romana auxiliar subi-si-ii
TRANSCRIPT
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
1/37
PRESSTERN-KITS. RO
CART
;l
ROMANA
o$$g
AJur:
PENrn,,
^@,-
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
2/37
Cuprins
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
3/37
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
4/37
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
5/37
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
6/37
Proba
orall
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
7/37
Situalia
de
cominucare.
Elementele situafiei
de
comunicare
Siluofia
de comunicare
este orice situatie
in
care
este
prezent5
o informatie
se
numeqte
situatie
de
comunicare.
Elementele
situatiei
de comunicare
Emisdtorul:
sursa
de
informalie
prezent[
intr-o situalie
de comunicare;
cel
care
transmite
un mesaj c[tre
receptor.
Receptorul:
beneficiarul
informaliei
intr-o
situalie
de comunicare.
Mesqjul:
ln orice situalie
de comunicare
vehiculul
informatiei se
numeqte
mesaj'
Mesajul reprezintd
o
unitate
lntre
conlinut
Si
formi
de
expresie.
Acesta
constd
in
gAnduri,
sentimente,
idei
desprinse
din realitate sau
este rod al
imagina{iei
emillltorului.
Codult
sistemul
de
comunicare
pe
baza c[ruia
se construiesc
mesajele, Codul
trebuie
sl
fie comun atAt
emil5torului
cAt
gi
receptorului.
Limbile naturale
(ex'
limba
romAnS,
Iimba
englez[ etc.) sunt
coduri
verbale. Alte coduri
sunt:
muzica,
alfabetul
Morse,
simbolurile
$tiintifice
etc.
Canalul:
este un
element foarte important,
el
este
mediul,
mijlocul
prin
care se
transmit semnalele
codului
(ex.
aerul
reprezinti canalul
in
comunicarea oral6;
telefonia
fix[
sau
rnobil[,
poqta
electronic[ reprezintd
canale
ln
comunicarea
la
distantd.)
Referentul:
in
orice situalie de
comunicare,
mesajul
vehiculeazi informaiii despre
un
anumit
referent
(ex.
in
prezentarea
trXsdturilor
unui
peisaj,
referentul
este
,,peisajul")
ContextuL
este
un
ansamblu
de
informa{ii
cunoscut
atAt
de emi}6tor
cAt
qi
de
receptor
qi
care
il ajut6
la intelegerea
mesajului
pe
cel
din
urmd.
2
Tipuri
de
comunicare
Cea
mai
cunoscutd
formd de comunicare
este comunicarea intre
oameni,
Aceastd
formi
de
comunicare
este
expresia celei mai inalte inteligen{e
cunoscute
pe
p[mAnt
qi
se
numeEte comunicare
interuman[
sau
interpersonald
(comunicare
intre
oameni
=
comunicare
interumand).
Codul
folosit
in
comunicarea
interumanl
se
numeqte
limbi
naturalh
Qimbi
naturali
-
ex. limba romAn5,
limba maghiarl,
limba
englez5
etc,). Comunicarea bazatd
pe
limbile
naturale
se
nume$te
comunicsre uerbald.
Existd
qi
comunicare
nonuerbs.Id,
in
care
nu
se
intrebuinleazi
limba natural[
qi
care se realizeazd
prin
mimicd
qi
gesturi.
Comunicarea
nonverbali
poate
avea
loc
pi
intre
oameni
qi
animale.
Cornunicarea
parooerbald
este acea formi
a
comunicdrii
in
care
mesajul
verbal
este
insotit de
elemente
paraverbale
sau
prozodice
(ex.
accentul,
intonalia,
pauzele
intenlionate)
ale ciror
semnificatii
se
pot
deduce
din
context.
Comunicarea verbali
la
rAndul
sdu
este
doud
feluri:
comunicare
orald
(se
adreseaz5
sim(ului auditiv)
qi
comunicare
scrisd
(se
adreseazd
simlului
vizual).
Funcliile comunicdrii
Ftrncfia
emotiud
(expresiud):
se
expriml starea
afectivi a
emildtorului,
reacfiile
sufleteqti
ale
acestuia la contactul cu o
anumitd realitate.
Funcfic
conatiud:
se
referi
la
efectul
de convingere
pe
care
mesajul
trebuie
si-l
aibl
asupra
destinatarului,
de
la
care
se
intenfioneazl
si se
oblin[
un r[spuns
(verbal,
comportamental).
Funcfiapoeficd: prin
care
mesajul
este
pus
in
valoare
ca element in
sine,
atrigAnd
atenlia
asupra
modului
in
care
este formulat
(are
inten{ia
de
a sensibiliza),
Spre
deosebire de
limbqjul
ptiinfific,
la
care
conteazi
cu
precidere
confinutul
comunicXrii,
limbajul
poetic pune accentul
pe
expresie.
Funclia
referengiald:
este legatd
de realitatea
pe
care o
exprim[
mesajul
sau
de
situafia
in
care se face
comunicarea.
Flrncfic
metalinguisficd:
datoritd
acestei funcfii,
mesajul contiue
referiri
la codul
utilizat;
aceata
presupune gesturi,
mimieA,
un
anumit
ton,
Aceastd
functie
se
manifestd cAnd
apare
neeecltatea de a
re
atrage
atntla
aauprr eodului utillzat,
Firncfiaf,atrcd:
prin
eare este
vizat
eanalul
de
eomunicare
6i
controlul
functionHrii
lul,
are in
vedere stabilirea
qi
menfinerea contactului
lntre
emithtor
gi
receptor,
3
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
8/37
Stilurile
funclionale
Este
o variantd
a
limbii
literare,
folositl intr-un
domeniu determinat
cu
trisdturi
lingvistice
specifice.
Stilurile
funclionale:
'
Stilul
EtrTnfrlc
(domeniul
qtiin{elor
exacte)
.
StiIuI
administrqtiv fiuridic, relalii
administrative, oficiale)
,
Stilulpublicisfic
(ln
mass-media
qi
publicitate)
.
Stilul
colocuial
(relalii
interpersonale in
planul
vielii
cotidiene)
,
StiIuI
b
eletristic/
artistic
(domeniul
literar)
Stilul
qtiinlific
Este
folosit
ca
form[
de
comunicare
in
domeniul
qtiin]ei
qi
a tehnicii
cu scopul
de a
informa,
de
a
explica
sau de a
argumenta
un
punct
de vedere,
o
idee, un
fapt.
Caracteristici:
.
Corectitudine
(espectd
normele limbii
literare),
obiectiuitate
(comunicarea
este
lipsitA
de
incdrc6turl afectivd;
exprimd
adevdruri
unanim recunoscute),
proprietate
(foloseqte
cuvinte
adecvate
domeniului
qtiin[ific
respectiv termeni
monosemantici),
accesibilitate
(este
relativd,
deoarece
orice
lucrare
qtiinlificl
are
in
vedere
un
anumit nivel de
cunoqtinte).
.
Transmite
informalii
pe
baza
unei
gAndiri
logice,
argumentatiue, deductiue'
.
Folose$te termeni de
specialitate
gi
neologisme
dintr-un
anumit
domeniu
qtiin{ific.
.
Stilul
textului
poate
fr:
polemic,
critic, neutru.
Funclia
mesajului
qtiin{ific
este:
.
informarea,
.
educarea,
Discursul
qtiinlific
poate
fi
argumentatiu,
descriptiu
sau
explicatiu'
ParticularitXti
lingvistice :
a)
Laniuelleical:
.
Fiecare
domeniu al
qtiinlei
qi
tehnicii
are o
terminologie
proprie.
.
Termenii
lexicali sunt
monosemantici.
A
-t
.
Se
folosesc
cuvinte
formate cu
pseudoprefixe
(ex.
antebra ,
contraofensivi,
cvasicomplet,
autocamion,
izotermic,
extrafin
etc.).
.
Sunt
frecvente neologismele.
.
'Iermenii
lexicali
se folosesc
in
forme apropiate
pe
plan
internalional
(ex.
telefon, televiziune,
computer).
lr)
La
niuel
morfologic sunt frecvente:
.
Substantive
provenite
din
infinitive
lungi
sau din adjective
(ex.
trecerea,
ecualie
cu
doud necTtnoscute,inuersa
unei matrice
etc.).
.
Infinitilul cu valoare de imperativ
in
obserr,afii
gi
note: a
se vedea,
a se urma
etc.
.
lnlocuirea
pers.
I. sg. cu
pers. I.
pl.
(pluralul
academic,
pluralul
autorului).
r')
La
niuel
sintactrc
predomind
subordonarea
fald de
coordonare.
tl) l,a
nivel stilistic:
.
Coordonarea sub
diferite forme: enumeragie
qi
repetifte;
paralelism
Ei
antitezd.
.
Citatul ca
punct
de
plecare,
argument
sau
material demonstrativ.
.
Succesiunea
intrebare
-
r[spuns ca
modalitate de
construc{ie
a
discursului
ptiintific.
Modalit5lile de
comunicare
sunt:
.
Monologul scris
(in
lucriri
qi
documente
qtiinlifice
qi
tehnice).
,
Monologul oral
(in
prelegeri,
expuneri,
comunichri
cu
caracter
qtiinfific
qi
tehnic).
,
Dialoguloral
(ln
cadrul
colocviilor, seminarelor
gi
dezbaterilor
qtiintifice),
Stilul
administrativ
(oficial,
juridic)
Este
folosit in
sfera
relatiilor
oficiale
pentru
a
stabili o
relatie de comunicare
intre
institutiile
publice
sau intre o
persoanh
oficiald
qi
o
persoand
fizicd.
Caracteristici:
.
Respectd normele limbii
literare.
.
Este
obiectiv,
impersonal, neutru
(f1ri
incircdturd emolional[/afectivd).
'
Este
accesibil, clar,
precis
(lipsit
de
ambiguitate).
.
Foloseqte cliqee
lingvistice, terminologie de
specialitate
(exprimare
formald).
.
Mesajul
este
denotativ,
.
Continutul este
normativ
(in
textele
de
lege).
.
Modul
de
expunere
este formal.
5
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
9/37
Tipuri de texte: orticol
de lege, cerere,
proces-uerbal,
memoriu de
actiuitate,
curriculurn
uitae etc.
Funclia mesajului oficial este:
.
informarea
(de
interes
public
sau de
interes
personal),
.
educerea,
.
enunlorea unei
hotdrdri,
precizdri.
Particulariti i lingvistice :
a) La
niuel
leical
se
foloseqte
terminologie
specificX:
adeverinld,
adresi,
domiciliu,
consiliu,
dosar,
decizie, dare
de seam[,
ordine de
zi
etc,
b) La niuel
morfologic sunt
frecvente:
.
Substantive
provenite
din infinitive
lungi: elaborarea,
convocarea, executarea,
clarificarea
etc,
.
Infinitir,ul
cu valoare
de imperativ:
a se vedea, a se
intocmi,
a depune
etc.
.
Viitorul
cu valoare
de
imperativ:
vor organiza,
vor
inmAna, vor
acorda, vor
aloca
etc.
.
Reflexiv-pasilul:
se intocmesc,
se aleg, se
stabile$te,
se
organizeazi
etc.
.
Expresiiverbale
impersonale:
este necesar.
.
Adverbe
Ei
loculiuni
adverbiale
de
tipul: in
mod
necesar,
in
mod
obligatoriu,
de
asemenea
etc.
.
Prepozitii
gi
loculiuni
prepozitionale
de tipul:
in
calitate
de,
in scopul,
in
vederea,
referitor
la etc.
c)
La
niuel
sintacfic
sunt
frecvente:
.
Grupurile
predicative
cu verbele
,,a
trebui",
,,a
putea",
.
Construclii infinitivale:
,,indatorirea
de a respecta
legile
1drii".
d)
La niuel
sfr/isfic
se
caracterizeazd
prin;
o
Prezenta
unor
cligee
(ex,
,,drept
care s'a tncheiat
prezentul
proces'verbal'r).
.
Coordonarea
ln frazd,
.
Lipsa
predicatului
sau
a
verbului copulativ
(ex,
Fumatul
interzis ,
Intrarea
opritd ,
Ieqire).
.
Respectarea unor
reguli
de
graficd
(ex,
cerere,
curriculum-vitae etc.).
Textul de lege
(tip
de text
oficial)
Este
un tip
de
text
oficial
furidic),
o
comunicare
in
masd
care
aduce
reglementdri
referitoare la
un
anumit comportament
civic, social,
moral, cetd{enesc etc.
o
(tarerea
(tip
de text oficial)
l,lstc
un
tip de text oficial,
cu
puternice
caracteristici
formale
care
confine
o
solicitare
st:r'isi
adresat6
unei oficialit5{i
in
vederea oblinerii
unei solu{ii.
Curriculurnuitae
(tip
de text
oficial)
l,lste
un tip
de text oficial,
o scurti
autobiografie
care
cuprinde toate
datele
privind
informaliile
personale,
situatia
profesionald,
educalia
qi
formarea, aptitudinile
$i
rrrrnpeten{ele personale,
pasiunile
si
hobby-urile
etc. unei persoane.
Stilul
publicistic
lndeplinegte
funclia
de
mediatizare,
de
largi
informare a opiniei
publice
despre
diverse
evenimente
(economice, politice,
sportive,
sociale).
Caracteristici:
.
Influenleazd opinia
publici.
.
Contopeqte dou[
tipuri
de
comunicare: informatiud
qi
afectiutr.
.
Eexprimi o
tendintd,
o
atitudine.
.
Continutul
reflect[
realitatea
imediati
(transmite
informa{ii
actuale).
.
Se
caracterizeazl
prin
accesibilitate.
'
Unele
forme
se
apropie
de
stilul
qtiintific
sau de
stilul colocvial
sau
de
stilul beletristic.
r
Poate
fi completat
de
mijloace
extralingvistice
(desen,
schit6,
scheme etc,).
Are
forme
rariate: articol, cornunicat, reportqj,
Etire,
interuiu, text
publicitol
(slogan
publicitor).
Func{ia
mesajului
publicistic
este:
.
informarea,
.
mobilizarea,
.
conuingerec
(are
caracter
persuasiv).
Persuasiunea
poate
fi: adresatd
rafiunii,
adresatd
afectiuitd{ii.
Particulariteti Ingvistice
:
.
Respect6
normele
limbii literare.
.
Utilizeazi titluri
gocante
pentru
a
atrage
atenlia
sau
a
stArni
interesul.
.
Utilizeazi citate
din
surse directe,
.
Este
sensibil
la
nouthti,
la
inovatii.
.
Propozitiile
sunt
enun{iative, lungi,
dezvoltate
sau
enumerative.
.
Recurge la formuliri
eliptice.
.
Uneori
recurge la figuri
de stil
qi
procedee
artistice, construc[ii retorice
etc.
7
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
10/37
Reclc'ma
(tip
de text
publicistic)
Este un discurs fhcut
de o institulie
specializati
la
cererea unui client. ln cazul
acestui
tip
de
discurs
nu intereseazd autorul.
Tema unei reclame
este
produsul
sau serviciul
pe
care
il
promoveazd
din
perspectiva
calithtilor,
a efectului sau a
beneficiilor.
Discursul reclamelor
se situeazl la
granila
dintre nonficlional
qi
fictional, fiindc[
o
parte
a
discursului
foloseqte termeni
cu
sens
denotativ
(partea
care
se
refer5 direct la
produs/serviciu),
iar o alti
pade
(prin
care
produsul
este
mediatizat)
foloseqte
un
diccurg
fietional
(iocurl
tle
cuvinter
omonimer
metafore,
personificdri
etc,),
Aatfel,
neelsmd
st
ur text de dlmenalunlrodunc eu
putarnlsH
funette
per6uncly{,
Estc constrult ln
jurul
unul slogan
ql
poate
fl dublat
de o
lmagine,
Caracteristici:
.
Sl
fie
relevanttr
pentru public
qi
pentru
produs.
,
Sd evidentieze
cel
putin
un
beneficiu
al
produsului,
r
Sd transmitd
un
singur
mesaj
clar, concis, cu
umor.
.
SE
influenteze
consumatorul.
Exemplu:
,,Radio
de
pici"
-
reclami
pentru
un
post
de
radio
condus de copii.
.
Efectul publicitar
este
obfinut
prin
omonimia
cuvAntului,,prci
".
.
,,pici":
copil
mic.
.
Verbul
,,a
pica"
la
persoana
a doua,
nr.
sg.
,,de
prci"
este
o
expresie
care exprimi
admiraIia.
.
,,Radio
de
pici"
are doud sensuri: radio
condus
de copii,
un
post
de
radio
uimitor.
Stilul colocvial
indeplineqte
funclia de
comunicare
in
sfera relaliilor
particulare,
in
planul
vielii
cotidiene.
Este
stilul
funcfional
stdpAnit de
toti
vorbitorii.
Este
stilul
conversa{iei
uzuale.
Modalit6fi de
comunicare:
.
Dialogulorsl.
.
Dialogul
scris
(scrisori).
.
Monologulscris
Qurnalintim).
.
Monologul
oral
(reletdri,
anecd.ote,
urdri,felicitdri
etc.).
B
Caracteristici:
.
Abundentd
(repetilii,
tautologii,
cliqee
-
ex.
,,ce
mai faci?",
,,sd-li
fie de
bine,, etc.)
sau
economie
in
exprimare
(ex,
abrevieri:
,,fe,
fe urgent6"
=
foarte, foarte
urgentX;
,,casd"
=
casd de
bilete).
.
Are
mare incircituri
afectivi
(exprimi
indeosebi
gAnduri,
idei,
sentimente
ex.
sentimentele se exprimd
prin
diminutive,
augmentative,
superlative).
.
Recurge
la miiloace
nonverbale
(gesturi,
mimici).
.
Unele
reguli gramaticale
pot
fi
incdlcate.
.
Se
pot
folosi termeni
argotici,
elemente
de
jargon,
particularitili
regionale.
.
Presupune
relaxarea
qi
naturalelea
comunic[rii.
.
Calitdtile
individuale
ale
stilului
sunt:
naturalefea,
variafia
stilisticd
si
oralitatea
Func{ia mesajului
colocvial
este:
.
informareq,
.
diuertismentul
(de
a
distra),
.
cominicareo
(convirbirea)
obignuitd,
simpld.
Din
punct
de
vedere
afectiv
(emotional)
mesajul
poate
fi:
.
emottu
(transmite
emotii, sentimente),
.
persuasiu,
.
critic,
.
exprimdoopinie.
Particularitefl
[ngvistice
:
.
La nivel
lexical:
regionalisme,
elemente
de
jargon,
argou,
neologisme
la modd.
.
La
nivel
morfo-sintactic:
.
Utilizeazd
variante
literare
qi
variante
regionale
ale cuvintelor,
ale
plr{ilor
de
vorbire
de
ex. forme
pronominale
gi
verbale regionale
(ila,
aia,
[gtia,
s-o
dus,
o
fost
etc.)
r
Pronume,
adjective
qi
adverbe nehot[rAte
(ex.
unul, altul,
cineva,
undeva
etc.)
.
La
nivellexical:
'
Recurge
la
formuliri
eliptice,
inversiuni,
intreruperi,
paranteze
.
Folose$te
diminutive,
superlative
expresive,
zicale,
proverbe,
abrevieri,
uneori
figuri
de stil
uzuale, cuvinte
peiorative,
construclii
cu
interjeclii
Jurnalul
(tip
de
text colocuial)
Este
specie
a
memorialisticii
care
constd in insemnlrile
zilnice
ale
unei persoane
cu
scopul de a
nu uita trecutul,
9
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
11/37
Caracteristici:
r
Notarea calendaristicd
a evenimentelor,
.
Subiectivitatea,sinceritatea.
'
Destinatia
este
refuzatd,
are caracter intim.
.
Exprimarea
este
spontand,
naturald.
'
Se
foloseqte
persoana
I.
Scrisosrea
(tip
de text colocuial)
Este
o
formd
de comunicare
scrisX
intre
douX persoane
aflate
la
o distan{6
spa{ial6
mai
mare,
un
schimb de
idei,
opinii,
impresii
a doi
oameni
sau
a doui
personalitdli.
Stilul
artistic
(beletristic)
Este
o formi
de comunicare literari,
avAnd domeniul
de manifestare
esteticul.
Se
opune tuturor
stilurilor
functionale
pentru
ci nu
transmiterea
informaliei
este
esentiald
ci
forma
(modul)
de
transmitere
a
informaliei.
Caracteristici:
.
Libertatea in
exprimare.
.
Influentarea
esteticd
a receptorului.
.
Stilul
este individualizat.
.
Utilizeazd
toate
mijloacele
de expresie
(sensul
conotativ al cuvintelor,
figuri
de stil,
imagini
artistice).
r
Nu
are mijloace
de exprimare formale,
prestabilite,
dupd modele.
r
Se
caracterizeazd
prin
boghlie lexicald.
.
Utilizeazi
moduri
de expunere:
dialog,
monolog,
descriere,
naraliune.
Funcfia
mesajului
artistic
este:
.
inlluentareesteticd,
.
informare
subiectiud
(emotional[,
prin
sentimente),
.
func(i.e
poetrcd
(esteticd).
Calit[Iile
generale
qi
particulare
ale
stilului
I)cfinitii
ale stilului:
.
Felul
personal
de
a se exprima
al unei
persoane.
.
Modul
particular
de
folosire
a
resurselor
limbii
in
diverse domenii
de activitate.
.
Ansamblul
mijloacelor
folosite
pentru
a
obline
efecte artistice
(in
acceplie
literari).
CaItetile
generale
ale stilului
Clo,rito,tes.:
.
Exprimarea
clard, logicd, coerentl
a
gAndurilor,
sentimentelor
gi
a ideilor.
r
Se
obtine
prin
folosirea
unor
cuvinte
al
clror
sens ste
consacrat
Ei
prin
evitarea
termenilor
prea
specializali, rarl,
eonstruetli
pleonactiea,
echlvoce,
paradoxale,
Abateri
d.e
Ia
clsritate:
a)
Obscuritatea:
r
Pronuntarea
incorectA,
deformat[
a cuvintelor
.
Text
ilizibil
(grafie-scris)
.
Folosirea
unor cuvinte
necunoscute
(regionale,
arhaice,
neologice)
'
Folosirea unor forme
qi
structuri
sintactice
neobiqnuite
b) Nonsensul:
exprimd
o contradic{ie
logicd,
formularea
sau
conlinutul
devin
absurde. Ex.:
,,M-am
transportat
la localitate, pentru
ca
sd- i repet
cd te
iubesc
precum
iubegte
sclavul
lumina
qi
orbul libertatea."
(L
L.
Caragiale)
c)
Paradontl:
exprimd
o opinie
contrard celei general
acceptate
sau eviden{iazd
o
contradicfie
fali
de
uzul
curent,
Receptorul este
surprins,
suferl un
goc
psihic,
Ex.:
,,Cine-ar
putea
si
spunX
CAli
secoli
au
trecut
De-o lund,
De
cAnd
nu
te-am
vdzut."
(George
TopArceanu)
d)
Echiuocul:
consecin{a
unei formuldri
care
se
poate
interpreta
diferit,
Ex. I
Sunt haine
(echivoc
grafic).
haine
=
imbricdminte
haine
=
rdi
10
11
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
12/37
e)
Pleonasmul:
repetarea aceleiagi idei
prin
doutr
cuvinte
diferite
aflate
ln
raport
de
subordonare. Ex,:
primele
inceputuri; moq b5trAn; avansali
inainte;
prea
superior.
fl
Tautologia; repetarea
aceleiaqi idei
prin
doud cuvinte aflate in
relatie
de
coordonare
(ex,
cergeqte
mild
qi
lndurare;
este
umflat
qi
boboqat) sau asociere
(ex.
m6nAncd curechi cu
varzi)
sau
repetitia
aceluiaqi cuvAnt
intr-o funclie
sintacticX
diferit6
(femeia-i
tot femeie).
Corectitudinea:
respectarea
normelor
limbii
literare in
organizarea comunicirii.
Originalitatec:
se opune stilului banal,
permite
personalizarea
textului.
Ex.
operele
literare.
Precizia: consti in utilizarea
riguroasl
a
mijloacelor lingvistice necesare
pentru
exprimarea
ideilor
qi
sentimentelor.
Aboteri de
Iaprecizie:
o
Prolixitatec:
in
exprimare
trddeazi o
gAndire
lipsitl
de contur, nedisciplinati,
Comunicarea
este inclrcat[ de
cuvinte
de
prisos.
o
Digresiunec: este o abatere de
la ideea
centrald, directoare
a
comunicdrii,
vorbitorul
dezvolt5
idei
paralele
sau suprapuse
ideii
centrale,
Ex.
,,Bonjur...
Md
recomand
Tarsifa Popeasca,
vdduva
lui
priotu
Sava de
la
Caimata,
care
a
ddrAmat-
o Pache cAnd a ficutbulivardul dl nou,
qi
fiu-meu,
Lae
Popescu"
(I.
L. Caragiale)
Proprietatea: utilzarea
mijloacelor adecvate
pentru
exprimarea
gAndurilor gi
sentimentelor.
Proprietatea
termenilor
presupune
cunoaqterea
sensurilor
primare,
derivate,
figurate ale
cuvintelor.
Lipsa
de
proprietate
poate
fi
inleleasl
in
doul
feluri:
.
Modificarea
intelesului
unui
cuvAnt
prin
transfer
(ex.
metafora).
.
lntrebuintarea
greqit6,
nepotriviti
a cuvintelor.
Ex. Ceasulvid cb
stalioneazd.
(incorect).
/
Ceasulvld cd std.
(corect).
Puritatea:
utilizarea
mijloacelor lingvistice
admise
de limba
literari.
Abateri
de Ia
puritate:
'
Folosirea
unor cuvinte,
sensuri
qi
construcfii
arhaice
sau
neologice.
.
Folosireacuvintelorpopular-regionale.
.
Folosirea
termenilor argotici
etc.
L2
Calitelile
particulare
ale stilului
Naturalelea: exprimarea fireasc[, degajatd,
lipsitd
de
constrAngere.
Aceastd
calitate are
doui
izvoare:
stipAnirea
perfectd
a resurselor
limbii
Ei
stipAnirea
obiectului
comunicdrii.
Simplitatea:
constd in reliefarea valorii sugestive a cuvintelor, formelor
qi
structurilor
simple. Se realizeazi
prin
folosirea
structurilor
sintactice obiqnuite,
simple cu circulatie largd
in
rAndul
vorbitorilor
de limba romAni.
Arrnonia: este o
calitate
care conferi
comunicdrii muzicalitate.
Dernnitatea:
constd
in folosirea cuvintelor
qi
expresiilor
admise de simtul cultivat
al limbii. Ea
cere sd se
evite
ceea ce este
necuviincios,
grosolan,
trivial,
Retorlsmul:
constd
in
folosirea
unor cuvinte
qi
structuri care
imprimX
comunicirii
o noth
entuziasti,
pateticd.
Urnorul:
const[
in
sesizarea
qi
reliefarea aspectelor
ridicole
ale
vie]ii.
Ironio':
consti in sesizarea,
evidentierea
qi
negarea aspectelor negative ale
vietii,
prin
disimulare.
13
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
13/37
Tipuri
de
texte
Textul
este
o
succesiune
ordonati de
cuvinte,
propozifii,
fraze
prin
care
ni se
comunici
idei.
Textul
narativ
(literar
qi
nonliterar)
Presupune o
succesiune
de evenimente
desfdqurate
ln timp
qi
spatiu.
Accentul
lntr-un
text narativ
cade
pe
ce
se
lntAmpl[. Drept urmare,
existH
qi
multe
texte nonliterare
narative, Dach
lntr-o
descriere
accentul cade
pe grupul
nominal
(substantiv
+
adjectiv,
cu
rol de
epitet),
tntr-o
naraliune
accentul
se deplaseazd c[tre
grupul
verbal,
deoarece verbele
indicd
o
cronologie
a evenimentelor,
Timpurile
verbale folosite
frecvent
sunt:
prezentul,
perfectul
simplu,
perfectul
compus. Textul
narativ
se
defineEte
printr-o
situa{ie in
care
existl
narator,
ac}iune
personaje,
nara}iune
ca
mod
de
expunere.
Textul descriptiv
(literar
qi
nonliterar)
Iivocl
scene,
persoane,
obiecte,
emotii
qi
se concentreazl
asupra detaliilor
tlcscliptive,
prezentate
obiectiv
sau subiectiv de
citre autor,
Bste
nn text in care
sunt
prezentate
informa{ii
despre obiecte,
personaje,
locuri,
fenomene
ale naturii etc. Descrierea
poate
apirea atAt
\n
texte literare
(tabloul
-
descrierea unui
peisaj,
a
unor
scene
din viala
sociali,
a
unui
interior
sau a unui
obiect
eIc.;
portetul
-
descrierea
fizicd
qi/sau
moral[
a
unui
personaj),
cat
qi
in
texfe
nonliterare
(ghiduri
turistice,
texte
qtiintifice,
prezentarea
unor
produse
etc.).
Descrierea
literard/subiectivd
se
caracterizeazd
prin
urrndtoarele
trrisritun..
.
infEtiqeaz6
un
coll din naturd,
un fenomen,
un
personaj.
.
Prezintd
impresiile pe
care le
produce
obiectul
descris.
.
Transmite
emotii
qi
sentimente
(prezen{a
subiectivitdjii).
.
Apar imagini
artistice
(vizuale,
auditive, dinamice,
olfactive
etc.).
.
Contine multe
figuri
de
stil, mai
ales
epitete,
metafore,
compara{ii,
personificdri,
enumeralii.
'
Predomind substantivele
qi
adjectivele
cu
valoare
de epitet, iar
verbele
sunt
putine.
L4
Itolositd in
textele
narative,
descrierea
are
rolul
unei
pauze
narative
-
timpul
rrara{iunii
avanseazd,
in timp ce timpul
actiunii sth
pe
loc.
Descrierea literard
poate
fi:
.
De
tip
tablou
(tabloul
unei
lupte, al unui anotimp, al
unui
fenomen al
naturii)
.
De
tip
portref
(prezentarea
sumari sau amXnunlitl a trds[turilor
fizice
sau morale
ale unui
personaj).
'h
d.sdturile
des
crierii stiinffice
obiectiu
e
/nonliter
sr
e
:
.
Oferh
informafii
precise,
exacte.
.
Nu
include
pHrerile
gi
impresiile
personale.
.
Nu apar
figuri
ile
stil.
.
Exprimarea este clari
qi
concisd.
.
Obiectivitate.
Textul informativ
(nonliterar)
Este
textul
care
transmite un
mesaj
intr-o
manieri organizati,
ierarhizati,
Informaliile
transmise nu vizeazi stabilirea unei concluzii, Transmite
cititorilor
idei,
modeleaz6
intelegerea,
ofer[
explica{ii
in legdturi cu diverse
obiecte,
fenomene,
situatii, atitudini
ale unor
persoane,
demonstreazl
cum se
face
un
lucru,
cum
funclioneazl
un aparat, cum
se
fac
obiectele
etc. Uneori
textul
informativ
se
poate
combina
cu
texte
de
tip explicativ,
descriptiv sau
argumentativ. Texte
informative
sunt
considerate
gtirile,
articolele
de ziare, textele
qtiinlifice,
textele de tip utilitar
(modul
de
folosire
a
unor
aparate,
relete culinare,
reclamele
publicitare,
anunfurile,
buletinul
meteo
etc,). lntrebdrile care evidenliazi
specificul
textului
sunt:
Despre
ce
se
informeazd?, Cine?,
Ce?,
l,Jnde?,
C\tm?, De
ce?. ln textele
informative,
emildtorul
este o
prezenJd
discreti, estompatd.
Textul
argumentativ
(nonliterar)
Este scris
cu
scopul
de a
convinge
cititorul
cX
o afirma{ie
este
justd,
cd
poate
sX
accepte opinia
exprimatd. in
exprimarea
punctului
de
vedere
scriitorul
apeleazE
la
diverse strategii
retorice,
Textul
argumentativ apare
in
diverse
situafii de
comunicare:
in discursuri
politice,
prezentdri
de
carte, eseuri,
cronici, articole
de
presd,
reclame
publicitare
etc.
15
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
14/37
Textul argumentativ
are trei
pirfi:
.
O
ipotezd
(teza,
propozitia
care
exprimi
ideea
de
bazd
ca
argumentarea
sX
fie
validX,
propozitia
care
exprimd
ideea
de
bazd trebuie sd aibd
valoare
de
adev6r).
.
Argumentul,/ ar
gumentele qi
exemplul/ exemplele.
,
Concluzia
(concluzie:
propozilia
declarativd
cu valoare de
adevir,
propozilia
care
exprimh
clar
pozifla
celui care
a construit
argumentatia),
Discursul
argumentativ
se recunoaqte
dupi
prezen{a
indicatorilor de
argumentare:
pentru
cd,
deoerece,
de aceea, intrucdt,
deci, asadar care introduc
argumentele,
dacd.
Si
numai
dacd,
prin
care
se
introduc
argumente restrictive,
in
primul
rAnd,
in
al doilea
rdnd
care introduc argumentele lntr-o
ordine
preferatX
de
emildtor
(ordinea
logicd),in
concluzie, nu
poete,
nu
trebuie
care
introduc
concluziile.
Tipuri
de
raporturi
qi
conectori
Registre
stilistice
Scnsul
unui
text este
determinat
de situa{ia de
comunicare
in care se realizeazi
llansmiterea mesajului, de
identitatea emil[torului
Ei
a receptorului,
de
momentul,
Iocul
Ei
scopul comunic[rii.
l{egistrul
limbii
reprezintd
un
mod de utilizare
concretd
a
nivelurilor
de limbd
cxistente,
acoperind
toati
sfera
activit[fii de comunicare
verbal5.
Utilizarea
limbii romAne in situalii concrete
de comunicare actualizeazd
diferite
registre stilistice
in funclie de care
existi
mai multe
tipuri de
limbaje.
Limbajul
standard
(curent)
Este o
variantd stilisticd
a
limbii literare
folositd in comunicarea zilnicd, in
condifii
obignuite
de
comunicare.
Este
utilizat
cel
mai
frecvent
in
ziare,
in
Ecoal6,
in
situa{iile oficiale
de comunicare,
in
planul
vie{ii cotidiene.
Caracteristici:
.
Utilizarea unui vocabular uzual,
inteles
de
oricine.
r
Pronuntare ingrijitI,
eliminAndu-se
termenii
regionali,
populari,
arhaici,
jargonul,
argoul,
.
Respectarea normelor limbii
literare
(corectitudine).
.
Eliminarea
expresivititii,
a
afectivitXtii,
a spontaneit[tii.
Limbajul
literar
Este aspectul cel mai
ingrijit
al
limbii care se
manifestd mai ales
in
exprimarea
scrisd
gi
necesiti
respectarea
anumitor norme.
Caracteristici:
.
Utilizarea unui
lexic
diversificat, sofisticat.
.
Formulare
ingrijitd,
elevat6.
.
Respectarea
normelor
limbii
literare
(corectitudine).
Raporturi
Conectori
Comparativ
(analogic,
insumare)
9i...9r,'
de
asemenea;
adicd; in
plus;
ca
gi;
mai degrabd;
Ia
fel
ca
6i; Ia
asta se
mai
adaugd;
acest
lucru
se
aseamdnd cu; acest
lucru
aminteEte de eIc,
Disjunctiv
(alternativ)
sau...
sau;
nici... nici...;
fie... fie;
numai dacd; cu
excepfia;
acestfapt
exclude;
acestfapt
diferd
de; ... este
incompatibil
cu
eIc.
Contradictiv
(opozitie)
dar; ori; cu
toqte acestea;
prin
opozifie cu,' ln sens
contrar;
in
pofida;
ln loc de;
chiar dacd;
impotriua
elc.
Enplicativ
(cauzd/efect,
motivalie)
pentru
cd; deoarece;
fiindcd;
iatd
de ce;
din
moment ce;
din
cauzd
cd;
prin
urmare; ca
urmare
etc.
Deductiv
(concluzie)
ln
consecinfd; deci;
acestfapt
implicd
/
aduce cu
sine
/
conduce
Ia;
drept
urmare
etc.
Enumerativ
(ierarhizare)
in
primul
rdnd;
in al doilea rdnd; in
cele din
urmd
eIc.
L6
L7
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
15/37
Limbajul
oficial
(solemn)
Este
folosit
in sfera
relaliilor
oficiale
sau culturale.
Se
utilizeazd
atAt
in
scris
cAt
Ei
oral,
ca
de
exemplu
in
diploma{ie,
politicd,
justi{ie,
examene.
Caracteristici:
.
Utilizeaz6
un
limbaj
pretentios,
cu termeni
de
specialitate,
r
Pronuntia
este
foarte ingrijit[,
uneori formal5,
r
Sunt respectate
cu
strictele
normele
limbii
literare
la orice
nivel.
'
Exprimarea
este clar[,
precis[,
sobrA, foarte
formald.
r
Este
un
stil obiectiv, impersonal.
Limbajul
familiar
(colocvial)
Este
un
limbaj
utilizat,
ln
special,
tn comunicarea
oral5, cu
persoanele
foarte
apropiate,
ca
rude, prieteni,
cunogtinle.
tn scris,
apare
in
corespondenlX
qi,
mai
rar,
in
scrierea de tip
jurnalistic,
Caracteristici:
r
Are
o
puternicd
notd de
expresivitate, spontaneitate,
naturalefe.
.
Are
lnclrcdturX
afectivd
(emotional6)
prin
folosirea diminutivelor,
augmentativelor,
superlativelor
expresive,
a
interjecf
iilor.
.
Predomind termenii
familiari, uneori
argotici.
.
Pronunlia
nu
este foarte ingrijiti,
normele limbii
literare
nu sunt rcspectate
cu strictele.
Limbajul
popular
(regional)
Este
mai
ales
oral,
fiind
folosit
qi
in literatura
scrisi
cu scopul
de
a
reda
culoarea
locald sau de a
crea
impresia
de
autenticitate.
Are
un
aspect
mai
pu{in
elaborat.
Existi variante
regionale
ale limbajului
popular.
Regionalismele
sunt forme lingvistice
specifice vorbirii
dintr-o anumitd
zond
geografici
a
|irii.
Existi:
.
Regionalisme fonetice:
chiatrd,
dd
pd,
Sarpili
etc.
.
Regionalisme
morfosintact
ice
fdcutdrd,,
g
iurat, b
ag
iucurind
elc.
.
Regionalisme
lexicale:
curechi, barabule, buduroi,
ddulat,
cucurln,
Iepedeu
etc.
.
Regionalisme
semantice:
deloc\nBanat
inseamnl
imediat.
1B
Limbajul
arhaic
l,lste
o
variantl
a limbii
care
conline cuvinte,
expresii, forme
gramaticale
care
tlispirut
din
limba
comund
sau
nu
se
mai
folosesc
in
vorbirea
actuald.
liste
utilizat
in
operele
literare cu
efect expresiv, avdnd
funclie
de
evocare sau
(:r'earea
a
culorii locale.
Limbajul
argotic
Este
definit
ca un
limbaj
codificat,
folosit
de
anumite
grupuri
sociale cu
inten{ia
de a
nu fi
in[eleqi
de
alli
vorbitori.
Caracteristici:
.
Se utilizeaz[ de
grupuri
sociale restrAnse.
.
Utilizeazi
un vocabular specializat,
cu
termeni codificafi.
.
Vocabularul
se schimb[
repede
pentru
a
nu
fi
in{eles.
.
Se reinnoieqte, se
imbogdte$te
permanent,
Limbajul
de
jargon
Este o
variantd
a
limbii
care se
delimiteazi
dupi
criterii
sociale,
culturale sau
profesionale.
Este
folosit
de anumite
categorii
de
vorbitori
cu scopul
de a
impresiona
prin
modul
de
exprimare
qi
de a se
distinge
de
restul vorbitorilor.
Jargonul
este:
.
Un
limbaj
tehnic,
de
specialitate.
.
Un limbaj
deformat
prin
preluarea
de cuvinte strdine
(din
alte limbi).
au
de
L9
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
16/37
Textul
literar
qi
textul nonliterar
Mesajul
poate
fi
structurat
sub
functie
de scopul comunicdrii
transmise.
forma
unui
text
literar
sau
text
nonliterar,
1n
qi
modul
particular
de
concretizare
a
informa{iei
Si aib[
caracter
reflexiv.
Sd
emo{ioneze
receptorul.
Si
aibl
o construclie specificd
Qimbaj
conotativ,
bogltie
lexicali,
unicitate,
expresivitate).
Textul
nonliterar
Se
raporteazd
la
anumite aspecte
ale realitd{ii
Ei
comunicd un
confinut in
care se
manifestd
mai
ales
functia referenliald
a comuniclrii.
Textul nonliterar
prezintd
realitatea
qi
are
ca scop transmiterea de
informatii c5tre un
cititor
prin
diferite registre
stilistice. Yizeazf domenii
diverse
ca de
exemplu
cel
qtiinfific,
juridico-administrativ
sau mass-media audio-vizuald.
Caracteristici:
.
Este
o
situa[ie de comunicare din
care
lipsesc mijloacele
artistice
(pot
fi
folisite
mijloace artistice
dar nu
cu efect
expresiv).
r
Transmiterea
informaliilor se bazeaz5
pe
sensul
denotativ al cuvintelor
prin
care
se
transmit
informa{ii despre
realitate,
.
Emitdtorul
este
obiectiv
qi
prezintd realitatea concretd.
.
Receptorul
este cititorul.
.
Contextul comunicirii diferd
in
functie de ideile autorului, in func{ie
de tipul
comunicirii,
.
Mesajul
este
unic,
neutru.
.
Limbajul
se caracterizeazd
prin
exactitate,
precizie
qi
claritate deoarece
se
ltilizeaz| sensul
propriu
al
cuvintelor.
.
Continutul
se
adreseazd mai ales
raliunii
pi
gAndirii
logice.
Pe
scurt
Pentru
ca
un
text
sd
fie considerat
nonliterar trebuie:
.
Si
transmitd idei,
informa{ii, date, evenimente
sau
intAmpldri
reale.
.
Si aibi
caracter
obiectiv, cu afectivitate minimd.
.
Sd
informeze receptorul.
'
Sd utilizeze un
limbaj
specializat
pe
domenii
de
activitate.
.
Sd se respecte
normele de
redactare a
textului func{ional.
a
a
a
Textul
literar
Este
o
formd
de
comunicare
artisticX,
pentru
cd
in el
se
recunoa$te originalitatea
reflectdrii
lumii inconjuritoare
de cdtre
scriitorul
operei literare
(populare
sau culte),
Aceste
texte
sunt
fic{iuni,
chiar daci
pornesc
de la realitate.
ln
textul
literar
se manifestd
funclia
poetich
a limbajului,
pentru
c[
accentul
se
pune
pe
expresivitatea
confinutului,
pe
modul
de transmitere
a mesajului
qi
nu
pe
informaliile
oferite.
Caracteristici:
o
Este o situafie
de
comunicare
in
care sunt
prezente
mijloacele
artistice
(figuri
de
stil,
imagini artistice),
.
Transmiterea informaliilor
se
bazeazH
pe
sensul
conotativ
al
cuvintelor
prin
care
se sugereazl
ac{iuni,
stdri
sufletegti,
atitudini
ale unui
personaj (in
textele
epice)
sau ale
eului
liric
(in
textele
lirice).
.
Emitdtorul este
subiectiv,
prezentAnd
o
lume fictivd.
'
Receptorul
este
cititorul,
.
Contextul
comunicXrii se raporteazd
la
ac{iune, narator,
personaje,
conflicte,
spafiu
Ei
timp
(ln
textele epice)
sau
la
eul liric
(ln
textele
lirice).
.
Mesajul
poate
fi
interpretat
ln
mai multe
feluri deoarece are ca
scop
oblinerea
efectului
expresiv
gi
al
sensibilizdrii,
.
Limbajul
este
expresiv,
realizAndu-se
cu ajutorul figurilor
de
stil
9i
al
procedeelor
artistice.
r
Continutul
se
adreseazd sensibilitHtii,
imaginafiei
qi
emofiei estetice
a cititorului,
o
Are
caracter
reflexiv.
Pe
scurt
Pentru
ca
un
text sd
fie considerat
literar
trebuie:
.
SX contind
fapte
qi
intAmpldri imaginare.
r
Sd
transmitX
o
impresie
individuald,
subiectivi
asupra realitdlii.
20
2L
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
17/37
Proba
scrisfl
(subiectul
r
+
z)
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
18/37
Genuri
literare
Genul
liric
Genul
liric
desemneaz[
acele opere liteare
in
care se
dezvhluie complexitatea
lumii
interioare
qi
viziunea
unicx
despre
lume,
filtratd prin
prisma
eului
creator.
Caracteristici:
.
Transmite
in
mod direct
triirile,
sentimentele,
ideile
eului
liric.
'
Favorizeazd
sensurile figurate
ale cuvintelor.
o
Recurge la
imagini
artistice,
figuri
de
expresivitate
Ei
la
figuri de stil
in exprimarea
ideilor,
sentimentelor, gAndurilor.
'
Recurge
la
mijloace
de expresie formale
(elemente
de
prozodie)
cum
ar fi
ritmul,
rima,
versul,
versul liber,
strofa.
.
Trdirile
eului
liric
sunt
de o
mare
diversitate
(iubire,
tristefe,
bucurie,
fericire,
melancolie,
nostalgie,
apdsare
sufleteascd
etc.)
gi
sunt
exprimate
prin
diferite
ipostaze
ale
acestuia: indrdgostit,
contemplator,
confesor etc.
spccii
literare:
oda,irnnul,
elegia,
pastelur,
sonetul,
ronderur,rneditafia
etc.
Comunicarea
in textul poetic
(lrrrrunicarca
in
textul poetic
este
axati
mai
mult
pe
pro\,'ocarea
sensibilitetii,
a emo{iei.
M
ij
lo ac
e
Ie
c onrunicdrii
Propozil[a:
textul
poetic
presupune
un
alt
tip
de
propozi]ie
ce nu
se
organizeazd
pentru
a reda
o
ac{iune,
ci
pentru
a
reda
un
imaginar
poetic.
secuenfa
poeticd:
reprezintd
o succesiune
de
propozilii
care
alcdtuieEte
o imagine
poetici,
axat6
pe o
idee,
o
emo{ie.
strofa:
poate
si se identifice
cu secventa poeticS,
sd
cuprind6
mai
multe
secvente
sau
sd alcdtuiascd
o secven{d
cu
strofa/strofele
urmdtoare.
Instan(ele
comunicdrii
in
textul
poetic
Comunicarea
in textul
poetic
este
definitd prin
eul liric
qi
prin
raportul
autor-eul
liric.
Autorul/ P
oetul:
creatorul
versurilor.
24
LtLl
liric:
este
acea
instan{[
(acel
cineua, mai
mult
sau
mai
pu{in
identificabil) care
comunic6
prin
textul
poetic
idei,
gAnduri,
sentimente.
Este
,,o
voce" a emi{dtorului
care este o
abstrac{ie
Ei
nu
trebuie confundatd
cu
persoana fizich
(poetul).
Mdrcile lexico-gramatlcole
(insemne/embleme)
ale
prezen{ei
eului
liric in textul
poetic
pot
fi:
.
Verbe Ia
persoana I,
pronume
5i
adjectiue
pronominale
de
persoana
f
(daci
sunt
dominante,
vorbim
despre o confesiune
lirici
/
mirturie
/
destdinuire
directi a
sentimentelor
sau ale
gAndurilor).
.
Verbe,
pronume,
adjectiue
pronominale
de
persoana
a
II-a, uerbe Ia imperatiu,
substantiue
in
uocatiu, interjeclii
exclamatiue
(daci
sunt
prezente
vorbim de
un
discurs
liric
/
un
monolog adresat, respectiv o
adresare
directi
c[tre
,,un
personaj
Iiric".Ex.
,,Ce
te
legeni..."
de
Mihai
Eminescu).
.
Verbe,
pronume
9i
adjectiue
pronominale
de
persoana I
plural
(dacd
sunt
prezente atunci ipostaza
eului
liric
este acela de
reprezentant al unei
colectivit6li
in numele
clreia vorbegte),
Tipuri
de
lirism
.Lirdsm
subiectiu:
tipul
de discurs
Iiric
prin
excelen{d
subiectiv,
personal,
rostit
cel
mai
adesea
Ia
persoana
L
Lirism
obiectiu:
tipul de
discurs
liric
prin
care subiectivitatea
eului
este
disimulatd,
iar
autorul
comunici
cu
cititorul
prin
intermediul
unor mbqti sau
roluri.
Poezia
liricX
obiectivd este
numitfl
qi
lirica
rolurilor
(ex,
,,Luceaf6rul",
de Mihai
Eminescu).
Se
caracterizeazH
prin
folosirea
persoanei
a
III-a,
Tr[s[turile limbaj
ului
poetic
Reflexiuitatec
este
o caracteristicd a limbajului
poetic
modernist. Textul
liric este
un
monolog
interior
sau
un
monolog adresat cu
puternice
note
meditative,
avAnd
caracter
confesiv,
prin
care se exprimi
trdiri, emofii sau
idei
profunde,
Tonul
poeziei
poate
fi elegiac,
Intelectualizarea
emotiei
contribuie
la reflexivitatea
limbajului
poetic,
deoarece
discursul
poetic
este,
in
primul
rAnd, rezultatul
unui
proces
de
meditalie
asupra condiliei
umane. Din
punct
de vedere
stilistic,
limbajul
reflexiv
presupune
confesiunea directi,
prezen{a
mdrcilor
gramaticale
ale eului
liric,
valorificarea sensurilor
figurate ale cuvintelor,
prin
care
poetul
igi
mdrturiseqte
trdirile, emotiile.
(Ia
moderni$ti, Ia romantici)
Ambiguitateo este
o
trlsituri specificd
a
Iiricii moderniste
gi
a liricii
contemporane, realizati
printr-un
limbaj
poetic
aparent
simplu, fird o evidentd
25
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
19/37
incirc[turl de figuri de
sti]. Invers
proportional
cu
simplitatea
limbajului
creqte
insi
dificultatea
descifririi ideii
poetice,
a mesajului. ln
poezia
postmoderni
ambiguitatea
discursului liric
este sporit
de
renunlarea
la
punctualie
sau
de
asocierile
aparent
absurde
ale unor termeni,
(Ia
moderniEti, Ia
postmodernigti)
Sugestia este
una dintre
caracteristicile
limbajului
poetic.
Imaginarul
poetic
este
conturat
ln imagini cu
mare
putere
de
evocare,
astfel incAt spa{iul
poetic
devine
o
stare de spirit. Cu ajutorul simbolurilor, al
imaginilor
artistice,
al
asocierilor
neobiqnuite
(inedite)
de termeni sau
cu
ajutorul
alegoriei
este construit
mesajul.
(la
simboliEti)
Expresiuitatea se
referd la capacitatea limbajului
poetic
de a exprima lntr-o
manierd
plasticd,
diferitfl
de
acea a
limbajului uzual, idei
concentrate,
cu
maximd
incdrc[turi afectivl
qi
subiectivh.
Expresivitatea se
realizeaz5 atAt
prin
figuri
de
stil,
prin
imagini
artistice,
prin
sintaxa
poetic6,
prin
topic6,
punctua{ie qi prozodie,
cAt
qi
prin
modul individual
al fiecirui
poet
de
a
folosi materialul lexical
(sensurile
cuvintelor) al
limbii.
Figurile
de
stil
Fi.gurile
de
sfil sunt
procedee prin
care
se
modifici
in{elesul propriu
al
unui
cuvAnt
sau constructia
gramaticalI
uzualE
pentru
a
da mai multl fortd unei imagini sau
expuneri. Sunt utilizate
pentru
a cre$te
expresivitatea
unui
text,
care
nu
definegte,
ci
sugereazd,
pentru
c[
Iumea
prezentatd
este
imaginard, Figurile
de
stil
nu
se
opresc
la
limita
unui
cuvint, ci
implicd
secvenle
mai
ample,
uneori
lntregul text.
Figuri
de
sunet
Aliteralia consti
in repetarea
unor consoane
sau silabe
de obicei din
rdddcina
cuvintelor, cu
efect
imitativ
sau expresiv
(simbolic).
Ex.:
,,Prin
vulturi vdntul
viu
vuia"
(George
CoFbuc)
Asono:nfa
constd in repetarea
vocalei
accentuate in
dou6 sau
mai multe
cuvinte.
Ex.:
,,Cdci
unde
ajunge nu-i hotar"
(Mihai
Eminescu)
Onomatopeec este un
cuvAnt
alctrtuit
pe
modelul
armoniilor
imitative,
prin
care
se
imit[
sau se sugereaz[
sunete
din
natur[. Ex.: Tbopotele de
pe
coridor
i-au
determinat
sE iasX
din
sala de
qedinte.
26
Figuri semantice
Personfficared
este
o figurd
de
stil
prin
care se atribuie
insuqiri
omeneEti
unor
fiin{e
necuvAntdtoare,
unor lucruri sau
unor fenomene ale
naturii. Ex.:
,,Din
v[zduh
cumplita
iarnd
cerne norii
de zdpad6..."
(Vasile
Alecsandri)
Cornpo;rafia este
figura de
stil
cu ajutorul cireia
se exprimd un
raport
de
asemdnare
intre
doui
obiecte,
persoane
sau
ac{iuni, cu scopul de a evidentia
unul
dintre
termeni.
Comparalia
are
doi
termeni intre
care apare
un
element
de legdtur[,
care
poate fi',
ca,
atm,
precum,
asemenea,
aidoma,
Iafel
ca,
asemdndtor
cu etc,
Ex.:
,,RAul
luciu
se-ncovoaie
sub
copaci
ca
un
balaur..."
(Vasile
Alecsandri)
Epitetul
este
figura
de
stil
care constd in determinarea unui
substantiv
sau
verb
printr-un
adjectiv, adverb
etc.,
pentru
a exprima acele
insugiri
ale
obiectului
care
infdfiqeazh
imaginea
lui aga
cum
se
reflectd in simlirea
qi
fantezia scriitorului. Ex.:
,,O
pasdre
cu
glas
arnar
/
Strebate
parcul
secular"
(George
Bacovia)
/
,,ln
seara
rizvrititi
care vine
/
De
la strdbunii mei
pAnd
la
tine"
(Tudor
Arghezi)
Alegoria este
figura de
stil care consti in
prezentarea
unei
idei
abstracte
prin
elemente
concrete,
substituind
o imagine cu alta
pe
baza
unor asemXniri.
Ex.:
Alegoria
moarte-nunti
din
balada
populari,,Miori{a".
Metqfora
este figura de
stil
prin
care se
trece
de
la sensul
obipnuit
al
unui cuvAnt
la
alt
sens,
prin
intermediul unei comparafii
subinfelese.
Metafora
este
numit[
Ei
compara{ie
prescurtatX
din care
s-a eliminat elemntul de
legdturX
dintre cei doi
termini
compara{i.
Metafora
se
combine
frecvent
cu
alte
figure
de stil.
Ex.:
Pdrea
cI
printre
nouri s-a
fost
deschis
o
poartd,
/
Prin care
trece
albl
regina
nopfii moart[.
(Mihai
Eminescu)
Figuri de construc{ie
Inuersiunea
este
figura de stil care consti
in
modificarea topicii
propozifiei
cu
scopul de a
scoate
in evidenfd,
a
accentua
un cuvent din
propozitie,
Ex,:
,,Lacul
codrilor
albastru
/
Nuferi
galbeni
il incarc["
(Mihai
Eminescu)
Repetifia
este
figura
de
stil
care
const5 in
reluarea
de doud sau mai multe
ori a
aceluiapi
cuvent
sau
grup
de cuvinte cu scopul
accentuIrii
acesteia/
acestora,
Prin
repetifie
se
realizeaz[
Ei
muzicalitatea unui text, Ex,:
,,Dormeau
adAnc
sicriele de
plumb,
/
gi
flori de
plumb
gi
funerar vestmAnt
-
/
Stam singur ln
cavou,.,
$i
era
vAnt...
/
gi
scArfAiau
coroanele
de
plumb."
(George
Bacovia)
Enumerafia
este
o
figuri
de
stil,
care
conste
in numirea
consecutive
a
unor
argumente
si fapte referitoare la aceeagi imprejurare
sau
Ia
aceeaqi temd,
pentru
a
27
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
20/37
I
reda ceva
cu
mai
multi
for{5 de
convingere. Ex.:
,,Si
strecor
pe
un fir de
a\d
I
Micqorata,
sub{iata
Ei
nepipiita
vaia}[."
(Tudor
Arghezi)
Oximoronul
este o figurd de
stil
care exprim[
o ironie subtild
sau un adev[r
usturitor
sub
forma asocierii
paradoxale
a doi
termeni contradictorii.
Ex.:
,,Suferin{[,
tu,
dureros
de
dulce"
(Mihai
Eminescu)
Figuri
de
gdndire
Illperbola
este
o
figurd
de
stil
care constd
tn
exagerarea
reattdili,
folosind expresii
gi
imagini
sugestive,
pentru
a
impresiona
mai
puternic,
Ex,:
,,$i
vorba'l
e tunet,
r[sufletul
ger,
/
Iar barba
din stAnga-l
qiunge
la
ce,
f
$i
vodi'i
un
munte.
(George
Co+bue)
AnfCteaa
erte
o
flgurd
de Etll baaatd
Fe
opodtla
dlntrc
dou& ldel,
fensmene' altuatll,
prsonajo'
exprosil etc,,
care
se
pun
reelproc
ln
relief, Ex,l
,,Ea
un
lnger
ce se
roag6
f
El
un demon ce
viseaz[,"
(Mihai
Eminescu)
Figuri
de
adresare
Inuocafia
retoricd
este
o
formuli
retoricX de
adresare
citre
o
persoand,
absenti
sau imaginar6,
de
la care nu
se
agteapti,
de
fapt, nicio intervenlie,
in
literatura
clasic6,
presupune
ruga
adresatl
de
poet
muzei
sau divinitetii.
Interogaliaretoricd este
figura
de
stil care
constl
intr-o
intrebare sau
un
qir
de
intreb6ri adresate
unui auditoriu
din
partea
ciruia nu se aqteapt[
rispuns.
Ex.:
,,Voi
sunteli
urmaqii Romei?..."
(Mihai
Eminescu)
Exclannalia
retoricd
este
figura de
stil
care
const[
intr-un enun
prin
care
se
exprimi un
sentiment
puternic
(tristele,
bucurie,
furie,
surprizi
etc.). Ex.:
,,Lumina
ce
largb
e
/
Albastru ce
crud "
(Lucian
Blaga)
Imprecalia
este
o
figurI de
stil
prin
intermediul ciruia
se cere
cu
persisten 5
pedepsirea
unei
persoane
sau
se
exprimX
dorinla
de a pedepsi,
Se
mai
numeqte
qi
blestem.
Ex.:
,,Cd
aga
te-oi blestema,
/
De
luna
pe
cer
a
sta
/
SteIeIe
cd
uor
pica
/
$i
pdmdntul
cd
s-a-ntinde
/ $i
blestemul
meu
te
prinde."
(Mihai
Eminescu)
Elemente
de
recurentd
Motiu
poetic:
unitate
minimald
care
contribuie
la
conturarea temei
intr-un text
poetic.
ln
literatura
romantici, de
exemplu, se
intAlnesc
motive
precum
fortuna
28
Iabilis, uiala
ca uis,
titanul,
oglinda etc. tn
poezia
simbolisti,
motive
frecvente
sunt
muzica, oraSul,
ploaia,
neurozele
eIc.
Lsitmotiu:
o
sintagm[,
ofrazd., o
idee
care
se
repetX
in opera
literard, mai
ales in
crealiile
lirice
(ex,
,,Sunt
singur"
in
poezia
,,Lacustrd"
de George
Bacovia)
Elemente
de
prozodie
Versul este
un
rAnd
dintr-o
poezie.
Se mai
numegte
shh.
Strofa
reprezinti un
grup
de doui
sau
mai multe
versuri unite
prin
inleles.
Strofele
se
delimiteazi lntre
ele
printr-un
spatiu
alb
gi
au
un
numlr
diferit
de
versuri,
dupd
cum urmeaz5:
.
Strofa
alcetuite
dintr-un
singur vers
se
numeste
monostih.
.
Strofa
alcdtuitd
din
doud
versuri
se numeEte
drshh.
.
Strofa alcdtuitd din
trei
versuri
se
numeEte
terfind.
.
Strofa
alcdtuitd din
patru
versuri
se
numeqte catren.
Poeziile
in
care versurile
nu sunt
gqupate
pe
strofe
se numesc
astrofice
sau
continusttue.
Versul a,lb
este versul frrd
rimi.
Md.surs. reprezintl
numdrul
de silabe
dintr-un vers.
Ea
se
poate
afla in
urma
despdrtirii
versului in
silabe. Pentru
a afla
mdsura
versurilor unei strofe
sau
a unei
poezii,
va
trebui aflat
mai intAi m[sura
fieclrui
vers.
Ti
oheul este unitatea
metric[
alcdtuitd
dintr-o
silabi
accentuati
gi
una
neaccentuata. Troheul
este, in general,
specific
versului
popular,
fiind
mai
alert, mai
dinamic.
Se
asociazd
cu
stirile
de suflet
senine, optimiste.
Se
regiseqte gi
in
crealia
culti.
Ex.:
,,Doini,
do:ini,
gientic
dulce
."
(Folclor)
Iannbul
este unitatea metricd
alcdtuitd, in
versificalia
modernd,
din
prima
silabd
neaccentuati
gi
a doua accentuata,
Iambul
este
un
metru
grav,
cu
o
tonalitate
joasi,
scdzut6, sugerAnd
tristelea,
ap6sarea,
meditalia,
Ex.: ,,Mdritd
fle
dimineata,,.,'
(George
Coqbuc)
Rimc
reprezinti
identitatea
sunetelor
la
sfhrqitul a
doui sau mai
multe versuri,
incepand
cu
ultima vocal[
acc,entuatd, consti
in
a
face
si
coincid[
silabele
de la
sfrrqitul
a doud
sau
mai
multe versuri,
Aceastd
potrivire
lncepe
cu ultima vocali
accentuatd,
CAnd
rima
este imperfectd,
ea
poart6
numele
de
asonanfd,
ln aceastx
situafie,
se
potrivesc
ultimele
vocale ale versurilor
gi,
aproximativ,
consoanele,
Tipuri
de rimi:
.
Rima imperecheatd:
versurile
rimeazi
doui cAte
doui
(aabb).
29
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
21/37
il-
.
Rima
lncruciqatI:
primul
vers
al unui
catren rimeazd cu
al treilea, iar al doilea
rimeazX
cu
al
patrulea
(abab).
.
Rimd
imbrl{iqati: rimeazi
primul vers
cu
al
patrulea
9i
al doilea
cu
al treilea
(abba).
.
Monorim[:
constd intr-o
rimd ce
apare
succesiv la mai multe versuri
qi
este
specifici
poeziei
populare
(aaaa).
.
Rimd alb6:
in
poeziile
contemporane
(fdrd
rimd).
Func{iile
rimei:
.
Metricd
(parte componentd
a
metrului
ce
determind
ritmul
poetic).
.
Eufonicd
(valoare
sonorX,
muzicald),
.
Organizatorici
(determind
organizarea
textului
in strofe).
.
Semanticd
(accentueazd
sensul
versurilor).
'
Esteticd
(sensibilizeazS
receptorul).
Arta
poeticd
este
opera
literard in versuri in care autorul
igi
exprimd
crezul
liric/propriile
convingeri
despre arta
literari
qi
despre
aspectele esentiale
ale
acesteia,
Autorul iqi
exprimd
in mod direct
concep{ia despre
poezie
(principiile
de
creatie:
elemente
de laborator
poetic,
surse de
inspiralie,
teme,
modalit5{i
de crea{ie
qi
de
expresie;
rolul
social al
poeziei)
qi
despre
rolul
poetului
(rela{ia
poet-
crea{ie/inspira{ie; raportul
poetului
cu
lumea
sau cu divinitatea;
rolul
siu
social).
Textul
epic
f
proza
narativ[
Acfiunea
Acfiunea este totalitatea
faptelor
9i
intAmpldrilor dintr-o
operd epic,
Poate
fi:
.
SimplX,
lineari, cu
un
singur
plan
narativ.
.
Complexi, ramificati,
cu
ac{iune desfiqurati
pe
mai multe
planuri.
Momentele subiectului
Subiectul operei
literare
este
constituit din
succesiunea
faptelor
qi
a
intAmplErilor la
care
participd
personaje
care
sunt caracterizate
prin
intermediul
evenimentelor
povestite.
.
Expozifiunea: este
partea
de inceput a ac{iunii
in care
sunt
precizate
locul,
timpul,
unele
personaje
gi
imprejuririle in care se desfiqoarb acfiunea.
.
Intriga:
este
momentul
care
instaleazi conflictul
operei, care
pune
in
migcare
acfiunea.
3o
.
Des:ft$urarea
ac;iunii: conline
totalitatea
intAmpl5rilor
Ei
a evenimentelor
care formeazd
ac{iunea operei.
.
Punctul culrninant:
reprezint[
maxima
intensitate
a
conflictului
din operd.
.
Deznoddtndntul:
este
finalul
ac{iunii
care
cohtine
rezolvarea
conflictului.
Naraliunea
Este
principalul mod de
expunere
al
textelor
epice
care
otganizeazd
compozi[ia operei.
Narafiunea este
o
relatare
a
unor
intAmpldri
intr-o anumit[
ordine,
care,
legate
de
personqje,
formeazd
acliunea
unei
opere
epice, Autorul
povestepte
fapte
qi
intAmpl[ri
prezentate
intr-un
loc
Ai
un
timp
determinat.
Instanlele comuniclrii
narative
Orice
operi
literari epicd
instituie
o
rela[ie
de comunicare
specificd
gi
presupune
existenfa
instanlelor
comunicdrii
Rarati 'ei
autor,
narator,
personqi
qi
cititor,
eomunicare
se face
dinspre autor
cbtle cititor
prin
intermediul
naratorului
qi
al
person4jelor,
Autorul
Autorul
este
o
persoani
reald care
ueeazd
o
operd
qi
igi
prezinti
propria viziune
despre
realitate.
Cititorul
Cititorul este
o
persoand real5 care recepteazd
mesajul
unei
opere
literare,
text
pe
care il cunoaqte
prin actul
naririi.
Nglo,torul
Naratorul
relateazd faptele
9i intAmpldrile
la
care
participd
un
anumit
numdr
de
personaje,
El
este
vocea delegati
de
autor
pentru
a
povesti
lntAmpl{rile
gi
pentru
a
descrie
locurile
qi
personajele,
in
funclie
de
perspectiva
narativ[
existi
mai
multe
tipuri
de
naratori:
o
Narator
omniscient:
cel
care
qtie
totul
despre
personaje,
cum
gAndesc
pi
cum
aclioneazl
ele,
Relatarea
evenimentelor
se
realizeazd
la
persoana
a III-a,
nara{iunea
fiind
obiectivE.
t
Nerator
omniprezent
/
narator-personaj:
cel
care
participH
la ac{iune
qi
este
implicat
afectiv
in evenimente.
Relatarea se realizeazd
la
persoana
I, nara{iunea
fiind
subiectivi.
31
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
22/37
.
Narator-martor:
cend relatarea
faptelor
se face
din
punctul
de
vedere
naratorului. EI
povesteqte
la
persoana
I dar nu apare
in
dialoguri.
ln
funclie
de
gradul
implicdrii in
evenimente naratorul
poate
fi:
.
Obiectiu; neimplicat
in
evenimente,
omniscient
qi
omniprezent,
poveste$te,
mod
obiEnuit, la
persoana
a
III-a
t
Subiectiu: este
qi
personaj
al operei
qi
povestegte
evenimentele la
persoana
I
Personojul
Personajul
este o
persoand
fictivi,
creati de
autor
care ac{ioneazi intr-o operd literari.
Personajele
pot fi incadrate
tipologic:
.
Dupd
locul
ocupat
in
operi:
.
Principal
.
Secundar
,
Eqisodic
.
Dupd
modul
in care sunt constituite:
.
Indiuidual
.
Colectiu
.
DupI calithlile
morale
pe
care
le de{ine:
.
Pctzitiu
.
NclJ1tiu
.
Dupir laportul Ior
cu
realitate:
.
Fcntosfic
.
Legendar
.
Istoric
.
Alegoric
al
ln
Realist
(caracter
tipic
care se
manifesti
in
imprejurdri
tipice,
provenit
din
diferite straturi
sociale)
Naturahsf
(caracter
complicat
psihic,
cu
comportament
qi
ac{iune
determinate
de cauze ereditare,
instinctuale,
obsesii)
Modern
(caracter
individualizat, dilematic, contradictoriu,
cu viziuni inedite
asupra existen[ei,
cu sondarea
vie]ii interioare)
Instan{ele narative
Perspectiua nolatiud: denumeqte raportul
dintre
vocea narativi
qi
evenimentele
descrise.
.
Auctoriald:
prezentarea
evenimentelor din
perspectiva
naratorului
obiectiv,
naraliunea
fiind realizatd la
persoana
a III-a.
.
Auctoriald: relatarea
evenimentelor din
perspectiva
naratorului
subiectiv,
nara[iunea fiind realizatd la
persoana
I.
Perspectiua
temporald:
relatarea
evenimentelor
intr-o anumitd ordine.
.
Cronologicd, continud
(bazatd
pe
relatarea
in
ordinea
deruldrii
evenimentelor).
.
Disconhnud
(bazati
pe
alternanla
temporald
a
evenimentelor).
Perspectiu
a spafiald:
relatarea
intAmpldrilor intr-un
anumit
spa{iu.
.
ReaI,
concret,
.
Imaginar,
?nchis
(interiorul
personajului).
Conflictul
Conflictul
pune
in
migcare ac{iunea
unei
opere
literare
gi
determind comportamentu},
reacfiile,
gAndurile
9i
atitudinile
personajelor.
Conflictul poate
fi:
.
in
functie de
num[rul
personajelor
implicate:
.
Indiuidual: Iegat
de un singur
personaj,
care eviden{iazd
trisdturile
personajului.
,
Calectia:
intre dou6
sau
mai
multe colectivit[fi,
din
eare una
poate
fi
intruchipat de un singur
prEon4i,
earc astfel
dcvinc
peroonqj
rcprezcntant
(exponential),
.
in
functie de domeniul
la
care se referX:
.
Social
r
Lstoric
.
Moral
.
Psihologic
.
Dupd
gradul ior
de complexitate:
o
Caractere
(sunt
construite
pe
o singuri
tr[sdturd
psihologicd,
general-umani)
.
Tipologice
(sunt
reprezentative
pentru
un caracter
uman
qi
au
definitorie)
.
Complexe
(cu
trisituri complexe,
uneori
contradictorii)
.
in functie
de
curentul
literar:
.
Clasic
(caracter
puternic,
dominat de atitudini
morale
puternice)
.
Romanttc
(caracter
excep{ional,
cu
trdiri
interioare
antagonice,
rdzvrdtiIi)
32
au
valoare
o
trdsdturd
inadapta{i,
33
:
-
8/11/2019 Romana Auxiliar SubI-si-II
23/37
.
ln
functie
de
rela{iile
dintre
personaje
qi
specificul
acfiunii:
.
Principal
.
Secundar
,
Euolutiu
Motiv
literar
Motivul
reprezintd
modalitatea
prin
care se
realizeaz{
tema
unei
opere
literare.
Poate
fi
o situa{ie
cu
caracter
de
generalitate, o structurl
sau
o
formulS
repetatd
in cadrul
aceleiaqi
creafii
sau
in
mai
multe creatii.
Lait-motiuul
este
acel
motiv
care
se repeti
intr-o operi
literard
Ei
constituie
un
element
de
legdturi
in
structura
operei
literare'
Tem[,
idee,
titlu
Temc este
aspectul
cu
caracter
de
generalitate
care
sti
lahaza
unei opere
literare
in
jurul
cdreia
se dezvoltd
o
intreag[
lume imaginari.
fdeea
este conceplia
sciitorului
despre o
problematici legatl
de
via{['
fitIuI
este
un mijloc
conven{ional
de
identificare
a unei opere,
dar
in
general
face
referire
la tema,
ideea
operei
sau
la
personajul
central al
operei
(personaj
eponim)'
lnceput,
final,
secvent[
narativ[
Inceputul
este
inceputul
unei opere epice
care
exprimi
in mod concis
semnifica[ia
lntregului
text.
Poate con{ine
descrierea
mediului,
fixa
locul debutului
sau al
desfiquririi
actiunii,
face referire
Ia
un
eveniment