeseor i c o m p ă t i m i r e p e n t r u omeni i c a r e su fă ră si nu s u n t v inovaţ i c u ceva. *

Cami l Ridescu r id ică d i spre ţu i to r d i n u m e r i : — Ei aş i ! T e înşe l i p ro fund ! Dispre ţuesc p e or ic ine su fă ră p e n t r u

că cine su fe ră e s t e s l ab . N u m a i .slabii a u nevoe d e mi lă ş i c u s labi i socie­t a t ea ,nu a r e c e face. Mie n u m i . e mi lă d e n imeni , i a r p e n t r u cei c a r e suferă d in cauza societăţi i , m ă indignez şi c a u t s ă l e î n d r e p t s o a r t a în mod r e a l l up t ând p e n t r u t r ans fo rmarea societăţi i , i a r n u c ă i n â n d u - m ă fără să le pot fi d e folos. Căci ia s p u n e - m i r o g u - m i - t e la ce l e foloseşte mila d . t a l e oameni lo r? Ce îndrep ţ i c u ea? Ce s imte , t e rog s p u n e - m i , iun om care ş i - a p i e r d u t a m a n t a s a u m â n a şi d e c a r e - d - t a l e ţ i -e m i l ă ? Ce repar i ou mi la d - t a l e ?

— N u repa r , d a r conso la rea m e a e u n spr i j in o a r e . l p o a t e a j u t a să ui te m a i r epede , să s u p o r t e m a i uşor su fe r in ţa lu i .

— I l u z i e ! Iartă-imă că- ţ i s p u n : ba l ivernă c h i a r ! N u u i t ă decâ t c â n d poa te el să u i t e şi or ice v o r b e i-ai s p u n e d - t a , e le s u n t absolut i n o p e ­ran te . N'ai s imţ i t deal tfel inu t i l i t a t ea o r i că ru i efor t d e a s p u n e ceva v a ­labil cu iva c a r e şi-a p i e r d u t p e c ineva d r a g ? Orice i -a i s p u n e e sec, e ridicol, e j enan t . Nu , n u ! Mi la n u aduce n i c iun folos! Cea s l ab i n u m e r i t ă mila dacă n u ş t iu s ă s e r id ice s i n g u r i d e a s u p r a du re r i i lo r şi a tunc i m e ­r i t ă să p ia ră . Cei t a r i n ' a u nevoe d e milă , căci ea îi înjoseşte. O a m e n i ­lor le t r ebue d r e p t a t e socială, n u mi lă .

S i Cami l r e sp inse energ ic farfur ia , ca lmat , sa t isfăcut de a fi s p u s ce a v e a p e in imă . Leon t in r id ică d i n u m e r i :

— D - t a v re i o t r a n s f o r m a r e mater ia lă , o î m b u n ă t ă ţ i r e ex te r ioa ră şi as ta e, d u p ă u m i l a m e a pă re re , o imposibi l i ta te . E g r e u să o d i scu tăm a c u m şi aici... Deal t fe l no i a m m a i vorb i t d e s p r e aceas ta şi.... n u n e p u ­t e m conv inge u n u l p e eeiăla t . Binele n u - l v e i p u t e a a d u c e în l u m e d â n -du-чіе t u t u r o r oamen i lo r să m ă n â n c e m a i bine, să s e î m b r a c e m a i bine, sâ s e d i s t reze toţ i deopotr ivă , să .citească to ţ i şi aşa m a i d e p a r t e . R ă m â n e sufletul , suf le tul p e care d - t a ş i toţi doc t r inar i i d - t a l e roşii s a u d e c e c u ­loa re vei v rea , îl u i ta ţ i . I n teor i i le voas t r e l ipseşte suf le tul . P e e l » u - l pu t e ţ i ferici c u sa t i s facerea nevoi lor t r u p u l u i . O m e n i r e a a r e n e v o e d e o infuzie de bună t a t e , d e o r e v ă r s a r e d e suflet î n ea . P o a t e s u n t ş i e u u topic în Idea l i smul m e u , după c u m d - t a eş t i u top ic în ma te r i a l i smu l d- tale . Dar dacă n e - a m d a os tenea lă s ă î m b u n ă t ă ţ i m suf le teş te p e oameni , să n e ap rop i em (de i n i m a lor, s ă le oblo j im r ă n i l e l ă s a t e d e v ia ţă î n ă u n t r u , n u în a fară şi l e l asă indi ferent d e s i tua ţ i a lor socială ori materiadă, o! a-tunc i de s igu r că a m face © o p e r ă m u l t m a i m a r e decât d a c ă l e - a m d a de l uc ru şi d e m â n c a r e .

— P ă i b ine d o m n u l e ^subprefec t" a p ă s ă Camil p e c u v â n t u l d in u r m ă ca să scoa tă în ev iden ţ ă ca l i t a t ea oficială a p r e o p m e n t u l u i său , să n e 'n te legem! D - t a c o m p ă t i m e a i copi lul s ă r m a n p r i v a t d e b u n ă t ă ţ u r i m a ­ter ia le şi a c u m vre i s ă n e oblojeşt i n o u ă sufletele? C e faci cu copilul c a r e n ' a m â n c a t ? I i t o r n i un tde l emn p e r ăn i l e sufletului ?

— D- le Ridescu, d - t a m ă înţelegi, da r te p re fac i că n u m ă înţelegi . Când a m c o m p â t i m i t c u icopilul nevoiaş , oare cască g u r a la p ră j i tu r i , n u l 'am c o m p ă t i m i t p e n t r u s t a r e a lu i d e sărăcie ş i p e n t r u foamea lu i d in bur tă , p e c a r e p â i n e a a r domoli -o m a i iute decâ t p ră j i t u ra , ci p e n t r u toamêa lu i d e bucur ie . Lipsa aces te ia este p e n t r u m i n e m a i g ravă decât lipsa m â n c ă r i i , deşi n ' a m să m e r g până la a b s u r d şi să - ţ i sipun că găsesc bine că e n e m a n c a t ! Nu! Desigur, m â n c a r e a î i es te necesară , c h i a r foar te mul t . As ta e ches t ie d e jus t i ţ i e socială şi e a t r e b u e să s e facă. Insă şi sufletul i u i treibue să m ă n â n c e şi ceeace-i t r e b u e aces tu ia e b u c u r i a v â r ­stei iu i , sat isfacţ ia d e c a r e e lipsit . C r e d e - m ă că u n copil d e m u n c i t o r p e care d-ta t e gândeş t i s ă - l îmbrac i n u m a i şi să- l h răneş t i , s ' a r b u c u r a m a i m u l t d a c ă s 'ar culca în t r ' o s e a r ă f l ă m â n d d a r î n b r a ţ e c u p ă p u ş a g ingaşe sau cu 'harmonica, v ă z u t e în t r 'o v i t r ină .

(Urmare in pag. 6-aj£

3 Octombrie 1942 ±= UNIVERSUL LITERAR 5

NUD C Â N T E C E N O U I

Cronica literară

„Vămile văzduhului" poeme de MATEI ALEXANDRESCU

(Colecţia „Universul literar". Bucureşti 1942) S 'a r p u t e a s p u n e a p r o a p e cu

pr i le ju l f iecărui p o e m d in „Vă­mile văzduhului", că a v e m a t a ­ce cu u n luc ru f rumos , u n lucru men i t să p lacă d a r în acelaş t i m p şi cu u n e x p e r i m e n t poet ic d e o i m p o r t a n ţ ă m a i m a r e sau m a i r e s t r ânsă , p ropus d e con­ş t i i n ţ a art is t ică r e m a r c a b i l d e luc idă a poetului . U n v o l u m d e ve r su r i an te r io r a l d- lu i Matei , A lexandrescu se in t i tu la „Jo­cul cuvintelor", suge rând n u a -t â t g r a tu i t a t ea îndele tnic i r i i d e a împe rechea vorbe le d u p ă r e -gule le prozodiei , c â t m a i a l e s bănu ia la cu p r i v i r e la s u p r e m a ­ţia dedusă d in „jocul cuvintelor"' , p e care o p r e s i m ţ e a m , odată c u poetul , e femeră :

Jocul cuv in te lor : joc de Vieţuitoare,

Cuibu l tor pes te iot, în suflet, in sânge,

Sunt ca si noi muritoare Şi în ţe lep tu l le adună şi plânge.

Jocul lor : joc de chivere şi hlamidă,

Când veacul se ' nch ide omidă, P e s t e muntele cuvintelor

nemăsurat Se r id ică u n al t î m p ă r a t .

I n poemele c u p r i n s e în „Vă­mi le v ă z d u h u l u i " accen tu l—care ln v o l u m u l an te r ior , ci tat , n i se p ă r e a p r e c u m p ă n i t o r p u s рг fe ­lu l însuş i de a fi a l poeziei, cu a l te cuv in te p e fap tu l m i r ă r i i că poezia exis tă , sau m a i b ine zis, că e posibi lă — es te ech i l ib ra t p r i n i m p o r t a n ţ a pe ca r e o c a p ă ­tă con ţ inu tu l emot iv , acea v i ­b ra ţ i e sau înf iorare p ropr i e care , cu toa tă va r i e t a t ea anecdo t ică a p a r e n t ă cons t i tue u n i t a t e a l ă ­un t r i că subs tan ţ i a lă , t i m b r u l deosebi tor a l poe tu lu i .

Cred că în cazul unu i poet ve r i t ab i l n u se poa t e vorb i — n e p u t â n d u - 1 r ecunoaş t e ca a t a ­r e — d e s p r e u n m a t e r i a l b r u t a l i n sp i ra ţ i e i l i r ice a s u p r a c ă r u i a s ' a r exe rc i t a e l aborându-1 in formele prozodiei , t a l en tu l a u t o ­ru lu i . Aşa p rocedează vers i f ica­tori i , poe t izând — înce rcând a -dică să înfăţ işeze d r e p t ce n u e s t e — u n m a t e r i a l ca re r ă m â n e to tuş i esenţ ia l prozaic, deoarece prozaică este şi in tu i ţ ia or ig ina­r ă a s t ihu i toru lu i .

F o r m a in te r ioa ră a poemulu i e cup r in să organic în v iz iunea ini ţ ia lă a poe tu lu i fa ţă d e ca re forma apa ren tă , prozodică devi­n e o consecinţă obl iga tor ie d e ne în l ă tu ra t . î n t r e p ă t r u n d e r e a e a t â t d e perfec tă încâ t s u n t e m sensibil i d o a r la p r ezen ţ a une i a r d e r i l ăunt r ice , la îna l ta t e m ­p e r a t u r ă a f lăcări i n u însă şi la m a t e r i a l u l " d i spa ren t pe care îl consumă. O v iz iune in tens lirică, c u m e aceea p e ca r e o v o m t r a n ­scrie d in „Vămile văzduhului" n u a r e n imic aface cu poe t iza rea unui fapt d ivers de biograf ie a-p a r e n t ă , sensor ia lă ci se i m p u n e ca u n a d in da te le Imedia te a l» conşt i inţe i l irice a poetului , con­s t i tu t ivă a in tui ţ ie i sale o r ig ina­re, cu n e p u t i n ţ ă a fi desfăcută în pă r ţ i cu funcţ iuni a u t o n o m e

Ia t ă v iz iunea p e ca re o p r o p u ­n e poemul in t i t u l a t „ In ima şi c e ru l " :

Cuptoarele mistuiau zilele ţi nopţ i le , perechi, perechi.

Оатепц treceau prin lume, ca 'ntr'un exil, fără ei.

Viaţa nu mai p re ţu ia . Rar câte unul o da, cu noroc,

pe o floare de tei.

Vorbeau prin semne. In ş lpotul focului topit

Tristeţile se arculau ca nişte păstrăvi jucăuş i

Şl 'n obrazul dospi t B ă t e a u flăcările cu m â i n i de

p ă p u ş i

l n r ă s t i m p u r i sirena, ca un b u h a i de col indă

Şi la poartă oamenii se schim­bau: mort pe viu.

Cerul nu le vedea, cum nu se văd în oglindă :

Inima şi câte nici nu le scriu.

Elemen te l e descr ip t ive a l e p o e m u l u i n u evocă aici o r ea l i ­ta te sensor ia lă obişnuită . T rece ­r e a în neobişnui t , din ceeace n u ­m i m n o r m a l , e ap roape bruscă , fără t r anz i ţ i e , în lesni tă abia p r in câ teva aluzi i p regă t i toa re . In or ­d inea fizică, p o e m u l înfăţişează u n peisaj tor id , d e uzină sau fa­brică, — d a r t e r m e n u l : în fă ţ i ­şează n u es te corect , f i indcă n i ­m i c nu es te v ă z u t d in faţă, ad ică de a s u p r a luc ru r i lo r ei d e d i n ă u n t r u l lor. Cerul , a s e m e n e a oglindei , n u a r e chip, p e n t r u sen­s u r i şi s imbolur i . In e l n u se resXrâng, — n u le a r a t ă p e n t r u

că n u le vede — i n i m a şi toa te câ te nici n u le scr ie poetul . Vi­ziunea lui es te a t â t de pu t e rn i c a c a p a r a t o a r e încâ t a d m i t e m fără rezis tenţă , de la p r i m u l vers , ca pe o a l tă ex i s ten ţă posibilă, cl i­m a t u l neob işnu i t a l poemului , cu d i i a t a rea ha luc inan tă a senzaţ i i ­lor şi a imagini lor în fan tas t ic Suges t iv i ta tea poemulu i e act iva şi p e n e t r a n t ă p â n ă în cele ma i sub t i l e n u a n ţ e a l e jocului a so ­cia t iv de aluzii, încâ t a p r o a p e că n e pu te .n d i spensa de t r a d u ­cerea în semnificaţi i şi de loca­l izarea simbolist ică la ca re s u n ­t em ispi t i ţ i când ci t im versur i . Vreau să ьрип că s t a r e a suf le­tească p re supusă a poetu lu i , în reflecţii le ocazionate d e t r i s t e ­ţea Iul con templa t ivă — c a f a p ­t e autobiograf ice — sun t a s e m e ­n e a iscăl i turi i d e r ecunoaş t e r e în colţul unu i tablou, d e ca r e însă poemul se poa t e dispensai ca şi c i t i torul lui, î n t rucâ t s e m ­n ă t u r a a r t i s tu lu i se leagă doa r

excent r ic , cu u n in te res d e cu ­r iozi ta te anecdot ică.

P o e m u l c i ta t es te ne îndoe ln ic ogiinda în care p r i v i m imag inea l imi ta t iv r e s f rân tă a peisagiuiui l iric a l uzinei d a r e l poa t e fi p r e t ex tu l u n o r nesfârş i te d i v a ­gaţii d e sp re in imă şi câ te nici nu le scrie poetul . De fapt, d e aici începe v ia ţa a d e v ă r a t ă a poemului , d in şansa d e a p u t e a fi un p r e t e x t dincolo d e car te , şansă legată d e condiţia ' î mp l i ­niri i lui perfecte î n car te . Soa r t a poeziei se leagă astfel d e posi­bi l i ta tea pre lungi r i i dialogului pr in generaţ i i le de ci t i tor i .

E o şansă care c redem că poa­te fi sor t i tă poezii lor d - lu i M a ­tei Alexandrescu , c â to rva d in a -celea pe ca re l e - a m ci t i t în „Vă­mile văzduhului', m a i cu seamă celor două insp i ra t e d e a m i n t i r e a lui Don Quichot te .

MIHAI NICULESCU

Moartea prof. Emilio Paolo Pavolini P r i n m o a r t e a profesoru lu i E -

milio Paolo Pavolini, cultura eu­ropeană pierde pe unul din cei mai iluştri filologi de astăzi, a cărui operă de exegeză şi ale cărui t ă lmăc i r i a u a d u s o fun­damentală contribuţie la cunoa­şterea şi adâncirea literaturilor sanscrită şi nordice.

Intre anii 1895 şi 1935 prof. E-milio Paolo Pavol in i a fost titu­larul catedrei de limba sanscri­tă şi de civil izaţia veche india­nă, pe lângă u n i v e r s i t a t e a d in Florenţa. Un an mai târziu îl găsim ţ i nând cursuri la Univer­sitatea din Helsinki. Ca director ai marei reviste i t a l iene de stu­dii clasice „Atene e Roma" a desfăşurat o rodnică activitate de publicist şi de animator. In 1930, ca o supremă recunoaştere a mar i l o r sale însuş i r i şi a r od ­nicei sale act ivităfi de cercetă­tor, Ducele l-a numit membru al Academiei Italiene.

Cunoscător a d â n c a pes te pa­truzeci de limbi, prof. Emilio Paolo Pavolini a fost şi un sub­til traducător şi comentator al textelor eline, sanscrite, finice. Tălmăcirile sale constituesc tex­te de căpetenie, tot astfel după cum studiile sale sunt conside­rate ca puncte esenţiale de spri­jin pentru toţi aceia cari stu­diază culturile sanscrită şi nor­dice. Lucrările sale : „Budăhis-mo" (Milano, 1898); nenumăra­tele monografii asupra cu l tur i i

sanscr i te , finice şi nordice în general, pub l i ca te în „Giornale délia Societă Asiatica-ltaliana", precum şi în alte publicaţii de ş t i in ţă ; „Manualul de literaturi străine" (Florenţa, 1906) şi am­pla sinteză „La filologia dél se­cole XIX" Brescia, 1930) sunt considerate şi citate de toţi cer­cetătorii din acest domeniu, ca lucrări de mare autoritate ştiin­ţifică.

Prof. Emil io Paolo Pavo l in i a fost socotit, şi pe drept cuvân t , u n Romagnoli al limbilor san­scrită şi nordică. Tălmăcirile lui n'au fost până acum întrecute nici în ceea ce priveşte maes­tria cu care au fost făcute şi nici cât priveşte aparatul cri­tic de care sunt însoţite. Printre traducerile sale mai însemnate trebue să cităm : „Mahabârâta" (traducere însoţită de o introdu­cere critică, Palermo 1901; ed. II, 1923); „Testi di morale budd-hislica" (Alese şi traduse după textele originale, Lanciano 1921); „Miile sentenze indiane" (alese şi traduse după textele o-riginale, cu introducere şi note, Florenţa, 1927); „Kalevala" (ver­sificare metrică completă, cu in­troducere şi note, Palermo, 1910, ed. II Sansoni, Florenţa, 1938), Opera de tălmăcitor a prof. Pao­lo Emilio Pavolini este comple­tată de o seamă de tălmăciri din l imbile neo greacă, estonă, po­loneză, engleză, română şi a l ­te le .

Leo Frobenius şi Lucian Blaga (Urmare din pag. I-a)

faţă de mişcările posibile în orizont (anabasică-de înaintare, de ex. la Europeni; catabazică-de retragere, la Indieni şi o atitudine neutră-de stare pe Ioc). Atitudinea poate merge uneori contra sensului accentului axiologic. Năzu in ţ a fo rmat ivă e alt factor in­conştient, determinant al stilului. Există trei moduri ale năzuinţei , formative, toate caracterizate prin t end in ţa sp re t r anscenden ţă , r ea l i za tă însă în eh p deosebi t : m o d u l inUividual izant-biocentr ic (ex. Rembrandt, Shakespeare şi Leibniz), modul tipizant-ideocen-tric (ex. concepţia platonică) şi modul stihial-teocentric (pictura bizantină).

Cei cinci factori amintiţi formează „matca stilistică", complex al factorilor inconştienţi c e determină stilul culturilor.

In „Spaţiul mioritic", filosoful român face o aplicare a teoriei sale generale la cultura românească. Ceeace i s'a reproşat de unii, e faptul că nu aplică cu consecvenţă teoria generală la fenomenul românesc, ci — la fel cu Frobenius şi Spengler — explică stilul aproape exclusiv prin orizontul spaţial. Obiecţia e îndreptăţită (o atestă chiar titlul cărţii), dar numai în parte, căci alături de ori­zontul spaţial, prins genial în i n tu i ţ i a or izontului mioritic, de ritm nesfârşit, — Blaga a arătat (adevărat, că fără un material prea bogat) şi ceilalţi factori specifici ai stilului culturii româneşti (accent axiologix afirmativ, atitudine anabazică, tip stihial). Con. tribuţia strălucită a lucrării o constituie analiza orizontului spa­ţial etnic românesc. Cercetări viitoare ar putea lua îndemn şi de ­săvârşi această muncă, arătând amănunţit nu numai caracteristi­c i l e generale a le culturii, ci ale fiecărei ramuri de creaţie spiri­tuală a poporului român, in comparaţie cu neamurile învecinate — balcanice.

Studiile de filosofia culturii au nevoie de o întregire cu cerce­tări de sociologia culturii, care să ţină seamă de orizonturile des­chise larg de filosofia domnului Blaga cu metoda funcţională, dar şi de cercetările concrete şi de materialul comparativ strâns de Frobenius. E necesară o sociologie a cul tur i i , cu misiunea de a cerceta concret toate creat'Lie spirituale p r ezen t e a le neamului, cu metode ştiinţifice adecvate, punând accent pe intuiţie.

Meritele domnului Lucian Blaga pe tărâmul filosofiei culturii se pot desprinde cu uşurinţă chiar şi numai din aceste câteva î n ­semnări . Rămân ca mari câştiguri: trecerea dela morfologia la morfogeneza culturii, încercând explicarea creaţiilor spirituale prin mai mulţi factori determinanţi (poate ar trebui dată o mai mare importanţă factorilor conştienţi obiectivi) — şi aplicarea sistemului Ia realităţile româneşti.

Faptul că filosoful e tn icului românesc a fost invitat în ţara Iul L. <Frobenius ş i O. Spengler, pentru un ciclu de conferinţe şi

prelegeri la mai multe din universităţi le Reichului german, în semestrul de Iarna 1942/43, e o cinstire c u m n u ee poate mal mare. Traducerea operii sale în I. germană va întregi odată ta­blouri culturii universale şl va face un servic'u naţional de mâna întâi — cunoaşterea şi recunoaşterea neamului nostru cu creaţiile şi potenţialul lui de „cultură majoră". Pentru noi, v a însemna u n îndrumar în calea cercetărilor şi ipotezelor de sociologia culturii, fiind în acelaşi timp un avertisment, spus cu vorbele lui Frobe­nius; Uns tren bleiben ! CORNEL ІВХШЕ

Şi-a adunat genunchii goi In poală Ca nişte fructe albe şi rotunde, Şi ghemuită frumuseţea goală, De lacoma privire se ascunde. Noptatec părul prins în roşii funde Spre fruntea mică stă să dea năvală ; Iar umerii s'au adunat să se afunde In răsvrătirea valului de smoală. Şi, pudici, ochii mari şi negri s'au închis In scoica pleoapelor, albă şi mică, încremenit în clipă ca'ntr'un vis Nici un fior de gând nu se ridică ; închise intr'un colţ de iad, în vr'un abis, Dorinţele au amuţit de frică.

FLOBU MIHAESCU

Poemul creşterii ln seara asta, mâine, până când Vei mai aprinde iarăşi candelă d u r e r i i , Cu tâmplele scobite de netihnitul gând, Flămăndule de albă, întreagă pâinea verii ? Domniţa din c o l n i c e , cu graiul î n s t e l a t , Palpită'n muta-ţi febră precum un sân fierbinte, Dar t r u p u l e i rămâne întreg de desmierdat Şi lanţul dela glezne stă lacăt în cuvinte. Suave, buzele-i se isiptesc spre tine Şi toate clapele rănite'n flaute te chiamă, Când te cutezi spre ea cu visele — ciorchine De nostalgii ce încă au gust de crudă poamă. Dar rotunjită clipa de rugă în izvoade, Căznitul duh ţâşni-va din şale cu durere, Să-ţi răcorească'n liniştita coacere de roade Zăduful creşterii spre slavă şi 'nviere.

AUREL DUMITRESCU

Parcuri de toamnă

Aşteptare Ştiam că ai să vii de undeva din scoica gândului. Deaceia douăzeci de toamne ţl-am cântat în fiecare noapte. Ai auzit ce straniu şi metalic cânta vioara? Cu ce văpăi de soare roşu ţl-am încălzit imaginea în filele mereu neterminate. Ştiam că ai să vii din scoarţa vremii, c'a! să te 'nchirceşti în mine şi au să amuţească toate. Ai să-mi sugrumi vioara şi au să-mi crească bălării pe gând. Auzi cât sună de dogit vioara în toamna asta?

ELENA DIACONII

O frunză care a căzut pe umărul meu, mi-a adus amin­te de versurile pe care cu ani în urmă le migăleam pe ca t e tß l i n i a t e . E câte-un gând care-ţi vine de nici tu nu ştii unde, pentrucă să stăruiască apoi în suflet cu fiecare zi mai mult.

Am trecut printr'un parc. Un vânt rece şi molcom bătea printre ramuri şi dintre casele marelui oraş a venit un svon de frunze purtate anapoda printre hornuri. Niciodată nu mai culcasem parcă peste atâ­tea vreascuri, lăsând în urma mea galbena şi incerta lumină a unui soare minor. Parcurile acestea largi şi desfrunzite care varsă în strofele poeţilor meloncolia crepusculului, au luat însă dintr'odată un obraz ciudat, fiind animate de-un duh care venea de dincolo de viaţă. Nu m'am gândit numai la făturile acelea ireale din poveştile lui Emil Botta, ci la prietenul meu E. T. A. Hoff­mann ,pe care l-am zărit după trunchiul unui copac, furişăn-du-se printre ale umbre, cu jo­benul pe ochi, cu favoritele umbrindu-i obrazul.

— Bună seara, E. T. A., i-am spus aproape în şoaptă.

M'a privit însă cu o atât de mirată expresie, încât am cer­cetat uluit în jurul meu, să văd dacă nu cumva căwtătuia a-ceasta se adresează alt:uiua. Dar nu. Eram numai eu şi el.

Şi parcul rece şi trist din JT'.r prinse să vuiascâ. Spiridv^i mici săreau din creangă m creangă, dându-mi cu tifla, aruncând în mine cu castane,

3

pe când eu c ă u t a m să mă a-p ă r , f i n a n d u - m t ma'niiâ m

faţa ca pe un scut. Dar marele lor t a r t o r , o m u l a c e s t a c a r e se apina printre arbori, n u - m i d ă ­dea, p a c e nici e l . Am început sa aierg.

Un vârtej de nisip şi de pie­tre a prins atunci s ă gonească alături ae mine, sunând a oase şi-a gol. Crengile băteau t n c e r ca n i ş t e a - a r abane , şi din­tr'odată am băgat de seamă că nu mai sunt singur. Cu toamne în urmă murise Nicuuae Can­tonieru. Era cel dmiâiu care ae rupea de langa mine. Au piecai apoi Silviu tioda, Geor­ge Petcu, T. C. Stan, au p l e c a i î ncă alţii pe care îi şum. Mă tulbura acum osoasa lor pre­zenţă, şi în timp ce stele se aprindeau deasupra parcuiui ca ntşte candeii, luna mi s'a pă­rut că urca printre case ca un ochiu vrăjit, sub care îngheţiu toate lucrurile lumii, trecând din timp in e t e r n i t a t e .

...Din singurătatea mea a rămas numai o b a n c ă şi-o frunză.* •

Poate că de astă-dată nu am scris atât pentru voi, prieteni poeţi, ci pentru această mare prezenţă care pluteşte deasu­pra mea, care trece prin car­nea şi sângele meu, învâtvo-rându-mi cuvintele şt dăndu-le sensuri noui. A fost mai mult o frântură de lanternă magica, pe care sar putea s'o sesizezi şi tu şi tu, sau niciunul. Am scris pentru nimeni. Sau pen­tru mulţi. Dincolo de geamul odăii mele, o prezenţă care vine de pretutindeni şi merge spre nicăiri, cuprinde t o a t ă l u ­m e a mea, în aripi de viaţă fără de moarte. Am tăcut îm­preună cu ea. Şi-acum, cuvin­tele fâlfâie sub condei ca frun­zele parcurilor de t o a m n ă . Şi nu sunt singur. Dintr'un parc, sau din vis, îngerul meu pă­zitor îmi flutură destinul !

Ş T E F A N BACIU N 3 . — Manuscr ise le se t r imi t

la redacţ ie , m e n ţ i o n â n d u - s e p e plic : p e n t r u Şt. B. Răspunsu r i l e se a m â n ă p e n t r u n u m ă r u l vi i tor .

STILUL LUI „PINOCCHIO"

F a r m e c u l copilăriei m e r e u r ă ­m â n e nes t ins . O s p u n toa te e p o ­cile şl toa te l i t e ra tur i le . D a r de m u l t e or i m i s e p a r e că n u m a i v remea noas t r ă a descoper i t în În t reg ime copi lăr ia . Secolul a l 17-lea s'a m â n d r i t cu m a r e a i n ­ves t iga ţ ie ce a făcu t -o i n i ă u n -t ru l suf le tului omenesc , u n d e a ce rce ta t în a m ă n u n ţ i m e v i r t u ­tea ca şi v i ţ iu l , lup ta în t r e b ine şi r ău . I a r a r t a acestei epoci a c ă u t a t să a r a t e p r e d o m i n a r e a geniulu i a lb a sup ra celui n e g r u şi nefast . I n veacul a l 18-lea a fost descoper i tă n a t u r a ; s e n t i ­m e n t u l na tu r i i n u l - a cunoscut an t i ch i t a t ea şi nici e v u l m e d i u : doa r Renaş t e r ea poa te a f i rma că p r in poezia lui P e t r a r c a şi a P le iadei franceze a a t ins , cu a r i ­pi le a zu re a l e poeziei, ma t e r i a în mu l t i p l e l e şi f rumoasele ei aspecte . I a r secolul t r ecu t a r e ­levat in fe rnu l c a r e zace î n s t r ă ­fundur i le suf le tului omenesc . P r i n l i t e r a tu ra de anal iză a s l a ­vi lor şi în deosebi p r in r o m a n e ­le lui Dostoewiski.

Epoca noas t r ă a descoper i t p r i n u r m a r e copilăria. De m u l ­t e or i a recurs la u r m e ceva m a i vechi , a p a r ţ i n â n d sec. 19. Astfel, în „Pinocchio", în n e u i ­t a t u l Ţ ă n d ă r i c ă a l an i lor de f a r ­m e c a i copiăr ie i f iecăruia d in noi, s 'au găsi t izvoare de î n c â n ­ta re şi m o m e n t e d e estet ică a une i Pe r ioade p r in ca re f iecare genera ţ i e t rece . M a t u r i t a t e a g u ­s tă însă d in acelaş depozi t sac ru a l t inereţ i i , şi se regăseş te e t e rn în ani i to tuş i asf inţ i ţ i .

St i lu l lui P inochio ? Es te „poema ş t rengăr ie i" , c u m s p u ­

n e a d e cu rând Giorgio P io rano în r ev i s t a Lettere d'oggi; es te poema cl ipelor inefabi le p e n t r u sufletul nos t ru ; es te duioş ia şi g l u m a gra tu i tă , bonomă, v i rg i ­nă, a lui Gavroche din „Mize­rab i l i i " lui Hugo. O sursă , р э п -t r u a r t ă , încă n u îndea juns e x ­p loa ta tă .

CESARE PASCARELLA

Este poetul roman prin ex­celenţă, al cărui dialect face şi mai elegantă şi mai sprinţară compoziţia versului, a sonetului pe care-l-a folosit cu artă, cu dibăcie şi uşurinţă chiar. Acade­mia i t a l i ană i -a pub l ica t primul volum al operei : Sonebti. Vor urma : poemul inedit „Istoria noastră", ,iProza", „însemnări de călătorie" şi „Scrisori către prieteni".

In sonetele apărute, întâlnim ciclul Descoper i rea Americe i . Nu este v o r b a d e o poetizare a legendelor din jurul expediţiei lui Columb, ci de un amestec de naivitate, de anachronisme şi de s impl i ta te , confunddndu-se datele şi momentele s t ră luci te i descoper i r i a lui Columb.

Iată un fragment din unul

Ecouri literare din Roma din aceste sonete dialectale ; J e fece ! n a p a r i a t a u n po '

gener ica , E pol j e disse: Io a v r e b b e

l ' intenzione, Si lei m 'a ju ta , de soopri

l 'Amer ica — Eh, — fece e r re , ched' e r a

u n omo esper to , — Si, v 'ajuto. . . Ma, n o pe ' fa '

eccezione, Ma ' s t a A m e r i c a c'è ? Ne sè te

cer to ?

s i s ten ţa e lementu lu i d a c o - r o m a n d e o p a r t e şi de a l ta a Carpaţ i lor . Cerce tând a rh ive le Univers i tă ţ i i dn Torino, d - s a a găsi t teza de doc tora t a p r i m u l u i s t u d e n t ş i apo i doctor în l i te re dela acea Univers i ta te . Teza a fost scrisă de profesorul Dim. Ioannescu de la l iceul S fân tu l Sava , care a ven i t la Tor ino şi a s tud ia t f i lo­logia, l u â n d u - ş i apo i doc to ra tu l î n acest o raş .

D. I sopescu a r a t ă că vechea (l-am vorb i t mai întâi despre l u c r a r e a lu i Dim. Ioannescu se

altele, apoi i-am spus : doresc, dacă Măria Ta m'ajută, să des-coper America... — Ei, făcu re­gele, care era un om cunoscător — am să te ajut... Dar să vedem mai întâi, există oare America? Eşti sigur de asta ?)

Fluiditatea versului d ia lecta l şi m a i ales naturaleţa, fără ver­bul căutat, alcătuesc vraja aces­tui poet atât de iubit şi astăzi .

ÎNTOARCEREA DELEDOA

GRAZIÉI

Ce s'ar mai putea spune oare în plus despre o literatură care a trecut de mult graniţele Sar­diniei şi a le peninsulei italice, încununând fruntea scriitoarei cu admiraţia lectorilor universali, înainte de a veni premiul Nobel să consacre o carieră artistică în deplină maturi tate? Este cazul Graziéi Deledda, care şi în Ro­mânia a fost tradusă şi cunoscu­tă prin câteva volume.

D e curând, marea editură „Mondadori" din Milano a înce­put să publice t oa te opere le scrii­toarei sardineze. A apărut astfel un volum considerabil, unde sunt strânse bucăţ i le : „Elias Portolu", „Colombi e sparvièrr", „Canne i n vento", „Marianna Sirca", „La Madre", „Annalena BUsini" (ro­mane) şi „Chiaroscuro" (nuvele). Operele marei povestitoare sunt tipărite sub îngrijirea academi­cianului şi scriitorului cunoscut Emilio Ceccbi.

Popor de păstori în vechime, sardinezii ş i -au păstrat adâncile lor caractere, nostalgia, fatalita­tea pusă în fiecare acţiune, ca să fie predominată voinţa, aşa cum se găseşte în sufletul românesc, cu care spiritul Sardiniei s e a-geamănă, ca şi l imba atât de a-propiată de a noastră.

Este linia continuă care stră­bate întreaga artă a Graziéi D e . led da.

CONTINUITATEA NOASTRĂ TN DACIA ROMANA.

In t r ' o comun ica re la A c a d e ­mia Regală de şt i inţe d in T o r i ­no, d. C laud iu Isopescu, profe­sor de l imba şi l i t e r a t u r a r o m â ­n ă la Un ive r s i t a t ea d in Roma, a d u c e noui observa ţ i i şi consta­t ă r i filologice, p r i v i t oa r e la p e r -

în tgmeiază p e g rama t i ca lui Diez, d a r că deseori legile fone­t ice sun t m a i b ine fo rmula te c a Ioannescu .

D a r ceeace a p a r e cu a t â t m a i in t e resan t astăzi , ca t o tdeauna de altfel , e s te fap tu l indoeuropeis t ică dela t a t ea d i n Tor ino s tud ia în chip serios filologia românească , com­bă tând r idicola teor ie a p ă r ă s i ­rii Daciei de că t re Aure l ian , t eo­rie pe ca re încearcă s'o r e e d i t e ­ze o p re t insă şcoală istorică m o ­dernă .

Şi fiindcă s u n t e m în aces t câmp al re la ţ i i lor spi r i tuaie r o -mâno- i t a l i ene , t r ebue să s e m ­n a l ă m u n ar t ico l desp re a r t a lui Caragia le , a p ă r u t în Roma fas­cista, tot sub s e m n ă t u r a n e o b o ­

sitului l up t ă to r p e n t r u c u n o a ş ­t e r ea suf le tului şi a r t e i r o m â ­neşt i în I tal ia , care es te p r o i e -sorul Isopescu. Desp r indem, din acest „Profil a l lu i Caragia i*" această p r e z e n t a r e :

„Tră ind în epoca de a c u m o j u m ă t a t e d e veac, în m o m e n t u l istoric în care ţ a r a înfăptuise impor t an t e r e f o r m e poli t ice şl sociale, Caragia le a r a t ă p r in a r ­ta sa or iginală şi caracter is t ică , mare l e desechi l ibru în t r e n ive ­lul in te lec tua l al nouei b u r g h e ­zii şi inst i tuţ i i le i m p o r t a n t e din Occident, ale căror repercus iuni umor i s tu l le a r a t ă în societatea românească , ab ia eHbsra tă pol i ­t iceşte d u p ă o seculară o p r e ­siune. Repedea as imi la re a ide i ­lor şi a formelor apusese d ă d u s e , loc unu i c iudat cont ras t ca şi cum a r fi fost v ră j i t ă de n o u a modă, clasa cultă şi r id icată se a runcase în noua v i a ţ ă ; câmpi i le

că şcoala p ă r e a u că sun t depa r t e şi a b s e n -Unive r s i - te, i a r bu rghez ia încă n e p r e g ă ­

t i tă p e n t r u t r ece rea neaş t ep ta t ă dela abso lu t i sm l a l iberal ism, r ă m ă s e s e dezor ien ta tă ; d in a-ceastă сзига, uni i oameni pol i ­tici a u a juns să fie n iş te exal ta ţ i şi demagogi şj nou i le inst i tuţ i i , care cu greu se a d a p t a u Vieţii sociale a t impulu i , a u d e t e r m i ­n a t apoi o astfel d e neferici tă per ioadă d e evoluţ ie , supusă r idicolului" .

C. N. NBGOITA

Űida gio U i t e , î ţ i cânlt d i n n o u B e e t h o v e n I n a c e i a ş i s a l ă u d ă ş i î n t u n e c a t ă , P e a i c ă r e i p e r e ţ i s c r i e : t u b e r c u l o z ă . . .

A p a s c o b o a r ă o d a t ă cu s e a r a p e f e r e s t r e l e ei. L u m â n ă r i l e î n t o r c s u n e t e l e î n î n t u n e r e c O d a t ă cu f r â n t u r i l e d e s o a r e d i n c l a v i r .

P e s t e p l e t e l e t i m p u l u i A l u n e c ă u m b r a t r u p u l u i ,

Ş i n u ş t i u d a c ă z u r g ă l ă i i d i n c o a m e l e c a i l o r , d o r m

S a u b a t c u d e g e t e d e s e a r ă î n g e a m u r i ,

Or i s e s c u t u r ă f l or i d e z ă p a d ă ,

P e s t e p r i m ă v a r a t e i u l u i d i n a l e e a î n ă l b i t ă !.~

C u r â n d m o a r t e a n e v a c i o c ă n i d i n n o u î n u r e c h i I n a c e i a ş i c a s c a d ă d e s u n e t e p r o f u n d e , v e c h i , P â n ă c e n e v o m v i s a d i n c o l o d e h o t a r e l e lumUacesţeia

N i c i l u n ă , n i c i î n d e m n p e s t e c o a r d e

Ş i n i c i m â n g â i e r i î n n o a p t e a c e a m a r e ,

C i n u m a i p a c e a . . . e t e r n a p a c e .

ERNEST VERZEA *) Din vo lumul d e v e r s u r i „Al ter Ego" c a r e v a apare în

cu rând .

6 UNIVERSUL LITERAR 3 Octombrie 1942

D O M N U L J E A N D E L A „ P Ă L Ă R I A V E S E L Ă "

Dacă d: Ionel (citiţi Jean) ar fi un modest şl onorabil funcţionar sau u n mic şi şmecher agent de Percepţie, e mai mul t decât sigur că nu s'ar ocupa nimeni în mod special de el. Dar fiindcă soarta l-a aşezat exact acolo unde i se cuvine, adi­că în Şelari colţ cu Lipscani, toată lumea este mulţumită, afară de principalul personagiu, prin deiiniţie nemulţumit de soartă.

Fişa profesională a domnului Jean arată — cu oarecare emfază — calitatea de funcţionar co­mercial, detiiniţie care despuiată de floricelele re~

. coricei respective şi transpusă la rece se poate aplica fără prea mar i inconveniente unui vânză­tor de prăvălie. Deci domnul Jean este vânzător, ceiace ar fi trist şi chiar catastrofal pentru incon­testabilele sale însuşiri de june pr im amorez cu reflexe de Clark Gabie dacă a r fi vânzător într 'o băcănie sau prăvălie de încălţăminte. Dar soarta l-a avut şi de astă dată în grijă. Domnul Jean este funcţionar comercial la un magazin de mode şi anume la „Pălăria Veselă" care este una din acele prăvălii care vând în preţ de cost şi chiar mai puţin, — puteţi să-i credeţi — „modele unice şi originale aduse cu mari sacrificii din străină­tate"...

Atribuţiile domnului Jean, multiple şi variate, cer desfăşurarea sincronică a însuşirilor sale tot atât de multiple şi variate.

Când îl vezi în pragul magazinului, pare oprit acolo ca din distracţie şi în axară de cazul de ne -

. prevăzut al unei excepţionale perspicacităţi, î l ei drept un client bogat şi nobil, — două presupu­neri indrituite cu prisosinţă de prestanţa lui na­

turală, — d'e distincţia lui spilcuită, de mustăcioa­ra ala Clark Gable, de dunga dela pantalon ca o mucne de cuţit şi de tonui cravatei cu ext rava­gantă discreţie... Cât despre prezumtiva bogăţie, e greu să n u o pui ân sarcina unui june atât de bine aranjat de natură, de croitor şi de... bărbier.

Doamna care s'a oprit o clipă la vitrina prăvă­liei de alături ca să privească ceva — nu importă c e — , umbrele, ciorapi, batiste sau vreun alt obiect de întrebuinţare mai mul t casnică, se s im­te măgulitor fixată de privirea lui admirativă.

Dar n 'are timp să se bucure de prospătul succes, fiindcă iluzia se spulberă repede, ceiace de altfel nu e de loc... original din par tea ei.

Presupus admirator, dupăce i se adresează cu insinuantă dulceaţă :

— Doriţi ceva, Doamnă? continuă înainte de a primi răspunsul pe un ton schimbat pe nota de lecţie învăţată pe de rost : (Poftiţi, doamnelor, poitiţi, ultimele noutăţi dela expoziţia din Mila­no !! Ieftin şi original. Ocazie unică. Vizitaţi ga­leriile „La pălăria veselă" dacă vreţi să fiţi feri­ciţi"). Dacă vreo clientă mai docilă merge atât de departe cu complezenţa încât... consimte să în­cerce vreunul din modelele unice, d. Jean dă

o u l ^э-е ъгъОІОллЛ

curs — fără nicio reticenţă — entuziasmului său subliniat cu adjectivele, interjecţiile şi semnele de exclamaţie de rigoare. Nu e deci nicio mirare dacă doamna care a eşit să cumpere un spălător, aţă de ţesut, sau o burtieră, se întoarce acasă cu

una, două sau mai mul te pălării... vesele, toate foarte originale „pe un preţ de nimic, adevărate chilipiruri care în plus îi vin admirabil" ceiace este esenţialul şi pentru care prietenele o invi­diază ipocrit !

D. Jean şi-a îndeplinit cu prisosinţă datoria. E în felul lui mai dibaci decât cel mai abil diplo­mat. Seara, la ora când se închid prăvăliile d. Jean soseşte tăcut şi simbolic în urma patronului care i-a aruncat peste umăr cu neglijenţă :

— Ioane, t rage oblonul!.. Pe stradă, uită repede că patronul l-a muşt ru­

luit destul de aspru şi încă faţă de o clientă. Fixează femeile blazat, sceptic şi admirativ, şi-şi poartă cu discretă mândrie pe calea Victoriei atributele lui : mustaţa, dunga dela pantaloni, şi cravata cu tonuri discrete. E în climatul lui ca peştele în apă. Nu e nicio mirare. Sunt atâtea metode de a fi fericit...

...Şj EU...

— Şi tu — mă iau în primire unii colegi de care mă leagă relaţii mai mul t sau mai puţ in Vagi de

de P A U L I. D A N I E L

cafele şi rivalităţi pseudo-literare. Şi tu ? Cum se face că din toată galeria de tipuri la care „te-ai dat" cu foarte relativ spirit te-ai omis tocmai pe t ine?

Acestora le voi răspunde că m'am lăsat la u rmă nu din modestie, nici din vanitate, ci pur şi simplu din... prudenţă. De vreme ce am luat în primire atâţia inşi care nu au păcătuit cu nimic altceva decât că, Dumnezeu ştie din ce pricini, mi-au pă­rut la un moment dat „tipuri reprezentative", ar

fi nedelicat din partea mea să mă uit tocmai pe mine care sunt dincolo de comentarii de cafenea şi de dispute de cenacluri, „un individ interesant"..

Aş urma astfel exemplul, întru susceptibilitate, al unui anume domn despre care unii spun că ar fi umorist şi care s'a uitat în incisiva inventariere a faunei literare autohtone din volumul său. Poate la sfârşit, până să-i fi venit rândul, i s'o fi ispră­vit humorul.

— In definitiv, dece te socoteşti atât de inte­resant ? m 'a r întreba suszişii „amici" dacă ar avea curajul s'o facă. (Sistemul de a „lucra" confraţii dela distanţă s'a consacrat de mlult şi orice s'ar zice e mai lipsit de riscuri). Dacă mi-ar pune acea­stă întrebare, aşi fi silit să le răspund, lăsând la oparte orice falsă modestie. (La un mânuitor de plaivaz modestia nu poate fi decât falsă). Sunt interesant fiindcă sunt scriitor.

— Scriitor? s'ar revolta făţiş confraţii. Te pre­tinzi scriitor ? Şi cu ce drepturi mă rog ? Pentru un singur volum şi ăla ca vai de lume ?...

— Bine, aşi replica sufocat de o cucernică re ­voltă... Dar critica a fost de altă părere.

— Critica ? Ar tuna iar indignaţi confraţii ? în ­drăzneşti să vorbeşti de critică ? Ştim noi prea bine cum te-ai aranjat cu presa. Să nu mai vorbim...

Astfel s'ar petrece lucrurile înt r 'o lume care după tonul de sinceritate în care se desfăşoară scena, ne dăm îndată seama că este fictivă. In fapt, se petrece la fel — cu deosebire că totul se întâmplă în spatele meu, — dar cu puţină imagi­naţie sunt la urma urmii scriitor, orice ar obiecta domnii dela cafenea. Dar să reconstitui scena :

— Ai văzut ce nesuferit de îngâmfat a devenit dela o vreme Paul Daniel ? spune confratele care cu câteva clipe mai înainte îmi zâmbise dulce.

— Insuportabil, confirmă amicul, care îmi lău­dase entuziast talentul, furios pe cei care nu pu­

neau destul entuziasm în admiraţia acestui excep­ţional talent. Şi toate astea fiindcă a scos şi el, acolo, un volum,, o stupiditate !

— Nu-i chiar aşa, intervine un al treilea senin şi binevoitor. Nu e cu totul lipsit de talent, dar e minor... Nu poate aborda un gen mai vast, mai adânc, mai intens, mai... Altfel e băiat bun, bun şi inofensiv.

— Cam beţiv îmi pare, adaugă altul care su­ghiţe într 'una... Dar oe să-i faci? Inspiraţia t re ­buie înlocuită prin mijloace drastice. N'ai văzut ce lipsit de personalitate este ? Se crede cel pu ­ţin... Cehov al României.

Din fericire, unul din confraţi îşi ia tălpăşiţa, astfel că acei rămaşi au subiect de conversaţie". Altfel, cine ştie ce s'ar mai întâmpla cu biata mea personalitate literară. Nu i-ar rămâne u n fk de păr nejumulit .

Da, domnilor, aveţi perfectă dreptate. Talentul meu este — în limitele existenţei sale — minor şi chiar nul. Sunt un îngâmfat, mă cred cel puţ in „Cehov al României". E o situaţie poate falsă, dar prezintă pentru mine diverse avantagii. întâi , ca şi Annton Cehov sunt singurul în felul meu pe malurile Dâmboviţei şi asta e, s'o recunoaşteţi, mare lucru. Apoi, închipuiţi-vă că mi-ar intra în cap să scriu, ae pildă, ca... Esenin. Ce-ar spune, atunci d-nii Lesnea, Carianopol, etc. ? Dacă aşi fi devenit dostoievskian ce-ar mai rămâne din pr ie­tenia mea cu Dan Petraşincu? Şi dacă n'aşi fi decât eu, Paul I. Daniel şi nimic mai mult, ce-ar spune publicul cititor? Aşa, îmi rămâne cel puţ in refugiul în splendoarea izolării, cu aureola unui Cehov, neînţeles de dâmboviţeni.

— Parcă ţi-ai schimbat genul, insinuiază cu candoare câte u n sgârie brânză perfid. Parcă eşti mai... uscat, mai abstract, mai — cerebral. Unde ţi-e umorul gras şi pitoresc ?

Asta mă întreb şi eu. : \ — Unde e umorul meu gras, minor, unic ? — îmi fac datoria de scriitor, răspund eu, mâ

caut. Poate într 'o vreme mă voi găsi. Iiicerc de toate. Azi scriu ca Pirandello, mâine ca Poe, poi­mâine ca unul Cehov, iar săptămâna viitoare ca Eugen O'Neil. Cine ştie ? Omul şi mai ales scrii­torul, e dator să-şi încerce norocul. Poate că voi izbuti. Poate într 'o zi, voi scrie numai ca Paul I. Daniel. Şi poate mai târziu, când strada pe care locuiesc actualmente se va numi strada Paul Da­niel, iar biata mea casă acum într 'o rână va fi de* clarată monument istoric, atunci când biografii se vor strădui să dovedească posterităţii — pe bază de mărturi i autentice ••— că sarmalele erau mân­carea mea favorită şi că şvarţul nu-mi prea pria, poate că atunci vor fi mulţ i care se vor făli că scriu ca Paul I. Daniel.

...Poate chiar „genul" meu atunci consacrat, însfârşit, de verdictul posterităţii va fi s ingurul îngăduit de oficialitate şi de înaltele foruri l i te­rare . (Ce te faci, dom'le ?). Nu ne rămâne decât să aşteptăm. Cine ştie ? Vorba ăluia : „Câteodată şi nimicul mişcă"... «.

într'un birt de provincie ceva

(urmare din pag. 4-a) — T e "nţeleg <Me Mar t ineecu şl t e a p r o b In pa r t e . Cons ta t însă

că şi p lăcer i le d - t a l e sufleteşt i s u n t concre t iza te to t d e fo rme m a t e ­r i a l e şi că d - t a t r ans fo rmi suf le teş te l u m e a cu păpuş i , p ră j i t u r i si har-monice I 9

Leontitn oftă a d â n c ş i con t inuă , fără să m a l r ă s p u n d ă direct lui Rldescu :

. — De cată d ragos t e a r e n e v o e l u m e a aceas ta , d e câ tă milă , de câtă i e r t a r e şi d e c â t ă consolare! Dator ia n o a s t r ă a r fi să n e conv ingem unu l p e a l tu l că n e p u t e m spr i j in i u n u l p e a l tu l , că p r ezen ţ a noas t r ă suf le tea­scă n e poa t e u n i şi sus ţ ine . N u d-le Ridescu, m a i m u l t d e c â t cu r e f o r m e sociale, l u m e a a s t a s e v a î n d r e p t a p r i n suflet . 4

I n t ă ce rea s cu r t ă c a r e u r m ă , vocea lui Bibi s u n ă deoda tă s t r i den t şl I r ivol ;

— E u n u v ă 'n ţeleg f ra te , ce ros t a u discuţ i i le as tea! I n R o m â ­nia n ' a m u r i t încă n i m e n i d e foame!

CamU fUdeseu îi a runcă d o a r o p r i v i r e asas ină şi î n toa r se capu l sp re farfurie, cu despreţ . Ceilal ţ i t ă cu ră . N u m a i Leont in zâmbi vag. A n ­d r e n îi a p u c ă m â n a şi-i făcu s e m n să se ui te la masa d e l ângă fereas t ră Toa te pr iv i r i l e s e ' n d r e p t a r ă acolo, sp r e Văcu ţa lui Ilie, c a r e însă, insen­sibila, n u s imţ i cele n o u ă pe rech i de ochi, ci-şi cont inuă ope ra ţ i a gas t ro ­nomică începută d e un sfert d e oră . Cu pic ioarele răşch i ra te , cu tot bus tu l aplecat pes te farfurie, c u ochii în t redeschiş i şi mişcăr i repezi , Văcuţa lui Ше căra ia g u r ă fără 'nce tare , c lefă ind c u un" sune t d e p l ăce re an imal ică , a cărni i domoli te . Ochi i i s e înch ideau uneor i cu vo lup t a t e şi p r iv i rea lor cre t ină se f i l t ra p r i n t r e s t r a t u r i l e de g ră s ime din j u r u l lor, ocrot ind t a n ­d ru al cincilea le i u e m â n c a r e c u sosul p re l ins p e buze şi bărbie . Al te r , n ä n d pâ inea şi mânca rea , mişcă r i l e e rau r e g u l a t e şi con t inue ca ale unei maş in i i a r mas t i ca ţ i a îi d ă d e a o bea t i t ud ine de f iară nesă tu lă . Leont in s imţi câ - l îneacă g rea ţa . S u n t oameni ca re m â n c â n d îţ i fac şi ţ ie poftă de m â n c a r e , după c u m alţii ţ i -o ta le în aceleaşi î m p r e j u r ă r i şi Văcuţa lui l h e e ra d i n t r e aceş t ia d i n u rmă . Concen t r a rea ei inconş t ien tă şi ab sen t ă or icăre i l i că r i r i d e s imţ i re t r ans fo rma fapta ei de a m â n c a în t r ' o insul tă a d u s a aces te i neces i tă ţ i organice. S u p u n e r e a e i oa rbă şi to ta lă ma te r i e i anorgan ice îh care," mâncând , se contopea, făcea u n a cu ea. A n d r o n îi I m p j i s e cu co tu l şl p e Ridescu şi p e Leon t in :

— Ei ( ce a t i t u d i n e n e s fă tu i ţ i s ă a v e m faţă d e aces t specimen. E r e ­comandab i l a mila , d ragos tea sau.. . consolarea?

Camil r â n j e a p r iv ind scena scârbi t , car Leon t in îi a r u n c ă lui A n ­dron o p r i v i r e m u s t r ă t o a r e . I n t i m p u l aces ta Bibi, c a r e se to t agi ta p e scaun, bucuros că poa t e s p u n e ceva î n a sen t imen tu l t u tu ro r , îşi p l a să r e m a r c a :

— Vai! Mon che r l Dac ' a r fi t o a t e femei le c a as ta! Ce a n i m a l desgus tâ tor !

— Tr is t a r 11 d ragă Bibi! S a u t e - a i consola şi c u u n a d e as tea? — Val, n u s p u n e a şa ceva! Nu te u i ţ i la ea? Nici n ' a u d e ce vor­

beşt i d a r - m l - t e să t e 'n ţe leagă! S a u să s imtă ! Ah! O fi s imţ ind ceva a s t a? — Probab i l , de v r e m e ce m ă n â n c ă c u a t â t a poftă, r e luă tot

Valentin. S i m ţ u l gus ta t iv îl a r e în orice caz b ine desvol ta t ! — Dragă, se m ă r t u r i s i Bibi, mie-mi p lac femei le grase , da r nioi aşa .

As ta - i d i formă ! — I ţ i p lac des igur şi t âmpi te le , î n t r e r u p s e Camil , d a r nici a ş a !

A s t a - i p r e a p r e a ! D. Mar t inescu a r s p u n e că- i a t â t d e t â m p i t ă de - ţ i vLne să- i p l âng i de milă. I a tă însă u n a p e n t r u ca re , l ă sând g l u m a la o pa r t e , n u c red să po ţ i s imţi m i l ă !

— S imt milă p e n t r u spe ţa omenească p e ca re o v ă d cicatr izată în­t r ' u n a semenea e x e m p l a r fioros, spuse Leont in .

— Vasâzică o r i cum ai în toarce-o , tot la mi l ă a jungi! Ei d a r nos t im eşti a s tăseară , n e n e ! r â s e Camil , apoi deoda tă î nc run ta t . î n t r ' o soc ie ta te ideală u n a s e m e n e a e x e m p l a r a r fi p u s la zid, or i lăsa t să m o a r ă de foame!

Robea, c a r e d e m u l t i sprăvise cu m â n c a r e a şi se u i ta la ceilal ţ i , ma i m u l t s â tu rândU-se d in ochi c u c ă r n u r i l e m â n c a t e d e ei, decât gând indu- se la u lcerele c a r e - l pândeau , se gând i că e m o m e n t u l să in t e rv ină .

— D o m n u l subpre fec t a r e perfectă d rep ta t e . Mila e necesară , d a r "eu aşi spur ié că n u m a i p e n t r u c ine d mer i t ă . Ciné n u ş t ie să - ş i croiască d r u m u l în via ţă , c u m s p u n e a d. Ridescu, acela n u m e r i t ă mila . N u m a i oa­men i i d e i sp ravă a u d r e p t u l să n e mi los t iv im de ei !

— Ei vezi, c u m n e - a m l ămur i t ! e x c l a m ă i ronic Ridescu. Noi c r e d e a m efl ace ia ca re ş i -au croi t d r u m u l în v ia ţă n u m a i a u n e v o e d e milă , când colo tocmai ei o mer i tă . Aşa da... N e - a m înţeles . Să co mp ă t i mi m deci p e oameni i de i s p r a v ă care, săracii , , s ' au os ten i t şi a # reuş i t î n v ia ţă . Adică ce-au r euş i t d - le Robea? A u făcut efor tur i -să n e - r u c e r e a s c ă mi la?

Pu ţ in - " încusea t şi ofusca t d e i ron ia p e ca re o s imţea , Robea se î n ­d rep t ă p e s c a u n şi tuş i p e n t r u a - ş i d a t i m p de" gând i re , d a r n é p u t â n d

r ă s p u n d e imed ia t se roşi p a n ă î n vâr fu l u rech i lo r se ag i t ă p e scaun , mai tuş i oda tă şi bâ ibă i :

— De, de.... a m v r u t să s p u n că oamenid a u nevoe d e mi lă ş i că dacă ţ l -e mi l ă d e ei când t r ebue , es te bine, că n u toţi oameni i o mer i t ă , că uniJ sun t netrebnica.. . Că...

—Da m a l lâsaţ i -o n e n e o d a t ă c u mi la a la că m i - e milă d e voi v ă -zanoU-vă c u m v ă chinui ţ i ca s'o scoateţ i la capăt , fără s ă reuş i ţ i ! îl s a lvă B:bi p e colegul de m a t e m a t i c ă şi r â s e sgomotos, a d m i r â n d u - ş i s ingur g lu ­ma. Hodoroabă d ă d u d in cap ap roba to r , e l c a r e găsea orice d iscuţ ie inu­tila, şi lăsă să se a u d ă :

— Aşa -aşa ! Las 'câ - i b u n ă . Pa t r a f i r U n d r e a s e u i t a de la unu l la a l t u l şi aşa n e m u l ţ u m i t că Bibi

a î n t r e r u p t o conversa ţ ie a t â t d e in te resan tă , don ca re el s i m ţ e a că avea muJt d e învă ţa t , da r n u îndrăsn i să s p u n ă nimic . Cami l Ridescu d ă d u din u m e r i şi-i făcu lui Va len t in IUescu s e m n să s e scoale. P l eca ră amândo i p e uşa d insp re câ rc iumă. D u p ă ei Bibi se sculă p r e o c u p a t deoda tă şi a r a n . j â n d u - s e înde lung , potrivindu-şi i ha inele , pa rdes iu l , pă lă r i a p e o ureche , ieşi pe uşa opusă, după ce s a lu t ă g a l a n t p e comeseni .

L ibe ra t de p r ezen ţ a copleş i toare a lui Ridescu, Robea răsuf lă u ş u r a t şl vorb: , n u însă fără p recau ţ ie , încet, t e m â n d u - s e ca să n u fte celălal t încă dincolo în câ rc iumă şi s ă - l a u d ă cumva :

— Mie n u - m i p lace s p â n z u r a t u l ăs ta! Aşa-1 d- le subprefec t? Asta o sâ a j u n g ă c u r a n d - c u r â n d la puşcăr ie .

A n d r o n îl î n t r e rupse b rusc : — Lasă d r a g ă că exagerez i ! N u e om r ă u Cami l Ridescu. E în fond

u n inofensiv, deşi este fanat ic . El e u n s imp lu teore t ic ian , n u e l up t ă to r ca să s t r ice cuiva cu ceva.

— Pă i tocmai d 'a ia e u n in indiv id per iculos! Şi c u m spu i d - t a că n u - i u n o m r â u ? N'ai auz i t că n ' a r e mi lă de n imeni?

A n d r o n r â se bine, a m i n t i n d u - ş i că Robea a lăsat a n u l t r ecu t cor igent pe cel ma i bun e lev d in toa te mater i i l e , n u m a i p e n t r u că n u l-a văzu t o -da tă p e s t radă , şi n u l -a sa lu ta t , şi aceas tă pedeapsă i-a da t -o deşi ş t ia că bie tul copii e r a bolnăvicios şi m a m a lu i v ă d u v ă şi să racă . I i spuse , îngh i ­ţ ind a l tceva ce a r fi v r u t să - i rep l ice :

— D - t a crezi î n to t ce s p u n e el? A v r u t să facă p e grozavul , să po­zeze, sâ n e sper ie cu atitudinii de c ruz ime ter ibi lă , d a r să n u - ţ i înch p u i că n ' a r e şi el mi l ă de m u l t e ori , c a noi toţi , c a şi d- ta de pi ldă, încheie a p ă s â n d in ten ţ iona t u l t imele cuv in t e .

— Ba nu, r ă s p u n s e Robea neobse rvând aluzia. As ta n ' a r e mi lă de n imen i ! S u n t ' oameni d in ăş t ia destui . N ' a i văzu t c u m s'a repez i t la bietul Hodoroabă . N u - i aşa Hodoroabă?

Hodoroabă c lă t ină capul c ă r u n t b ă l ă b ă n i n d d m m u s t ă ţ i : — E! E! O m u - i repezi t , ce să-i faci? Las 'că- i bună , las 'că-i b u n ă ! R o b e a îl p r iv i , j igni t el că Hodoroabă e a t â t de modes t şi îi l ipseşte

p â n ă î n t r ' a t â t a s imţu l demni t ă ţ i i încâ t să n u se s imtă j igni t de ieş i rea lui Ridescu.

Leon t i r e ra exceda t . Se sculă şi m e r s e d i rec t s p r e eue r cu ho tă r i re . — Ha ide Andron . S u n t t a r e obosit . Robea s e scu lase în picioare , cei la l ţ i doi d u p ă el deasemeni . — Vă grăbiţi,- d - l e subprefec t? începu el serv i l . — Da, d-le Robea, v r e a u să m ă odihnesc . N u m ă s i m t b ine de t o t

B u n ă s ea ra . La r evede re . Cei p a t r u , c a r e r ă m â n e a u , s a lu t a r ă încove tndu-se a d â n c şi Leon t in

ieşi cu A n d r o n p r in cur te , tocmai în t i m p ce V ă c u ţ a lu i Il ie t e r m i n a fe ­lul a l şaselea şi t r ăgea c u ochiul la cot le tul_de pu rce l c a r e aş tep ta r ându l .

Ieş ind d t n o g r a d a cu bă l toace şi pa ie A n d r o n şi Leon t in m e r s e r ă u n t imp tăcu ţ i p e s t r a d a în tunecoasă şi n u m a i la m a r i d i s t an ţe p ă t a t ă d o a r d e l u m i n a ofticoasă a unu i bec. D a r e lectr ica e r a cel m a i p ros t l uc ru în t a rguşo ru l aces ta şi dacă Goethe a r fi t r ă i t acolo a r fi p re fe ra t des igur să r ev ină la l u m â n a r e a a t â t d e b le s t emată d e el în t r 'o poezie, p e n t r u c ă scoate fum, p u t e şi ş e s t inge tocmai când î ţ i v i n e i n s p i r a ţ i a A n d r o n r u p s e p r imu l t ăce rea :

• — As tă sea ră Bibi l-a cam j igni t p e poe tu l P a t r a f i r Undrea. . . — Când ? — Când ş i -a e x p r i m a t a t â t d e b r u t a l si la fa ţă d e Văcu ţa lui Ilie. — N u 'nţeleg. — C u m fra te , n u ştii n i m i c ? -— Ce să ş t iu ? — Pă i e nos t im d e to t . I n t r e Văcu ţa Iul I l ie şi poe tu l U n d r e a e o

veche idi lă . t

— N u vorb i A n d r o a n e ! s e ind ignă Leont in , op r indu- se . D e ce- ţ i ba ţ i joc t u de oameni ? . . . .. . .

— Leont ine! Ţ i - a m spus eu v re -o minc iună v r e o d a t ă ? — Bine, d a r n u s e poa t e concepe o astfel de î m p e r e c h e r e ! E

scorni t d e o fantezie grotescă m a l a d i v ă ! — T e 'nşeli amice , ros t i c u c a l m Andron . I - a m s u r p r i n s c h i a r e u

în t r 'o noapte , a s tă toamnă , în pa rc , noap tea in în tuner ic , î m b r ă ţ i ş â n d u - s e şi gungur ind ca două tu r tu re l e . Să fi auzi t cum g u n g u r a Văcu ţa lu i I l ie ! Na, m a i v re i c e v a ?

Leon t in împinse pă l ă r i a p e ceafă şi-şi frecă f run t ea : — A m impres ia că visez! P a t r a f i r U n d r e a e în s t a r e d e a şa ceva !

Asta e o b iza ră pe rve r s i t a t e . — Tot ce se poa te ! P o a t e însă că s 'ar p u t e a n u m i şi o î nc l ina re n a ­

tu ra l ă . Id p lace omulu i ca rnea informă. în ţe leg i t u aicum c ine es te . F r u m o a s a m e a copilă c u p ă r u l au r iu . Lucind f rumos în raza luna ră , etc., etc., c u m s p u n e poe tu l în t r ' o

poezie a p ă r u t ă a c u m o lună î n z iaru l n o s t r u local ! Auzi tu, copi lă ! Vă ­cu ţ a lui I l ie e.... copi la ! Ţ i -a i fii înch ipui t u n a ca a s t a ?

— Niciodată ! Şi nici n u po t î nd ră sn i să c r ed o a s e m e n e a m o n s t r u o ­zi ta te . Dar Văcu ţa lui l u e e in s t a r e să facă d r a g o s t e ?

— De CF n u ? De m â n c a t n u vezi ou ce poftă m ă n â n c ă ? C u c e v o ­lup t a t e înfulecă? I n fond e tot o senzaţ ie imed ia t ă ! C o r p u l c r ed că- i f u n c ­ţ ionează no rma l . N u m a i c ree ru l nu .

— Groaznic . — Groaznic o fi, d a r e şi p rac t ic . N u m ' a ş m i r a ca p e s t e u n an , doi

poetu l U n d r e a sâ fie g inere le lu i Ilie, cooptat asociat ş i s ă m ă n â n c e ca no i trei feluri în loc d e unul. . . Sau îl vezi cu copii. I ţ i înch ipui c a m ce spec i ­m e n e a r p u t e a p roduce Văcuţa lui Il ie cu concursu l b inevoi tor a l poe tu lu i Undrea? F r u m o ş i ca ea şi deş tep ţ i ca el ? !

Ajunseseră î n col ţu l străzii p r inc ipa le ,unde se s t insese ră v i t r i ne l e şi cele două r e c l a m e luminoase : a c inematografu lu i şi a r e s t a u r a n t u l u i pr inc ipal . E r a o r a 11. Câ teva becur i , mai puternr.ee şd m a i ap rop i a t e , r ă s ­p â n d e a u o l umină inut i lă . Leon t in s c u t u r ă capu l ca să s c a p e de u n g â n d u r â t :

— Nu m a i vorb i A n d r o a n e că n u pot supor ta ceeace -mi a r a t ă imag i ­na ţ ia . Te -a i gândi t t u v reoda tă la o î m b r ă ţ i ş a r e î n t r e aceş t i a doi, î n t r e u n sac umf l a t şi o s c â n d u r ă noduroasă ?

— Ha, ha, h a ! Ba b ine că nu ! T r e b u e să fie c e v a î n s p ă i m â n t ă t o r , drăcesc şi s tup id în acelaş t imp ! In definit iv o i m a g i n e ca r i ca tu ra l ă d e desen a n i m a t — s a u desen an ima l , dacă v re i !

T receau p e s u b u n bec şi d impo t r ivă venea l e g ă n â n d u - s e E m a . Se opri , f i indcă n u e r a ţ ipen ie de om a f a r ă de ei t re i : î n d r ă z n e a s ă li se a d r e ­seze pe s t r adă n u m a i noaptea , când n u p u t e a u fi văzu ţ i de n imen i . A v e a i n glas o sfială n e a ş t e p t a t ă la o femeie d e categoria ei, ceeace se expl ica p r i n aceea câ- i cunoş tea deja ş i aces t fel de femei s u n t deobdeei î n d r ă z n e ţ e n u m a i cu necunoscuţ i , cu aceia pe ca r e - i acostează p e n t r u p r i m a oară .

— Bonsoir domni lor . Vă p l imba ţ i ? — B u n ă sea ra Ema, îi r ă spunse Andron a p u c â n d - o d e guşă . Vre i să

merg i cu noi V — Da, s p u s e fa ta bucuroasă şi se l ipi de el . M e r g e m acasă? şi-1 luă

de bra ţ . — N u d raga , n u . As tă sea ră n u m ă s imt î n ape le me le . Ş i -apo i

m i - a m p r o p u s sâ lucrez. Leont in şt ia că dacă A n d r o n îşi i m p u n e a să lucreze, n imic n u - l p u ­

tea a b a t e dela scris. Deşi v ro ia să m a i vorbească cu el, r e n u n ţ ă . Id p ă r e a şi rău , p e n t r u că s imţea nevoia să se clarifice î m p ă r t ă ş i n d u - ş i p r i e t enu lu i celui m a i ap rop ia t cele ce-l f r ă m â n t a u d e u n t imp , d a r îi p ă r e a şi b ine că e silit să a m â n e , deoarece s imţea şi j enă în confes iunea p e c a r e ţ i - o p ropunea . Ii spuse deci fetii :

— Hai la mine . Ea t r ecu bucuroasă pe p a r t e a lui , f redonând u n tangou. Cei doi b ă r ­

baţ i î n a i n t a u tăcuţ i . Leont in se gândea la u lu i toarea pereche V ă c u ţ a lui Uie—Patraf i r Undrea . A n d r o n începea să depene d e p e acum frazele p e c a r e le v a scr ie de cum v a a j u n g e d ina in tea mesei . N u m a i E m a e r a l in iş ­t i tă g â n d i n d u - s e că-şii v a p e t r e c e s ea r a p l ăcu t şi cu folos, p e n t r u c ă Leon­t in e ra ga lan t şi ea s e şi bucu ra că m â i n e îşi va p u t e a c u m p ă r a ciorapii a c e a de 175 lei p e r e c h e a şi l emne , fără ca acestea t o a t e să o cos te c ine şt ie ce mojicie sufer i tă de l a u n u l d in mulţ i i cl ienţi d e n o a p t e ai t a v e r n e ­lor. A junse ră în faţa casei lui Leont in şi se d e s p ă r ţ i r ă s t r ângându - ş i m â i ­nile. I n t i m p ce ei i n t r au , A n d r o n se depăr ta p e ace la ş d r u m . Depa r t e , p r in m a h a l a l e depă r t a t e , u n ş u e r a t p r e l u n g izbucni t ă i n d t ăce rea până la u r e ­chile lui. I n t r ' a l t ă p a r t e , t o t d e p a r t e , l ă t r ă tu r i d e câ in i s e ' ncăe ra ră şi apoi t ăce rea s e s t r â n s e la u n loc, în ca re A n d r o n îşi auzea paşii , grei, apăsa ţ i , de o m voinic, bocănind. Nici o l u m n ă d u p ă f e re s t r e ; t â r g u l d o r m e a d e mul t . I n nopţ i l e aces tea a l e zilelor de l u c r u n i m e n i n u - ş i p e r m i t e a luxu l unei v r e m i p ie rdu te . Rugin i ţ i în obiceiuri t r ad i ţ iona le , provincia l i i îşi făceau cele opt o re r eg l emen ta r e de somn, ca să se scoale a doua zi l a şase si sâ 'nceapâ aceleaşi ges tu r i d e to tdeauna , p â n ă la o r a somnulu i . A n d r o n t r ecea pe l â n g ă od ihna lor i gno rând -o şi se gândea m a i d e p a r t e în fraze aşieDtând să s e a ş t e a r n ă p e hâr t ie , în miezu l nopţ i i p r ie ln ic munc i i sp i r i ­tu lu i , c a r e a ş t eap tă t r eaz cân ta ru l coconilor şi Iv i rea zorilor.

OCTAV ŞULUŢIU

*) Dintr'un roman .cu .titlul încă nefixat

TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştala plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939