Pro-Scris nr. 9-10(20.11.2001 - 03.03.2002)

Noutãþi - ianuarie 2002adresã nouã / mail nou(http://proscris.port5.com)proscris@mail.portland.co.uk)arhive download-abile

Arhiva on-linenumãr curent din perioada20.11.2001 - 03.03.2002

PRO-DOMOCuprinsul in extenso

PRO-TESTCãtãlin Ionescu - Mileniul SF-ului

PRO-TEZEPrincipiile teoretice

PRO-EMINENÞE * Doru Davidovici Györfi-Deák Elisabeta - Dincolo de orizont * I. C. Vissarion Victor Crãciun - Tabel cronologic Tudor Arghezi - I. C. Vissarion Constantin Cozmiuc - Totul e posibil Eugen Lovinescu - Sãmãnãtorismul muntean: I. C. Vissarion Florin Manolescu - Basmul S. F. Mircea Opriþã - Extras din �Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã� * Interviuri Cãtãlin Ionescu - Vorbe cu Liviu Radu Cãtãlin Ionescu - Vorbe cu Sorin Sârbulescu

PRO-GRESIIGyörfi-Deák György - Traducerile, o formã subtilã de criticã literarãCornel Robu - Apocalips SF: Imaginarea dezastruluiCornel Robu - Apocalips SF: Estetica dezastruluiCornel Robu - Science-fiction ºi istorie contrafactualã (partea II) Liviu Radu - Paralele între lumi paralele (5): Thriller-ul ºi sf-ul, doi fraþi vitregi, dar vitregi bineConstantin Cozmiuc - Anticipaþia pentru copii Mircea Cãrbunaru - Despre imaginaþie ºi evaziune

PRO-POZIÞII

Voicu Bugariu - Fragmente critice V: În cerc, de-a pururiGyörfi-Deák György - Ortodoxia salveazã etnografiaLiviu Radu - Lem, într-o posturã ineditãLiviu Radu - Un vampir metafizicLiviu Radu - Din nou în lumea sãptãmânii fragmentateOvidiu Bufnilã - Cenaclul ºi trivialitatea imaginaruluiOvidiu Bufnilã - Colectivismul ºi elitismul înmoaie elanul sefistului român nãscând ficþiunea rococoOvidiu Bufnilã - Încercare asupra imaginarului românesc pricinuitã de Burlesca Science Fiction de rangul IOvidiu Bufnilã - Încercare asupra personajului tembel care stârneºte silnicia sefistului român spre furibunda plãcere a criticului desuetOvidiu Bufnilã - Scriitorul sf inanimat ºi lipsit de insurgenþã, inocent sau ignorant ºi despre adevãratul sens al lucrurilor

PRO-PUNERICãtãlin Ionescu - �Fugãrind� televizorulCãtãlin Ionescu - Foºnind din hârtie

PRO-GRAMEurocon 2001 (documente oficiale)Ovidiu Bufnilã - Închipuirile despre science fiction ale unor tovarãºi-camarazi vajnici ºi berbanþi din listele de discuþii, stricãtori de e-groupsCãtãlin Ionescu - Eºecul Eurocon 2001

PRO-PORÞIEArhiva on-lineIndex on-lineLink-uri alese

PRO-NUMELista neagrã...

PRO-SCRISVa urma...

PRO-DOMO

CUPRINSUL IN EXTENSO

Paradisul prostului este infernul înþeleptului, este citatul din clericul englez Thomas Fuller. ªi acest citat, atât de actual astãzi, din nefericire, are o vechime de peste 350 de ani! Oare într-adevãr, în lumea asta mai existã lucruri noi?... În acest semiton puþin optimist se deschide ºi noua ediþie Pro-Scris de la sfârºitul anului 2001. Citorii noi îºi pot face o impresie a ceea ce este ºi ceea ce se vrea Pro-Scris în capitolul Pro-Teze, despre principiile teoretice ale acestui site - ei, acest site are principii!... Cum era de aºteptat, în editorialul sãu din capitolul Pro-Test, Cãtãlin Ionescu aruncã o privire rapidã asupra a ceea ce el numeºte Mileniul SF-ului. Capitolul Pro-Eminenþe este structurat în 3 subcapitole: Primul este un material descoperit de editor în �Limes�, revista trimestrialã de cu

lturã a Sãlajului din anul 1999, dedicat memoriei lui Doru Davidovici. Articolul este semnat de Györfi-Deák Elisabeta ºi în colectivul de redacþie al revistei întâlnim numele lui Györfi-Deák György. Nu întâmplãtor am amintim numele lui Gyury, pentru cã el este cel cãruia îi datorãm cea mai consistentã parte a capitolului Pro-Eminenþe, dedicat lui I.C. Vissarion, de la a cãrui moarte s-au împlinit, în 5 noiembrie, 50 de ani. În dosarul Vissarion, puteþi citi o Cronologie ºi materiale despre Vissarion semnate de Tudor Arghezi, Constantin Cozmiuc, Eugen Lovinescu, Florin Manolescu ºi Mircea Opriþã. Capitolul Pro-Eminenþe nu se opreºte însã aici. În ultima sa parte puteþi citi 2 interviuri în exclusivitate pentru Pro-Scris cu Liviu Radu ºi Sorin Sârbulescu. Dacã Liviu Radu este un nume binecunoscut iubitorilor români de sf, trebuie sã vã reamintim cã Sorin Sârbulescu este editorul site-ului Pagini SF în Seattle ºi care ºi-a format deja o mentalitate americanã care, veþi vedea, este destul de deosebitã de mentalitatea noastrã. Per total însã, în ciuda unor puncte de vedere divergente, este fascinant sã descoperim cum pasiunea pentru science fiction poate lega nume ºi destine atât de deosebite... ªi aceasta în sine este o lecþie la care ar merita sã mai meditãm cu toþii, când ºi când... Urmeazã capitolul Pro-Gresii, cu un sumar la fel de bogat. Neobositul Györfi-Deák György ne propune un material intitulat Traducerile, o formã subtilã de criticã, la care a anexat ºi o listã cu povestiri sf româneºti traduse în limba ghiarã pe internet. Ceea ce, nu obosim sã reafirmãm de fiecare datã, înseamnã mai mult pentru sf-ul ºi cultura româneascã, decât toate vorbele goale ale propagandiºtilor de doi bani ºi cu Eurocoanele lor cu tot... Cornel Robu ne propune de astã datã nu mai puþin de trei materiale: Imaginarea dezastrului ºi Estetica dezastrului, materiale grupate sub genericul Apocalips SF, precum ºi partea a doua a studiului de mare respiraþie despre Istoria contrafactualã (vã reamintim cã prima parte a acestui studiu a apãrut în ediþia trecutã, 7-8, a revistei noastre, urmând ca ultima parte sã aparã în Pro-Scris-ul viitor). Fãrã alte comentarii. Liviu Radu a ajuns ºi el cu pro-gresiile sale despre Paralele între lumi paralele la episodul 5: thriller-ul ºi sf-ul. Un Liviu Radu care, ca de obicei, nu trebuie ratat... Györfi-Deák György a sãpat în colecþia sa din Bilioteca Nova ºi a dezgropat un interesant articol semnat de Constantin Cozmiuc, intitulat Anticipaþia pentru copii. Încheie capitolul de Pro-Gresii Mircea Cãrbunaru, cu un articol preluat din fosta Fantasya, Despre imaginaþie ºi evaziune. Pãcat încã o datã pentru pierderea Fantasya... Deschiderea Pro-Poziþiilor o face Voicu Bugariu cu clasicele sale Fragmente critice ajunse acum la partea a 5-a. Continuã Györfi-Deák György cu un extrem de interesant eseu intitulat Ortoxia salveazã etnografia. Liviu Radu ne oferã trei pro-poziþii, despre trei apariþii editoriale: Rebelul din Dayworld de Philip Jose Farmer, Catarul de Stanislaw Lem ºi Diavolul Memnoch de Anne Rice. Plin de vervã este ºi Ovidu Bufnilã mare iubitor de Pro-Poziþii. Ovidiu ne propune un set de materiale inedite ºi foarte acide la adresa science fiction-ului românesc de o anume facturã... Vã recomandãm cãlduros deci, Cenaclul ºi trivialitatea imaginarului, Colectivismul ºi elitismul înmoaie elanul sefistului român nãscând ficþiunea rococo, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuitã de burlesca science fiction de rangul I, Încercare asupra personajului tembel care stârneºte silnicia sefistului român spre furibunda plãcere a criticului desuet, Scriitorul SF inanimat ºi lipsit de insurgenþã, inocent sau ignorant ºi despre adevãratul sens al lucrurilor. Mai este nevoie de alte comentarii pe marginea acestor materiale pline de atâþia megawaþi?! ªi, pentru a mai calma lucrurile, Cãtãlin Ionescu ne povesteºte ceva despre Democrata dictaturã a incompetenþilor. Cãtãlin Ionescu se ocupã, ca de obicei, ºi de capitolul Pro-Puneri, ce cuprinde 2 pãrþi: �Fugãrind� televizorul ºi Foºnind din hârtie. În acest numãr editorul este hotãrât sã-ºi încheie socotelile cu capitolul Pro-Gram, dedicat a ceea ce era numit OSR 2001, Odiseea Spaþialã Româneascã 2001, adicã Euroconul. Este publicat integral materialul textul oficial emis cãtre presã de organizatorii Eurocon - un material pe care NU vi-l recomandãm dacât dacã staþi foarte bine cu nervii. Sunt alãturate alte douã materiale, semnate de Ovidiu Bufnilã, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarãºi camarazi, vajnici ºi berbanþi din listele de discuþii, stricãtori de

e-groups, precum ºi de Cãtãlin Ionescu, Eºecul Eurocon 2001. În cadrul capitolului Pro-Porþie puteþi consulta numerele vechi din Pro-Scris on-line (la Arhiva on-line), un index complet de autori prezenþi în toate numerele webzin-ului Pro-Scris, inclusiv autorii din numãrul curent (Index autori on-line - dar atenþie, acesta este cel mai mare material din Pro-Scris, încãrcarea acestuia pe o conexiune de internet mai slabã vã va face sã pierdeþi puþin timp pentru a-l vizualiza complet) ºi, nu în ultimul rând, un set de link-uri alese de Pro-Scris (mai ales cã lista din numãrul trecut a fost tratatã cam simplist...). ªi am ajuns astfel foarte aproape de sfârºitul ediþiei 9-10 din Pro-Scris. Mai puteþi citi, în capitolul Pro-Nume, lista neagrã a realizatorilor (destul de schimbatã faþã de numerele anterioare) ºi, la final, Pro-Scris va urma, ultimul capitol pe care vã invitãm pe dv. sã-l descoperiþi.

Dar, nu în ultimul rând, Pro-Scris ureazã cititorilor, colaboratorilor, prietenilor ºi adversarilor sãi un tradiþional :Sãrbãtori Fericite! Sã ne revedem sãnãtoºi pe net, în 2002!...

PRO-TEST

Editorial 9-10

MILENIUL SF-ULUI

Cãtãlin Ionescu

Pãrerile pro ºi contra ale datei de începere a noului mileniu au fost curmate brusc, odatã cu viaþa mai multor mii de oameni. Noul mileniu a început aºadar la 11 septembrie 2001, odatã cu atentatele teroriste din Statele Unite. ªi faimoasele spuse ale lui André Malraux s-au dovedit a fi mai profetice decât ºi-ar fi închipuit cineva: secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc. Malraux a uitat doar sã precizeze despre ce religie este vorba... Dar avem de-a face, într-adevãr, cu un rãzboi religios? Oficialii americani au negat cu vehemenþã, de nenumãrate ori. Totuºi lumea arabã este altfel. Frustãrile ºi antipatiile de aici, decantate sute de ani de soarele nemilos al deºerturilor, par a avea o vitalitate geneticã incredibilã. Cum altfel se poate exprima ura din cele mai negre strãfunduri de care au fost capabili niºte teroriºti sinucigaºi ºi ucigaºi, crescuþi ºi educaþicident? Cum altfel se pot explica exploziile de bucurie ale unor mulþimi la auzul veºtii cã Turnurile gemene s-au prãbuºit? ªi dacã realitatea a întrecut, cu mult, fantezia, trebuie sã recunoaºtem, în aceeaºi mãsucã nu am vãzut încã nimic. La momentul când scriu aceste rânduri se vorbeºte cu insistenþã de meninþare teroristã, rãzboiul biologic ºi bacteriologic. �Moda� de care vorbeam se numeºte acum anthrax. O lungã listã de alte nume sunt însã în aºteptare... Cert, la ora actualã, este un singur lucru: lumea s-a schimbat într-un chip care i-a lãsat fãrã replicã chiar pe cei a cãror datorie era sã prevadã imprevizibilul. Zeii invulnerabilitãþii, ai prosperitãþii ºi ai lipsei de griji au cãzut din cerurile lor. ªi, din nefericire, nu a existat nici un Superman, nici un Frank Parker care sã dea timpul înapoi, nici un brav poliþist sau membru al trupelor speciale care sã dejoace, în ultima secundã, planurile de deturnare a avioanelor ºi sã salveze civilii inocenþi. Nu ºtiu cât preþ pu

n americanii pe eroii din filme, dar eu unul m-am simþit, într-un anume fel, trãdat de obiectul pasiunii mele, science fiction-ul... Noroc însã cã spiritul sefist din mine a primit un ajutor neaºteptat exact de unde nu se aºtepta nimeni: din declaraþiile oficialilor români. Cineva, nu are importanþã cine, a declarat, spre marea mea bucurie, cã �România este pregãtitã sã facã faþã unui atac biologigur cã da. Ba, aº îndrãzni sã spun eu, România este pregãtitã chiar de pe vremea lui BurebistaPentru cã, la urma urmei, cine moare, moare, asta este, nu-i aºa, una din regulile nescrise ale tranziþiei noastre de douã milenii încheiate.... Deci, nu disperaþi, sefiºti din toate þãrile, ci uniþi-vã! În lumea asta sunt mai mulþi b Laden-i decât s-ar crede la prima vedere - ba despre unele �clone� vom discuta ºi noi, în ediþia de faþã... Strângeþi rândurile ºi pãºiþi, cu grijã, în noul mileniu al unei lumi din cireale...

22 octombrie 2001

PRO-TEZE

PRINCIPIILE TEORETICE

Pro-Scris este o revistã periodicã independentã de criticã science fiction româneascã.

Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fãrã nici o restricþie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiazã de nici o recompensã materialã, pãstrându-si însã dreptul de copyright - ºi implicit rãspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.

Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://www.proscris.f2s.com

S-a renunþat, sperãm doar temporar, la posibilitatea de download ºi cãutãm o modalitate mai facilã de a face acest lucru. Totuºi dacã doriþi o copie off-line a revistei Pro-Scris (oricare numãr) cereþi acest lucru la adresa de mail ºi veþi primi arhiva doritã în scurt timp.

Regimul electronic al publicaþiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaþi sã trimitã prietenilor materialele preluate din revistã sau chiar �revista la pachet� (arhiva completã obþinutã la cerere), dar cu douã condiþii: sã transmitã textul (arhiva) integral(ã) ºi sã nu îl (o) modifice în nici un fel. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obþine vreun profit material în urma lor, fãrã acordul autorilor. Pro-Scris este o revistã deschisã tuturor celor interesaþi. Nu se acceptã materiale sub standardele de calitate promovate de revistã. Pro-Scris nu publicã (deocamdatã) prozã sefe. Materialele ºi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@f2s.com

Pro-Scris este o publicaþie animatã de Spiritul Liber al Internetului.

© 2000 - 2001Editorul

PRO-EMINENÞE: Doru Davidovici

DINCOLO DE ORIZONT

Györfi-Deák Elisabeta

Cred cã fiecare pãstreazã în suflet file dintr-o bibliotecã aparte, plinã de nostalgie: cea a adolescenþei, anotimpul de graþie al cãutãrii eului, al idealului demn de urmat, al Eroului... Mi-e teamã cã pentru mine borna kilometrul-zero poartã numele lui Doru Davidovici, pilotul literat despre care se spunea cã zbura cu MIG-ul sãu pe sub podul de la Cernavodã, ofiþerul de aviaþie care-ºi purta �aripile de argint� pe umeri pendulând între cela de alarmã ºi coala albã de hârtie, introvertit ºi tãcut în viaþa de toate zilele pentru a-ºzlãnþui imaginaþia ºi setea de aer în scris... Neglijat de confraþii �literaþi�, poate din cauza conglomeratului de termeni tehnici, D.D. n-a apucat sã fie considerat �scriitor în toatã regula�. Cea Albastrã l-a chemat mult prea devreme, într-o zi de prier (20 aprilie 1989), înainte de a împlini 44 de ani, proiectându-l pentru totdeauna dincolo de orizont pe cel care afirmase în 1983: �ºtii... nici nu cred cã vreau foarte mult sã fiu cu picioarele pe pãmânt� (Aripi de argint, p.14) Tot atunci se pare cã a avut ºi viziunea saltului în infinit: �Avionul ºtia cã se prãbuºeºte; ssarcina þintuind pilotul în scaun, aruncându-l dureros în marginile cabinei, mâinile grele nu reuºeau sã ajungã lacãtul chingilor, maneta de largare a cupolei. Întunericul fierbinte al suprasarcinii urcând dinspre picioare, tãlpile presate pe paloniere cu sute de kilograme-forþã. Acul fluturat al altimetrului trasând obtuz sute de metri de cãdere. Planeta rotitã, încremenitã oblic în spaþiu, frânturi de secundã. Saltul pãmântului peste cupolainei, mâna ridicatã greu, buzele muºcate la sânge, senzaþia cumplitã de NU ESTE ADEVÃRAT, era. Degetele atingeau maneta de largare fãrã sã poatã apuca, strânge, trage, încã doi centimetri. Douã secunde pentru miºcarea elementarã, mai puþin decât elementarã, a trage o manetã cu bilãoºie în vârf. O mie trei sute metri de prãbuºire, pãmânt îngheþat de iarnã, ºuvoiul compact al frigea frigea de ger presând în scaun, izbea, ardea faþa, ochii, mâinile, chiar prin mãnuºile de zbor. Nici nu se putea explica, mãcar.� (id, p. 146)

Între aceste repere s-a desfãºurat însã o viaþã plinã de satisfacþii pe plan profesional:nsarea în grad, îndeplinirea datoriei de a veghea �peticul de cer� sub care s-a nãscut (ºi nu existã volum de Davidovici din care sã nu rãzbatã un sentiment profund de patriotism, cuvânt al cãrui înþeles din pãcate a fost terfelit în fel ºi chip în ultimele decenii) ºi nu îmul rând zborul pe avioanele cele mai performante ale momentului... (�Atât doar, cã toþi eram cu ochii la drapel. La cerul acela mititel de mãtase. La razele aurii, care se adunau în centrul cerului de mãtase. Am strâns în pumni, pânã la durere, aripile vulturului de argint prins de buzunarul din stânga al vestonului. Si simþeam cã noi fluturãm în vârful catargului din aluminiu.� - id., pag.253) Viaþa de familie,dacã a existat, a fost inconºtient ºi pudic protejatã de ochiul vigilent ºi curios al cititorului. Câteva cuvinte scãpate ici-colo, despre pãrinþi iubitor-îngrijoraþi (�...dupã ce i-am anunþat cã în mod cert voi deveni pilot de vânãtoare, mama plângea întor seara, înainte de culcare, îl auzeam prin peretele subþire pe taicã-meu încercând s-o liniºteascã, iar dimineaþa amândoi, voit nepãsãtori ºi ferindu-se unul de celãlalt, îmi ofereau reacãt ºi absolut întâmplãtor - prinosul fãrã miros al dragostei lor pãrinteºti: Ia, distreazã Distreazã-te cât mai ai timp, tãlmãceam în privirile lor îngrijorate.� - Intrarea actorilor, p. 5); despre o nevastã modern-înþelegãtoare (�Priveam când ºi când la nevastã-mea, Agnes stãtziþia ei obiºnuitã, pisicoasã, ºi se uita drept înainte. Nici nu clipea, parcã ne-am fi despãrieri, era mai inaccesibilã ca o prinþesã siamezã... Nu aveam secrete unul faþã de celãlalt� - tima aventurã a lui Nat Pinkerton, p. 46.); despre un puºti, ªtefãnuc (�La o sãptãmânã dupã cee, Agnes adusese puºtiul de la Bucureºti, de la pãrinþii mei� -id., p. 53, sau: �...fi-meu se afla cu noi în camerã, manevrând un fel de platformã încãrcatã vârf cu jucãrii ºi cuburi. La

oi ani ºi jumãtate ai lui cunoºtea bine semnificaþia noþiunii de fraier, pãrea însã nedumerit altcineva, în afarã de el, poate primi acest calificativ... Tãticule, chiar eºti fraier? s-a interesat, atent la manevrarea platformei, care se agãþase cu o roatã de canatul uºii ºi ameninþa sã se rãstoarne. Mã grãbeam, dar nu vroiam sã las bãiatul fãrã rãspuns: Mãi F - e necesar ca tu sã crezi despre mine cã sunt alfa ºi omega ºi chiar sã mã venerezi un pic. Dar în acelaºi timp, e necesar sã ºtii cã nimeni nu scapã momentul sã se lase dus de nas de sine însuºi� - id., p. 75, sau tot romanul pentru copii Insula nevãzutã). Prietenii, în schimb, sunt personaje ubicue. Colonelul, îndrumãtor de zbor ºi ºef peste �celula de alarmã�, un Ion, un Floricã, un Þuþu Acãr, un Veteran, apoi cei �de suflet�: Dan ºi Mike, salvamontiºti la Poiana Braºov ºi, în special, Chioru, coleg ºi prieten, omniprezent în scrierile lui D.D., atât de viu încât depãºeºte paginile cãrþilor... (�A doua oarã în sercã ceva cald, aproape uitat, credinþa, credinþa simplã ºi bunã - atât - pentru prietenul meu ameninþãtor, Chioru cel dur, surprins nepregãtit de întorsãturile ciudate ale soartei, rãsucit în el ºi scos brusc, prea brusc - la ivealã, crud, neacoperit, nepregãtit pentru a fi privit de ochi strãini� - Celula de alarmã, p. 202). ªi mai e, cu totul ºi cu totul aparte, figura credincioasã a cockerului auriu, �Tomaso von Minihoff de Saint-Hubert pre numele sãu întreg� (V de la victorie, p. 128), care face uitatã bariera dintre om ºi animal... (�exact asta e, ..., când iubeºti pe cineva e ca ºi cum tot timpul ai fi ameþit de acel cineva. Om sau animal, sau ce vrei tu sã iubeºti. Ce s-a întâmplat sã iubeºti, pentru cã de fapt lucrurile astea se întâmplã cum vor, ºi când vor ele, altfel ar fi atât de simplu, ºi atunci când se întâmplã cu adevãrat nu mai e nimic de fãcut.� - Ridicã-te ºi mergi, p. 30) Mai e credinþa fermã cã �cineva, undeva, ne iubeºte� (�...ce cuprinde cartea este pãrereaea - în privinþa fenomenului OZN - înþelegând prin aceasta exact posibilitatea unui adevãr care sã contravinã acestei pãreri. ªi la care aº adera în momentul în care aº fi convins cã aceeste, în sfârºit, adevãrul. De aceea am scris la persoana întâi. Pentru cã oricând e posibil s întâmple lucrul acela. Poate chiar mâine. Poate peste o orã. Poate se întâmplã chiar acum.� -umi galactice, p. 214) Mai e, desigur, pãrerea prietenilor despre omul D.D. (�Unii spun cã Doru nu prea trãia cu picioarele pe Pãmânt. Era un nonconformist, chiar ºi atunci când pãrea cã se încadreacele mai stricte rigori militare. Doru a fost un zburãtor de clasã, care ºi-a trecut o bunã parte din timp în MIG-urile lui 21. Eu aº mai spune cã Doru a fost un om de excepþie, care a simþit ºi a cãutat sã pãtrundã cu imaginaþia ºi puterea de analizã a unui profesionisnomene ºi întâmplãri destul de rar întâlnite ºi oricum greu de imaginat... � - D.D. Prunariu) ªi mai e, la urmã, dar nu în ultimul rând, crezul literar al scriitorului D.D., închis între coperþile romanelor sale: �Nu-þi fie fricã de ridicol; dacã simþi ce spui, dacã te puie tine curat în cuvinte, n-ai cum sã fii ridicol. Fã-l pe cel de lângã tine sã simtã ce simþi dinãuntrul lui. Din afarã poþi convinge, ºi poþi înþelege lucrurile, dar fãrã sã le simþi. Luce care nu le simþi se uitã, sau te poþi obiºnui pânã la urmã cu ele, ceea ce e ºi mai rãu. Ce cã din tine nu se poate uita, ºi nu te înºealã, ºi atunci nu se poate întoarce niciodatã împot ta; dar pentru asta trebuie sã fii foarte curat cu tine, ºi asta iar e greu. Ca un zbor cu motorul defect.� (Ridicã-te ºi mergi) Ar mai fi multe de spus, multe de adãugat. Dar eu ºtiu cã cei doi piloþi dragi sufletului meu - D.D. ºi propriul meu unchi, pilot de vânãtoare ºi el, sunt acolo unde ºi-au dorit sã fie, dincolo de orizont, cãlãrind norii în lumina rãsãritului.

Györfi-Deák Elisabeta,preluat din Limes, revistã de culturã trimestrialã a Sãlajului,anul II, nr. 1-2 (5-6), Zalãu, 1999(imaginile sunt preluate din pagina memorialã Doru Davidovicihttp://www.aviatia.ro/dorudavidovici)

PRO-EMINENÞE: I. C. Vissarion

TABEL CRONOLOGIC

Victor Crãciun

1879 2 februarie, se naºte, la Costeºtii din Vale, plasa Bolintinul, judeþul Dîmboviþa, Iancu Constantin Visarion, din pãrinþii Ilinca (fiica lui Sotir al logofãtului Dumitru si al Leancãi) ºi Constantin Visarion. Tatãl, grec de origine, fãcea negustorie în Muntenia ºi nu era cãsãtorit cu mama sa, fapt pentru care nici nu este trecut, la rubrica respectivã în Buletinul de naºtere. Mai târziu, când a început sã publice ºi-a grafiat numele cu d de s.) 1883 Sunt înscrise în memorie primele amintiri, legate de mama sa, evocatã astfel: �Dupã socoteala ce-mi fac acum, trebuie sã fi fost de trei ani ºi jumãtate. Mi-aduc aminte cã mã aducea mama în braþe de la Titu. Era soare ºi-mi era cald. La podul din Capul Plopului, era umbrã ºi rãcoare. Acolo a stat cu mine jos sã se odihneascã. Mã aducea acasã la bunicu ºi la bunica în Costeºti. Cum era faþa rnamei n-o ºtiu. ªtiu însã cã nu era oacheºã - dar mai ºtiu nimic. O voce duioasã pe care n-am mai întâlnit-o pe lume d-atunci, mi-a rãmas în suflet: vocea mamei! Voce dulce ca a ei n-am mai auzit, cred� (Lumea cealaltã). 1886-1891 Urmeazã ºcoala primarã, terminând cinci clase. În legãturã cu aceastã perioadã firma: �Din clasele primare - singura culturã oficialã ce mi-am apropiat-o - am ieºit îngrozit de ºcoalã. Pentru mine, dascãlii, fie de la ºcolile de stat, fie cei mari, de la cele de oraº, au trecut drept niºte chinuitori ai bieþilor copii. Pentru cãrþile rnele mînzãlite cu fel de fel de desemne dupã vedere, mâncam nenumãrate bãtãi. Pentru întrebãrile mele, totdeauna socotite de dascãl anapoda ºi nenþelese, mâncam iarãºi multe suduieli; iar când stãruisemdãdusem eu alte rãspunsuri, fusesem ºi pentru asta bãtut. Cel mai scârbav ºi cel mai nebun din toþi copiii tot eu mã arãtam a fi în toate clasele. Aºa cã eu fusesem primul la luptã ºi laocuri, primul la ceartã ºi la bãtaie, dar ºi primul la rãspunsuri� (Lumea cealaltã). 1892-1895 Pierzându-ºi mama ºi neprimind nici o îngrijire de la tatãl sãu, locuieºte la Titu ºi la Bucuresti, unde bunicul îl aduce sã înveþe meseria de cizmar. Fuge însã, de fiecare datã, pentru a ajunge, în sfârºit, la subprefectura ºi la tribunalul din Titu unde devine copist. Are prilejul, în casa judecãtorului din localitate, sã cunoascã unele opere din literatura românã ºi cea francezã, în special scrieri romantice, care-i însuflã idei de dreptate ºi libertate. - În vara lui 1895, copilul cu faþa ovalã, sfrijitã, supt de muncã ºi de nopþile de nesomn, îndrãzneºte sã batã la uºile lui Delavrancea ºi Vlahuþã care-l sfãtuiesc sã înveþe, sã citescrie despre viaþa satului pe care o cunoºtea cel mai bine. 1896-1897 Este preocupat intens de probleme de matematicã, fizicã ºi chimie; face experienþe cãutând noi forþe de energie în sprijinul omului; crede cã a descoperit motorul perpetuu; nu renunþã nici la literaturã, având în manuscris mai multe lucrãri care-ºi aºteptauditorii. 1898 Se cãsãtoreºte cu Gheorghina Nicolescu din Petreºti (n. 1885), rezultând zece copii: Elena (n. 1903), Voltaire (n. 1906), Garibaldi (n. 1908), Iulia (n. 1912), Benedict (n. 1914), Grigore (n. 1916), Alexandrina (n. 1918), Fiorenþa (n. 1920), Cornelia (n. 1925), Octavian (n. 1929). 1899 Apare prima plachetã intitulatã Draci ºi strigoi - Legendele fantasmelor populare, cuprinzând mici naraþiuni despre credinþele þãranilor în iele, zburãtori, strigoi, pricolici etc. 1901 Funcþioneazã câteva luni ca notar al comunei Costeºtii din Vale, apoi ca agent fiscal. 1902 Daitoritã activitãþii sale, ia naºtere în satul natal Societatea economico-filantropicã ºi cooperativã �Agricultorul�, menitã sã-i sprijine pe þãrani sã-ºi cumpere pãmântul d - Îl cunoaºte pe I. L. Caragiale, pe care îl va evoca, în 1912, în revista �Raþiunea�. 1903-1905 Fãrã a renunþa la muncile agricole - singurele care îi asigurau lui ºi familiei existenþa - în timpul liber scrie, ºi, totodatã, începe sã publice în special la ziarele revistele din Argeº, Teleorman ºi Vâlcea, semnând I. C. Vissarion, I. Visarioneanu, I. Constantinescu. 1906 Colaboreazã intens la �Gazeta þãranilor�. - La 6 septembrie participã în Sala Oppler din Bucureºti la o întrunire a þãranilor, þinâ un rãsunãtor discurs.

Îl cunoaºte pe I. Gh. Duca, de care îl va lega o strânsã prietenie. 1907 �Am luat parte sufleteascã la Revoluþie.� Socotit unul din premotorii rãscoalei, este arestat, transportat la Tîrgoviºte ºi condamnat la moarte, întrucât, pe lângã rolul sãu itatoric, prin versuri ºi articole vehemente care chemau þãrãnimea la luptã împotriva nedreptãþilor sociale, Vissarion �fabricase�, în modestul �laborator� situat în casa bãtrâneascã din fulmicoton ºi nitroglicerinã, cu care spera sã-i sprijine pe rãsculaþi. Scapã cu mare greutate la intervenþia lui I. Gh. Duca ºi a prietenilor sãi din Bucuresti. -Între 20 septembrie 1907 ºi aprilie 1908 este agent sanitar de combatere de epidemii. Aceastã experienþã de viaþã este consemnatã în jurnalul Ce-a vãzut doftorul Vintuzã, p în manuscris. 1908 Scrie romanul Rãsculaþii, cea dintâi lucrare de amploare despre Rãscoala din 1907, realizatã de pe poziþia þãranilor nedreptãþiþi, din care publicã doar mici fragmente, celai important, Epilogul Rãscoalei, în �România muncitoare�, nr. 27-31, 1910. 1909 Este scutit de armatã printr-un Certificat de dispensã (din care rezultã cã are înãlþimea 1,64, pãrul castaniu, sprâncenele castanii, ochii cãprii, fruntea potrivitã, nasul potrivit, gura micã ºi este de profesie muncitor). Motivul dispensei : �Se aflã ca unic nepot la un moº invalid... rãmânând a fi chemat în timp de rezbel cu clasa cãreia aparþine� . - Spirit ieºit din comun prin capacitatea sa inventivã, dar negãsind sprijin moral ºi material la nici o instituþie specializatã din acel timp, îºi ia îndrãzneala ºi îi scrie Thomas A. Edison. Secretarul particular al marelui inventator îi rãspunde cã Edison se ocupã, în continuare, de problemele electricitãþii, dar nu ºi de captarea energiei. Îndemnat, sã intre în legãturã cu dr. C. Istrati, acesta �Mi-a scris foarte respectuos patru scrisori, socotindu-mã, dupã scrisorile trimise, om serios cu care poþi sta de vorbã. Când însã m-a vãzut þãrãnoi jerpelit ºi-a schimbat pãrerea si m-a dat în seama domnului Longinescu...� Acea �a plecat la Paris ºi... n-am fãcut nimic� (Spovedanie scrâºnitã). 1910-1912 Colaboreazã la �România muncitoare� ºi la alte publicaþii democratice, ca �Raþiea�. - Îi apare nuvela Mârlanii (1911), în Biblioteca �România muncitoare�, prefaþatã de M. GhBujor ºi primitã cãlduros de Iosif Nãdejde care scria: �Cartea d-lui Vissarion ridicã un colþ al perdelei în dosul cãreia se petrece aceastã tragedie. Înzestratã ºi cu frumoase însuºiri lirare, valoarea ei socialã este nemãsuratã.� (�Facla�, 27 mai 1913) - În 1911 scrie piesa fausticã Visul grozav, rãmasã în manuscris. - Tot în �Biblioteca «România muncitoare»� publicã, în 1912, nuvela Fãrã pâine, una din c scrieri din literatura noastrã dedicatã solidaritãþii muncitoreºti. - 10 ianuarie 1912 este data Brevetului �Aeroplan Vissarion nr. 1�, care-l înscrie printre primii inventatori români de helitoptere. - Îl cunoaºte pe Gala Galaction de care-l va lega o strânsã prietenie toatã viaþa. 1913 Pentru scurt timp este din nou agent sanitar, apoi e concentrat, pe teritoriul Bulgariei, la un spital de holerici. - Apare, în �Biblioteca literarã «Germinal»�, la Biroul de editurã, expediþie ºi librãriea�, din Bucureºti, povestirea Nevestele lui Moº Dorogan. Un nou prieten, conjudeþeanul I. Al. Brãtescu-Voineºti, îi scrie entuziasmat: �Am citit ºi Nevestele lui moº Dorogan ºi mi-a plãcut foarte mult. E minunatã... Încã o datã, bravo! Din toatã inima pentru Nevestele lui moº Dorogan care în cea mai mare parte e admirabilã!� Iar Gala Galaction : �M-am nãscut ºi am crescut între þãrani. Vissarion, cu lumea lui de amintiri ºi de experienþã de la sate ºi din ogoare, din pãdure ºi din luncã, din cârciumã ºi de la ºezãtori, îmi renimeni altul dintre scriitorii noºtri, subt ochi ºi în inimã, lucruri de acum un sfert de veac. Acest nou povestitor al durerilor ºi al traiului þãrãnimii creºte ºi va creºte pe zi ce trece în luare-aminte a celor ce vorbesc ºi citesc limba româneascã.� (�Viaþa româneascã�, n12, 1914) - Prin intermediul lui Gala Galaction îl cunoaºte pe Tudor Arghezi - alt prieten al sãu pentru întreaga viaþã. - La îndemnul lui Dik-Dicescu, un cunoscut militant socialist din epocã, N. D. Cocea citeºte Nevestele lui moº Dorogan. ºi exclamã : �Bravo! Are talent! Se angajeazã. Sã-l aduci la mine.� Astfel devine redactor la �Rampa� ºi �Facla�. 1914 Publicã în special la �Flacãra� ºi �Viaþa româneascã�. La revista ieºeanã este recoma Galaction ºi sprijinit de G. Ibrãileanu ºi G. Topîrceanu, cu ambii purtând o interesantã corespondenþã în acea perioadã. - Realizeazã prima piesã de teatru despre viaþa þãranilor români din epoca premergãtoare

Rãscoalei din 1907: Copilul întunericului, cu evident caracter autobiografic. Lucrarea se pãstreazã în manuscris. - La 1 martie este ales membru al Societãþii Scriitorilor Români. 1915 Apare piesa Lupii, cea dintâi creaþie dramaticã în care este evocatã Rãscoala din 1907. 1916 Anul cu cel mai mare succes editorial. Publicã trei volume de povestiri: Nevestele lui moº Dorogan (la bucata tipãritã în broºurã adãugându-se încã nouã povestiri), Falte nuvele ºi Privighetoarea neagrã. Nevestele lui moº Dorogan se deschide cu o scrisoare-prefaþã de I. Al. Brãtescu-Voineºti. �În toate câte Vissarion scrie - remarca C. G. Costa-Foru în cronica despre Nevestele lui moº Dorogan ºi Privighetoarea neagrã - gãsim adevãruri ºi preþioase documente omeneºti ociale, presãrate cu dialoguri pline de viaþã ºi de realitate... Câte bucãþi, atâtea încîntãtoaeruri literare pe care acest tânãr ºi productiv scriitor le-a adunat în cele douã volume ieºite în luna aceasta de sub tipar� (�Adevãrul�, 4 ianuarie 1916). - Declanºarea primului rãzboi mondial îl gãseºte angajat la Spitalul militar veterinar din Bucureºti, trecând apoi, cu sprijinul lui I. Gh. Duca, la Cenzura militarã, unde erau concentraþi numeroºi scriitori, compozitori ºi artiºti plastici de seamã ai timpului, pe care îi cunoaºte îndeaproape: E. Lovinescu, M. Sadoveanu, Al. Mavrodi, G. Ranetti, C. Moldovanu, Ludovic Dauº, Chiru-Nanov, V. Demetrius, N. Pora, Octavian Goga, Traian Lalescu, J. Steriadi, N. Dãrãscu, C. Ressu, Nona Otescu, T. Cuclin, C. Medrea ºi alþii. Este evacuat cu întregul serviciu la Iaºi, dar de acolo, peste câteva zile, se reîntoarce în Muntenia ocupatã de nemþi, pentru a avea grijã de familie. 1916-1918 Scrie paginile de jurnal Sub cãlcâi din care publicã primul volum. Cel de al doilea se pãstreazã în manuscris. 1919 13 iunie. Printr-o scrisoare I. Negruzzi îi aduce la cunoºtinþã cã volumul Florica ºi alte nuvele obþine Premiul �Adamachi� al Academiei, pe anul 1918. Deîndatã, Nicolae Iorga se grãbeºte sã consemneze, aprobativ, evenimentul, în editorialul sãu din �Neamul românesc(nr. 123, 1919) : �La Academie s-a auzit miercuri ºi recunoaºterea deplinã a unui foarte mare talent. E acela al d-lui Vissarion. Cartea, lãudatã de d. Brãtescu-Voineºti, Florica, e într-adevãr ce s-a scris mai bun în povestirea româneascã de mai mulþi ani încoace. O nouã înfãþiºare popularã, ºi totuºi de o extremã fineþe, a naturii noastre ºi a fiinþei morale a românesc... ªi scrisul însuºi al d-lui Vissarion, care aduce fãgãduielile cele mai frumoase încã de la apariþia cãrticelei sale despre Draci ºi stafii [!], e unul din glasurile nouã, care se înmulþesc, când avem atâta nevoie de ele.� - Între 27 iulie ºi 10 septembrie este mobilizat agent sanitar în lagãrul de prizonieri de la Cotroceni. - Dupã aceastã datã, pânã la 23 februarie 1920, este învãþãtor în satul natal. 1920 26 aprilie, devine membru al Asociaþiei Generale a Presei Române. - În toamnã este, pentru scurt timp, inspector ºcolar. - Apar, la editura Cartea româneascã, douã volume : Ber Cãciulã ºi Maria de altãdatã. 1921 Apare romanul Petre Pârcãlabul, reconstituind, fãrã selectarea întâmplãrilor, un eveniment �de pominã� petrecut la 1839. - Apare la Editura Cartea româneascã, volumul cu caracter autobiografic, Vrãjitoarea. 1922 A treia ediþie din Nevestele lui moº Dorogan precum ºi jurnalul Sub cãlcâi - note ºi schiþe din timpul nemþilor, dedicat lui I. Gh. Duca. - Breveteazã alte invenþii între care: Încãlþãmintea cu ventilaþie Vissarion, Vãruitorul arion, Bastonul-scaun Vissarion. 1923 Reediteazã volumul de povestiri Ber Cãciulã (cel mai intens cerut în librãrii). 1924 La 25 ianuarie este decorat pentru activitatea scriitoriceascã ºi socialã. - Apar Cântecele lui Iancu, plachetã de versuri, editatã în regie proprie, ºi care se deschide cu poezia devenitã text de romanþã Maria neichii, Marie. - În colecþia �Pagini alese din scriitori români� (nr. 180) editura Cartea româneascã îi blicã trei povestiri sub titlul Izlaz ieftin. 1925-1927 Pãrãseºte pentru un timp munca de creaþie ºi se dedicã unei invenþii ºtiinþificotorul Steluþa, descris mai târziu în revista sa �Steluþa� (1932). - Apare cea de a doua ediþie din Florica ºi alte proze, cu menþiunea pe copertã: �Operã premiatã de Academia Românã�. �Florica - scria în cronica sa Romulus Dianu - este una dintre acele cãrþi care dupã lecturi dificile dã clipe odihnitoare, oferindu-þi în acelaºi timp o prozã curatã, pagini fr

umoase, acþiune simplã, o limbã româneascã pitoreascã. Cãci I. C. Vissarion nu e o falsã valoa si nici un mit literar.� (�Adevãrul�, 23 februarie 1916) 1928 Apare interesantul sãu basm ºtiinþifico-fantastic Ber Cãciulã Împãrat. - În �Universul literar� (XLIV, nr. 20), N. Davidescu îl recenzeazã elogios: �Scriitorul alege calea minunii stiinþifice. Ber Cãciulã este astfel o formidabilã uzinã de invenþii. Pânã la un punct ne aflãm pe linia clasicã a lui Fãt-Frumos. Vissarion a vrut sã arate cã spiritul omenesc aplecat la bine duce la fericirea totalã a omenirii.� - Editura Cultura româneascã publicã un nou volum de nuvele ºi povestiri, Corvin.. - Adunã material ºi începe lucrul la o scriere de amploare, Clasa celor care nu muncesc, rãmasã, din pãcate, neterminatã. - 11 februarie. Viaþa literarã, sub semnãtura redactorului ei responsabil, I. Valerian, publicã prima parte din Viaþa aventuroasã a unui povestitor român, care începe cu aceastã descriere a lui I. C. Vissarion: �Cu pãrul în neglijente ondulãri, cu mersul timid ºi gânditor, d. I. C. Vissarion îºi poartã la oraº ochii iscoditori de veveriþã, acumulând institiv material pentru manuscrisele care aºteaptã editorul, în lada de la Costeºtii din Vale. Ocupându-se cu acelaºi interes de fenomenele ºtiinþifice ca ºi de operele literare, dacã ar fi studiat putea ajunge un savant dupã cum a ajuns original scriitor. Este prototipul geniului popular. Opera cea mai interesantã a vieþii lui, pierdutã în povestiri, nu a scris-o încã. Ar putea tot aºa de uºor sã o aºtearnã pe un chilim maestucrat sau într-o doinã fluieratã din frunzã. Scriitorul a învins. Din ceilalþi au rãmas doar diletanþi, care ºi azi mai întârzie întrelacoanele unui laborator de chimie ºi instrumente de fizicã. Cine se apropie de d. I. C. Vissarion simte în adinc înfiorându-l forþele latente ale poporului nostru, nepuse încã în valoare.� - În Critice, V, ºi mai cuprinzãtor în Istonia literaturii române contemporane, IV, (Editura Ancora, 1929, p.190), E. Lovinescu dã pentru prima datã perspectiva istorico-literarã a scriitorului: �Vissarion este cel mai expresiv povestitor de astãzi, înzestrat cu o rarã putere verbalã de a reproduce realitatea ºi de a însufleþi printr-un joc inimitabil toate amãnuntele unei memorii inepuizabile. Trei note respirã din fiinþa în acþiune a povestitorului: voiciunea, ºiretenia ºi erotismul. Cum gãsim aceste note ºi în þãranii filelor scrise, am putea recunoaºte în ele trãsãturile specifice ale þãranului muntean în deosebire de umorul ºi resemnarea filozoficã a þãranului moldovean.� 1929 La editura Cultura româneascã publicã Lumea cealaltã - Ce mai este dupã ce murim, volum în care coreleazã viaþa cotidianã cu lumea viselor. - 17 septembrie. Începe colaborarea la Radiodifuziune prin conferinþa Legea solidaritãþii speciei. Urmeazã peste treizeci de participãri la programe, mai ales la Ora satului. Vorbele de duh spuse la microfon urmau sã formeze volumul Povestiri ºi snoave, care nu a mai aparut. 1930 Preocupat, în continuare, de invenþii, îi trimite lui H. Ford proiectul unei semãnãtori mecanice. Dar ºi de la acesta, la 20 noiembrie, primeºte tot un rãspuns negativ. Nu abdicã de la încercãrile sale, deoarece: �Þin la þara asta în care pentru prima oarã soale ºi-a îngropat razele în ochii mei. Þin la fraþii ãºtia þãrani, cu care m-am jucat, m-am înjm-am bãtut, ºi a cãror viaþã simplã dar grea am trãit-o ºi o trãiesc... Mi-e dragã faþa pãmânt, cu câmpiile ei, cu pãdurile ºi munþii ei. N-aº putea sã trãiesc în altã þarã; aº muri de doror de-aici� (Spovedanie scrâºnitã). 1931 Pregãteºte pentru tipar volumul Întrunire politicã, dar nu-ºi gãseºte editorul. 1932 1 mai. Apare �Steluþa�, Revistã literarã, ºtiinþificã ºi sociologicã. Director: I. Carion. Cu excepþia lui Gala Galaction, Al. T. Stamatiad, ºi a câtorva colaborãri ale învãþãtoror din judeþele apropiate, revista este semnatã aproape în întregime de Vissarion. Cu numãrul dublu, 11-12, din martie-aprilie 1933 îºi înceteazã apariþia din lipsã de fonduri, aºa c rezultã ºi din urmãtoarea însemnare de jurnal, a scriitorului, din 21 mai 1933: �Revista mea «Steluþa», prin care voiam sã spui ceea ce socotesc cã e adevãrat ºi drept, mi-e opritã deipograf cã n-am sã-i rãspund toatã suma. Agonia ei e deci aproape de sfârºit.� Publicã aici câ schiþe ºi povestiri, versuri, mai multe documente omeneºti ºi descrierea invenþiei sale, motorul denumit �Steluþa� pe care-l socoteºte �cel mai simplu dintre toate motoarele ce existã pânã acum, fiindcã n-are biele, n-are pistoane, n-are axi curbi�. - 1 august. Scrie articolul Teroarea ceferiºtilor, protest vehement împotriva �adevãratei barbarii� prin care sunt oprimaþi muncitorii. Protestul anticipã marea acþiune grevistã din 1933. 1933 Începe sã lucreze intens la romanul autobiografic Cartea omului neînþeles (ter

minat în 1935), lucrare pãstratã în manuscris. 1934 18 decembrie. O însemnare edificatoare, sub semnul cãreia a stat toatã viaþa scriitorului : �Munca e cel mai înalt simþ de nobleþe. Ea îþi dã libertatea - a doua condiþie ctrebuie s-o aibã omul nobil.� Din aceeaºi paginã de jurnal rezultã cã trebuia sã realizeze volumul de amintiri Contimporanii, despre L. Rebreanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Em. Bucuþa, E. Lovinescu, O. Goga, Al. Hodoº, I. Al. Brãtescu-Voineºti, M. Sevastos, V. Voiculescu ºi alþii. 1935 Apare, la Editura Fundaþiei, volumul de povestiri Învietorul de morþi, ilustrat de A. Jiquidi. 1936 Lucreazã la romanul Cei treizeci de ºmecheri, rãmas neterrninat. 1937 Scrie piesa Ghiþã Cãtãnuþã ºi Pãunaºul Codrilor, publicatã în �Graiul Dîmboviþei�. Lutã ºi intitulatã apoi Ochii negri. 1938 Realizeazã romanul fantastic Magia neagrã, inedit. 1939 Publicã, la Tipografia ºi editura Muscelul din Bucureºti, basmul ºtiinþific Agerul Pãmântului. Prefaþa este protestul vehernent al scriitorului împotriva celui de al doilea rãzboi mondial care se apropia cu paºi repezi: �Gândesc dar cã potentaþii de azi, oamenii ce conduc popoare, fac o mare greºealã dacã încep vreun rãzboi... În povestirea aceasta pui iarãºi o dorinþã generalã, un ideal înalt al tuturor: pacea ºi înfrãþirea între oameni, pacprin îndestularea cu hranã ºi cu de toate ale tuturor oamenilor�. 1941 30 martie primeºte urmãtoarea înºtiinþare din partea Marelui Stat major: �În conformitate cu hotãrârea Marelui Stat major de a se reorganiza pe alte baze Comitetul de redacþie a broºurilor educative Cuvinte pentru ostaºi ºi ºezãtori ostãºeºti, suntern nevoiþi, cet, sã vã facem cunoscut cã activitatea dv. în aceste comitete înceteazã pe data de 1 aprilie 1941�. I. C. Vissarion colaborase la elaborarea programelor ostãºeºti din anul 1936, iar renunþarea la activitatea: sa a fost determinatã de propaganda sa antirãzboinicã, de propagarea educaþiei în spirit paºnic ºi prin muncã, ceea ce nu corespundea cu vederile Marelui Stat major care pregãtea intrarea României - doar peste câteva luni - în rãzboi. - G. Cãlinescu, în Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent scria: �I. C. Vissarion... se considerã însuºi drept un scriitor-þãran, luându-ºi ca model pe Maxim Gorki. Este adevãrat, nuvelele vorbesc mai ales de oameni de la sate. Dar cu o particularitate interesantã... Gasconis-mul de altminteri este nota specificã a lui Vissarion.� 1942 21 martie, i se intepreteazã de cãtre elevii Liceului �Ienãchiþã Vãcãrescu� din Târgiesa Învietorul de morþi, în scop de binefacere. Scriitorul participã, citind din opera sa. 1943 În tranºeele ostaºilor români de pe frontul de Rãsãrit, sovieticii fac sã aparã mateale propagandistice. Între acestea, povestirea Cucurigu, a lui I. C. Vissarion, tipãritã sub forma unei broºuri pitice. Era o invitaþie adresahã þãranilor în hainã militarã �Sã!� Broºura fusese editatã la Moscova, la Editura în limbi strãine. - Apare, la Tipografia ºi editura Muscelul din Bucureºti, volumul care reprezintã sinteza gândirii inventatorului: Energie mecanicã din mediul în care ne gãsim (pe copertã, anul 1944). Se propun transformatoare care sã capteze energia apelor ºi vântului în locul combustibilului clasic care nu va putea îndestula globul. Din pãcate, lucrarea apare în condiþiile grele ale rãzboiului ºi se pierde în librãrii, fãrã a avea vreun ecou. 1944 Predã la tipar volumul de schiþe ºi povestiri Nina, la aceeaºi Tipografie ºi editurã Muscelul din Bucureºti. Condiþiile grele de dupã rãzboi fac sã fie culeasã, paginatã, dare tipãresc doar câteva coli. 1945 Pregãteºte un alt volum de nuvele pe care-l intitulase Vameºul, dupã una din lucrãrile reprezentative apãrute în �Revista Fundaþiilor�. Nu gãseºte editor. 1947 Alcãtuieºte sumarul ºi propune o nouã carte, intitulatã fie Vameºul, fie Putinica cu minciuni. Dar ºi de datã aceasta totul rãmâne la stadiul de proiect. 1949 Activeazã intens, în cadrul SRSC, în calitate de conferenþiar �agricultor ºi când am ºi inspiraþie - scriitor�. - 28 mai. La 80 de ani, într-o �Fiºã individualã� completatã pentru Uniunea Scriitorilor nota: �Ce manuscrise ºi lucrãri mai am ? Cinci volume cu nuvele... Aº vrea sã scriu un roman : Libertatea omului prin ºtiinþã. Aº lucra la el ºi la Palatul plutitor prin aer care sã-ºi ia energia din mers prin slavã, din aerul prin care ar strãbate. Sã n-aibã nevoie de benzinã ori alt carburant.� 1950 28 mai: ultima naraþiune, un reportaj rãmas în manuscris: Excursie la Doftana. 1951 1 august - ultima însemnare : �Sunt încã viu. Boala însã n-a cedat nici un pic...

Mã soarbe pãmântul! I-e foame ºi vrea sa mã roazã!... Dar tocmai pe mine mã vrea el acum ? Cântrupul mi-e piele ºi oase! Ce sã mãnânce din mine!... îi spun cã-i mai bine s-amâne mâncarea..Nu face afacere! Nu are folos. Nu-mi mai sorbi corpul cã te pãcãleºti!� - La 5 noiembrie se sãvârºeºte din viaþã, în satul natal, dupã o grea suferinþã. Peste câe este înmormântat în cimitirul bisericii din Costeºtii din Vale. - 16 noiembrie. Sub semnãtura lui G. Cãlinescu, Institutul de istorie literarã ºi folclor îºi propune cercetarea arhivei rãmase de la I. C. Vissarion în vederea studierii vieþii ºi activitãþii scriitorului. 1954 În �Biblioteca ºcolarului� a Editurii tineretului apare cea dintii reeditare: Schiþe ºi nuvele. 1957 Cea de a doua ediþie a piesei Lupii, apãrutã la ESPLA, cu prilejul semicentenarului Rãscoalei þãranilor din 1907. 1959 Apar Scrieri alese, într-un tiraj de masã, în �Biblioteca pentru toþi�. 1960 Este tãlmãcit fragmentul Epilogul Rãscoalei ºi publicat în limba rusã. 1966 La cincisprezece ani de la moarte, Tudor Arghezi îi dedicã o impresionantã Tabletã: �Vissarion a trãit între târnãcop, lopatã ºi manuscrise, fãrã veleitãþi, fãrã ambiþii ondeiul ºi nu s-a miºcat dintre þãrani. O singurã datã a cerut ºi el ceva: o sfoarã de þãrînã erienþele lui tehnice ºi agricole. Trebuie adaos cã Vissarion era ºi un inginer înnãscut ºi un ins de facturã universalã. El avea în proiectele lui, pierdute pe undeva prin mucegaiuri, zeci de maºini destinate sã îndestuleze lumea de la sate... Care au fost lecturile lui, nu ºtiu, însã erau variate ºi fundamentale. El era medicul satelor dimprejur, ºi în complexitatea personalitãþii lui cunoaºte bine chimia ºi tot ce s-a gândit pânã la metempsihozãMã surprindea uneori cu mãrturisiri ciudate, visãrile din somn traducându-le în lucruri vii ºi adevãrate. Adeseori m-a uimit cu preºtiinþele lui, trãind în douã lumi ºi douã metode, pl acasã ºi fantast în gândire. I. C. Vissarion e unul de-ai noºtri, un român de mare calitate, care trebuie înviat din morþi, dimpreunã cu caietele lui risipite.� 1970 Sub titlul Ber Cãciulã apar la Editura Ion Creangã, în remarcabile condiþii grafice, ilustrate de Marcela Cordescu, cele patru basme reprezentative: Ber Cãciulã, Ber Cãciulã împãrat, Zapis Împãrat ºi Agerul Pãmântului. 1976 Apare la Editura Cartea româneascã volumul Vameºul, cu o tabletã de Tudor Arghezi, cuprinzând numeroase pagini inedite.

preluat din Vissarion, Iancu Constantin. Scrieri alese I.Bucureºti, Minerva, 1983. p. XLI-LIV(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György)

I. C. VISSARION

Tudor Arghezi

Se împlinesc cincisprezece ani de la moartea scriitorului þãran autentic, I. C. Vissarion, uitat de toatã lumea, pentru cã n-a fost niciodatã nici cap de listã, nici bãrbat politic al câte unui partid agreat de protipendadã a cãrei stãpânire i s-a pãrut a fi, pentru þarã, o încremenire pe loc. Va veni odatã ziua în care se va examina, fãrã mici ºi mari mopoliºti, valoarea cântãritã a scriitorilor de circulaþie, puºi la locul cuvenit. Mã întreba odinioarã Octavian Goga, ce pãrere aº avea despre un prozator, cel mai superlativ elogiat de o criticã intimidatã. I-am rãspuns: - Cui trebuie sã adresez pãrerea mea, ministrului numit de curând, sau confratelui? - fiecare fiind situat la un diapazon contrariu. - Mi se pare cã n-ai fost niciodatã la mine la Ciucea. Din pridvorul conacului mã uit, în fiece searã, la întoarcerea vacilor de la pãºune, fiecare purtãtoare de o saca de lichid inexprimabil în literaturã. De-a. latul ºoselei s-ar fi zis cã cireada s-a. apucat de scris, cu punctuaþia necesarã, din când în când, a unei plãcinþi. Am impresia cã citesc pr

a colegului de literaturã. Atâta pãrere am despre ceea ce voiam sã te întreb. Mai erau de faþã câþiva de-ai noºtri, care s-au umflat de râs. Nu se aºteptau ca poetul sprofeseze o pãrere atât de materialistã despre prozatorul trâmbiþat, Goga se oprise definitiv la proza lui Vissarion, a cãrui evlavie pentru pãmânt, viaþã ºi om avea ºi alþi preþuitori Cum. a putut sã fie uitat de editori acest adevãrat tâlmaci de suferinþã al plugarului rãbdãtor? Sã li-l aducem aminte, mãcar cu aceastã vinovatã întârziere. Acasã, pe la Costeºtii din Vale, au rãmas, dupã ºtirea mea, o sumedenie de manuscrise, peste care zace, probabil, rogojina uitãrii. Vissarion a scris mult, ca ºi alþi mânjitori frumos ai hârtiei. Vissarion a trãit între târnacop, lopatã ºi manuscrise, fãrã veleitãþi, fãrã ambiþii nepo condeiul, ºi nu s-a miºcat dintre þãrani. O singurã datã a cerut ºi el ceva; o sfoarã de þãrâexperienþele lui tehnice ºi agricole. Trebuie adaos cã Vissarion era ºi un inginer înnãscut, ºi un ins de facturã universalã. El avea în proectele lui, pierdute pe undeva prin mucegai, zeci de maºini destinate sã îndestuleze lumea de la sate. Am fost prieteni cu Vissarion toþi cei din preajma lui Gala Galaction. Care au fost lecturile lui, nu ºtiu, însã erau variate ºi fundamentale. El era medicul satelor dimprejur, ºi în complexitatea personalitãþii lui cunoºtea bine chimia ºi tot ce s-a. gândit pânã la metempsihozã. Mã surprindea uneori cu mãrturisiri ciudate, visãrile din somn traducându-le în lucruri vii ºi adevãrate. Adeseori m-a surprins cu preºtiinþele lui, trãind în douã lumi ºi douã metode, plugar acasã la el, ºi fantastic în gândirea lui. Mi-a spus deai multe ori, cu tonul confidenþei, cã într-altã viaþã el ar fi fost preot, ºi era de fapt ºi iaþa trãitã la Costeºti, un preot bun sfãtuitor, cercetat pentru soluþia problemelor complicate.I. C. Vissarion e unul de-ai noºtri, un rumân de mare calitate, care trebuie înviat din morþi, dimpreunã cu caietele lui risipite. Dupã deces, un deces de toate zilele, de om muncit ºi neluat în seamã s-a gãsit câte un mintos care sã insulte ºi omul ºi literatura lui. Am uitat multe lucruri mari. Ne trebuie un curs universitar despre uitarea de multe ori totalã de noi înºine. Cât o sã mai dureze uitarea de sine? E pata neagrã, aruncatã uneori ºi de multe ori peste biata noastra þãriºoarã ºi peste tradiþiile noastre. Sã ne felicitãm cã dintre noi, ca sã nu zic dintre noi toþi s-a ridicat o conducere lapidarã de-aci încolo în fruntea poporului nostru de mult aºteptatã care n-a. uitat, ºi nu uitã, ºi nu va uita. Scriitorul I. C. Vissarion n-a avut parte cel puþin de o placã amintitoare tencuitã pe casa lui, pentru a fi cititã de sãteni ºi de trecãtorii prin faþa bietei lui grãdini, unde a visat, a iubit ºi a cinstit neamul din care face parte. La final sã ne mai aducem aminte ºi de atitudinea de cetãþean luminat în timput duratei boiereºti. I. C. Vissarion e un premergãtor al rãscoalelor din 1907.

Apãrut în Gazeta literarã, an XIII, nr.45 (732) / 10.11.1966preluat din Scrieri, vol. 27, Proze. Bucureºti, Editura Minerva, 1975. 435-437(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György)

TOTUL E POSIBIL

Constantin Cozmiuc

(I. C. Vissarion, Scrieri Alese vol. II, Ed. Minerva, Bucureºti, 1985)

O binevenitã reeditare a operelor lui I. C. Vissarion, ne prilejuieºte contactul cu unul din genurile mai puþin explorate la noi: basmul science fiction, gen înrudit de aproape cu fantezia eroicã. Pânã la acest prozator-þãran, nu cunoaºtem decât un singur reprezentant de seamã în acest domeniu: L. Frank Baum, creatorul þinutului Oz, cu The M

aster Key: An Electric Fairy Tale (1901). o integrare a personajelor tipice poveºtilor în contextul specific anticipaþiei. Dacã Rob Joslyn, eroul lui Baum înapoiazã �darurile nãzdrãvane� cu care l-a înzestrat Demul Electricitãþii, ca un semn cã omenirea nu este destul de înþeleaptã sã utilizeze raþional pdusele tehnicii, eroii lui Vissarion sunt constituiþi pe o structurã optimistã, încrezãtori în potenþiala devenire pozitivã a societãþii, cu ajutorul nemijlocit al ºtiinþei. Astfel, Ber Cãciulã Împãrat (1928) este basmul zidirii unei noi lumi. Aici, remarca Victor Crãciun în prefaþã, tãrâmul ºtiinþific este a patra dimensiune a basmului. �Tot ceea chipuieºti este pe vreun tãrâm undeva. Dacã n-ar fi, nu s-ar putea închipui, dar, fiindcã este, se închipuieºte, ba se ºi povesteºte!� Sub semnul acestei sugestii de lume paralelã stau, de fapt, cele trei basme sf incluse în acest volum, alãturi de ceea ce ar putea constitui o declaraþie de încredere în posibilitãþile nelimitate ale minþii omeneºti : totul se poate, dar în anumite condiþii. Pentru Vissarion, cãutarea condiþiilor în care visele devin realitate constituie adevãrata preocupare a omului de ºtiinþã, precum ºi o mãnuºã aruncatã abititorului în semn de provocare. De aici rezultã ºi funcþia educativã, principalã în cazul basmului sf, ca ºi în sf-ul �jul�: obiºnuirea spiritului cu perspectivele oferite de cãtre ºtiinþã, instaurarea unei mentalitãþi, nu de neîncredere sau credinþã dogmaticã, ci de perpetuã cãutare. De la ideea fãuririi lucru pânã la lucrul în sine, adesea este nevoie de un singur pas : �la-nceputul-începuturilor se naºte idea (...) lucrurile, toate lucrurile înfãptuite, sunt idei întrupate: lumea lucrurilor este lumea lucrurilor întrupate�. Nu este vorba aici de sensul platonician al ideii, ci de realizarea ei pur tehnicã, care, �în anumite condiþii�, face ca totul sã devinã posibil: �Materia e una; transmutarea ei, maºina care sã umble veºnic, apa de tinereþe fãrã bãtrâneþe sunt lucruri care se pot! Sau: A crede cã se poate face un lucru este a fi gata sã te apuci sã-l ºi faci. A te îndoi de el cã se poate face este a-i amina înfãptuirea; iar a nu crede este a nu-l poate face niciodatã. Eu cred cã totul se poate în anumite condiþii�. �În anumite condiþii� se poate realiza si societatea idealã pe care ne-o propune Vissarion în basmele sale, o utopie sprijinitã pe tehnologie, în care pacea ºi bunãstarea tuturor este o condiþie de plecare a cãrei realizare este obþinutã, de-a lungul celor trei basme sf, prin transformarea radicalã a omului, a dorinþelor ºi idealurilor sale. Armatele ºi armele, rãzboiul, existã �pentru o prãjiturã mai mult. Pentru un pui fript. Pentru niºte haine mai luxoase. Pentru un palat mai mãreþ. Pentru o ladã cu bani de aur. Pentru o femeie frumoasã care ne va iubi mai mult înecând-o în lux, în hranã, în plimbãri, ît ce ar dori ea�. Accente care apropie proza de utopiºti moderni, precum Pierre Pelot în Transit sau Nos armes sont de miel. Ca ºi în societãþile imaginate de romancierul francez, avem aici o domnie a pãcii ºi a armoniei, realizatã cu ajutorul ºtiinþei. Nu este vorba aici de orbirea entuziastã în faþa tehnicii, caracteristicã anticipaþiei epocii, autorul este conºtient cã �maºinismul va da de cap civilizaþiei ºi omenirii�, temerile sale sunt anulate de cãtre încrederea în forþa moralã a omului, care va ºti sã învingã toatedicile puse în calea evoluþiei sale, materiale ºi spirituale. Zapis împãrat, apãrut în 1914 pe fundalul politic frãmântat dinaintea primului rãzboi mondial, este relatarea plinã de vervã a unui rãzboi de o furie apocalipticã, dus între soreni ºi paloºeni, reprezentanþii Binelui ºi Rãului, aºa cum se cuvine în orice basm. Profilul moral al paloºenilor este întruchiparea expansionismului german, aºa cum apare atât în primul cât ºi în al doilea rãzboi mondial: �Pentru ce sã trãiascã pe pãmânt cei slabi?... A ... vor iþi din ei cei voinici trupeºte, ca sã robeascã celor ce-au putut sã-l robeascã (...) Cã marile mulþimi care s-au prãsit ca furnicile vor fi ucise e un fapt care se va întâmpla cu siguranþã. Bãtãlia nu se va da între armate, ci între popoare ... Poporul învingãtor va distrugeu totul pe poporul învins, ca sã facã loc de trãit poporului lui! Astea sunt cerinþe naturale care trebuiesc înfãptuite! (...) Moarã toatã omenirea numai noi sã nu murim�. Rãzboiul este dus, angajând toate forþele disponibile; gaze de luptã, rãzboi aerian a cãrui importanþã pare sã fie corect intuitã, ºtiinþa nu înceteazã sã punã la dispoziþie noi sici de distrugere, balanþa înclinând în favoarea celor capabili sã mobilizeze rapid forte uriaºe. Odatã lupta câºtigatã, sorenii vor trece la reconstrucþia societãþii, dupã principiile reate în Ber Cãciulã împãrat. Dupã o decimare demonstrativã a clerului corupt (Voi când vã strictricat ajunge ºi poporul [...] Preoþii trebuie sã fie apostoli, iar nu geambaºi ori slujbaºi de stat), dupã reorganizarea economicã si socialã, nu mai rãmâne de rezolvat decât problema sentimentalã a eroului, pentru ca mulþumirea cititorului sã fie deplinã.

Agerul pãmântului (1939) reflectã o altã perioadã de crizã: iminenþa celui de-al doilea rboi mondial. Pornind de la motive clasice (împãrþirea regatului, mezinul cel isteþ), se ajunge la confruntarea cu �zmeii�, de fapt un fel de �savanþi nebuni� ai prozei sf de peste ocean. Odatã învinsã inteligenþa maleficã, utilizarea ºtiinþei pentru subjugarea omului, tãr zmeilor devine sediul unor prefaceri profunde, þinta invadatorilor vecini, respinºi în urma unor lupte care descurajeazã orice atac ulterior. Finalul este aceeaºi societate idealã construitã cvi sprijinul ºtiinþei. O suitã întreabã de idei sf sunt expuse firesc ºi fãrã ostentaþie, aici ca ºi în celelaltuã basme, alãturi de sfaturi enunþate pe un ton pãrintesc: �Pe cât se poate sã fiþi specialiºtar nu unilaterali; susþineþi-vã pãrerile, supuneþi-le dezbaterilor tuturor fi nu le impuneþi cu forþa altora. Greºalele ne pândesc în orice clipã si la orice distantã, iar greºalele sunt dare înapoi, sunt regres�, alãturi de teorii ºi explicaþii din diferite ºtiinþe, inclusiv ample idei despre tehnica agrarã. În Explicaþii pentru cititori (pag. 412), autorul îºi lãmureºte intenþiile; virtuþile edutive cultivate constant: �Eu cred ºi susþin cã oricum ar fi vremea noastrã de potrivnicã, noi tot trebuie sã facem opera semãnatului sufletesc, cã trebuie, sã preparãm niºte condiþii de viaþã mai bune mâine ca cele de azi�. Pornind de la cele mai înalte idealuri omeneºti, imaginaþia autorului se angajeazã pe linia lui Jules Verne, �la câte a scris, la basmele lui ºtiinþifice ce astãzi sunt realitãþi mecanice�. Cãci, rezultã nemijlocit din aceste Explicaþii... I. C. Vissarion credea cu fermitate în realitatea teoriilor sale: �în povestirile mele voi zugrãvi idealurile cele mai cu putinþã iar în broºurile ºtiinþifice voi arãta posibilitãþile de a înfãptui acest ideal�. Ucorigibil sau un inventator genial? De ce nu amândouã, doar totul se poate, în anumite condiþii.

preluat din Helion, magazin al clubului de anticipaþie (IV),Timiºoara, 1987, iunie, p.59-60)(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György)

Sãmãnãtorismul muntean:I. C. VISSARION

Eugen Lovinescu

I. C. Vissarion e unul din cei mai expresivi povestitori populari de astãzi, înzestrat cu o rarã putere verbalã de a reproduce realitatea ºi de a însufleþi printr-un joc inimitabil toate amãnuntele unei memorii inepuizabile. Trei note respirã din fiinþa în acþiune a povestitorului : vioiciunea, ºiretenia ºi erotismul. Cum gãsim aceste note ºi în þãranii filmelor scrise, am putea recunoaºte în ele trãsãturile specifice ale þãranului muntean, în deosebire de umorul ºi resemnarea filozoficã a þãranului moldovean. Cititorii îºi amintesc de neuitatul moº Dorogan; cel cu multe neveste, ºi de erotismul sãnãtos ºi mucalit al atâtor eroi ai povestirilor scriitorului. Oricât, în deosebire de cronicari, s-ar ridica uneori de la film la compoziþii mai mari (Privighetoarea neagrã, Florica) sau chiar la romane (Petre Pîrcãlabul), fundamentul operei sale rãmîne însã tot filmul, adicã dialogul rapid, deºi prolix, prin care ni se reproduce cu vioiciune o scenã, de a cãrei autenticitate, din nefericire, nu te poþi îndoi; în aceste dialoguri se însufleþeºte o galerie întreagã de ni ºi de naºi, de jandarmi ºi de popi, de beþivi ºi de cârciumari, de vrãjitoare ºi de leliþe,reþi nevoie mare ºi lacomi la bunurile cãrnei, cu fel de fel de pãþanii ºi de pricini, de judecãþi ºi de bãtãi. Viaþa ce se desprinde este, incontestabil, impresionantã; vioiciunea depãºot ce ne-au dat povestitorii moldoveni ºi învedereazã, dintr-odatã, altã rasã. Ceea ce-i lipseºte acestui �mim� nu este talentul de a reproduce viaþa, ci neputinþa de a o transforma, de a-i da un sens estetic, organizînd-o din nou dupã un plan personal; realismul lui e de naturã cinematicã; îi mai lipseºte apoi ºi organizaþia, arta de a concentra, întrucât riditatea dialogului e copleºitã ºi împiedicatã de prolixitate ºi de limbuþie, iar episoadele î

unecã firul viabil al interesului. I. C. Vissarion, Draci ºi strigoi, legende 1899; Fãrã pîine, Buc., 1912; Mârlanii, Buc., 1912; Nevestele lui Moº Dorogan, Buc., 1913; Privighetoarea neagrã, Buc., 1916; Florica, Buc., 1916; Ber Cãciulã, povestiri, Buc., 1920 ; Maria de altãdatã, nuvele, 1921; Petre Pîrcãlabul, roman, 1921; Vrãjitoarea, nuvele, 1921; Sub cãlcãi, note din timpul ocupaþiei, Buc., Cartea rom., 1922.

preluat din Scrieri 6. Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937.Bucureºti, Editura Minerva, 1975. p. 220-221.(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György)

BASMUL S. F.

Florin Manolescu

Comparabil cu Macedonski prin încãpãþânarea de inventator himeric ºi chiar printr-un sentiment al nerealizãrii, care îl determinã sã-ºi arunce prin 1951, într-un moment de enervare, manuscrisele pe foc, I. C. Vissarion (1879-1951) este creatorul basmului S.F. românesc. Cazul lui este al unui inventator autodidact, nerealizat din pricina mijloacelor modeste, care încearcã sã-ºi recupereze vocaþia cu ajutorul literaturii. Primul �eºec" ºtiinþific dateazã din 1907. Acuzat cã fabricase explozibil pentru rãsculaþ a fost arestat, condamnat la moarte ºi eliberat în cele din urmã din închisoarea de la Târgoviºte, datoritã intervenþiei lui I. G. Duca, pe care îl cunoscuse la o întrunire. Prin 1908-1909 efectua experienþe de captare a energiei din naturã, cu ajutorul unor zmeie uriaºe. Spectaculos e proiectul unui aeroplan Vissarion nr. 1 (1912), care este în esenþã un helicopter. Coperta din 1928 a volumului Ber-Cãciulã-împãrat, care înfãþiºeazã maºie a eroului, dã o sugestie despre ceea ce ar fi trebuit sã fie acest aparat. În 1922, prozatorul breveta mai multe invenþii mãrunte, Vãruitorul Vissarion, Bastonul-scaun Vissarion ºi Încãlþãmintea cu ventilaþie Vissarion, care au rãmas pe hîrtie. A fost în corespondThomas Alva Edison ºi în 1943 (pe coperta 1944) a publicat la editura �Muscelul", din Bucureºti, Energia mecanicã din mediul în care ne gãsim. �Manuscrisele ºi planºele prozatorului ne aratã o sumedenie de alte invenþii în matematlcã, fizica sau chimie: aparate noi de transformat miºcãrile alternative în miºcãri circulare de acelaºi sens, pistonul rotativ, metode noi de obþinere a acidului sulfuric, de fabricare a sãpunului, a alimentelor sintetice, un motor rece, în circuit închis, cu substanþe care se regenereazã, mijloace de neutralizare a gazelor toxice, un motor de avion pe care il descrie ºi îl denumeºte Steluþa (ca reuºitã proprie), un post de emisie radiofonicã, o sanie cu tãlpici care se schimbã automat, pentru zapadã ºi pentru gheaþã etc., etc.�(1) Înlocuind elementul miraculos, covorul zburãtor, calul care se hrãneºte cu jeratec, fluierul fermecat, iarba fiarelor, oglinzile magice, nãframa ca instrument de comunicare la distanþã ºi, în general, obiectele nãzdrãvane, cu aceste invenþii personale, I. C. Vissarion transformã povestea popularã într-o formã specialã a literaturii S.F. În definitiv, oricât ar pãrea de curios, operaþiunea aceasta este chiar în spiritul folclorului. În sens larg, basmul Tinereþe fãrã bãtrîneþe ºi viaþã fãrã de moarte, din colecþia Ispirescu, este re poveste S.F. pe tema paradoxelor temporale. Un fiu de împãrat caruia i s-au promis la naºtere nemurirea ºi tinereþea fãrã bãtrâneþe p cãutarea lor ºi ajunge la palatul unor zâne care îi îndeplinesc dorinþa cu condiþia de a rãmâentru totdeauna cu ele. Cãlcând într-o bunã zi o interdicþie ºi pãtrunzând în Valea Plângerii,de împãrat îºi aduce aminte de pãrinþi ºi hotãrãºte sa se întoarcã acasã, în ciuda avertisment dau. Pe drum, tânãrul îmbãtrâneºte subit, locurile prin care trecuse la venire s-au schimbat, unde erau pãduri dese au apãrut oraºe ºi cîmpii, casele pãrinteºti sunt în ruinã ºi nimeni i aminteºte de vechea înfãþiºare a lumii.

În chip ºi mai explicit, elementele tehnice pot pãtrunde într-un basm atunci când povestitorul deþine informaþii ºtiinþifice sau a înþeles, fie ºi instinctiv, cã dorinþele pot fi izate prin intervenþia ºtiinþei, care s-ar putea substitui miraculosului. Tot la Ispirescu, în basmul Hoþu împãrat, un tînãr crai care a învãþat toate meseriile din lume, construie fel de foiºor cu care se ridicã în cer, spre uimirea pãrinþilor sãi :

�ªi sculându-se de la masã, se duse unde se duse el, ºi se întoarse numaidecât, peste aºttarea turoror, cu o slugã a lui credincioasã, aducând niºte scânduri, frânghii, drugi, odgoane ºi pînze. Cu aceste se apucã, ajutat de sluga lui, de clãdi un fel de foiºor. Gãtindu-se foiºorul, se urcã într-însul ºi, învârtind niºte ºuruburi ºi niºte vîrtejuri la niºte meºteºugt foiºor, începu a pluti în vînt ºi, pe când tot urca, el îºi luã ziua bunã de la toþi cei de ramãseserã cu gurile cãscate ºi cu ochii bleojdiþi la dinsul.�

Nu altceva se întîmplã la prozatorul I. C. Vissarion, pentru care basmele sunt, în fond, o formã veche a literaturii S.F : �Iubite cetitor, în basme s-au pus cele mal înalte idealuri omeneºti!... Romãnul a pus în doine dorul ºi jalea lui, ºi în basme a pus idealul lui înalt. Gândeºte un pic... Fãt frus ce mergea cu calul pe d-asupra florilor, pe potriva norilor; calul lui mânca foc, calul lui îl ducea, nu ca gândul, cã 1-ar fi prãpãdit, ci ca vântul... Calul lui ce-nseamnã astazi?... Fãt frumos se lupta apoi cu zmeii, care sugeau sânge de oameni, ºi ajutat de pãsãri, de vînt, de apã, de nori, de câte un ºoarece chiar, înfrângea pe zmei, pentru cã era el condiþiele de viaþã bunã pentru toþi, iar cu zmeii erau împotrivirile vieþei, condiþiele cproduc moartea. Iatã idealul vechi, ºi acum gândiþi la aeroplane, la telefonia fãrã fir, la atâtea ºi atâminuni de azi, tot închipuiri zugrãvite în povestirile din trecut. Gândiþi la Jules Verne, la câte a scris, la basmele lui ºtiinþifice, ce azi sînt realitãþmecanice.� (2) Împãraþii din basmele lui I. C. Vissarion sînt de fapt niºte inventatori preocupaþi de soarta supuºilor, pe care ar vrea s-o îmbunãtãþeascã. Ca în Cele cinci sute de milioane ale Begumei, de Jules Verne, Zapis împãrat, din þara sorenilor, se angajeazã ca muncitor la o fabricã de armament din împãrãþia lui Paloº împcare urmãreºte sã cucereascã întreaga lume. �Fabrica armelor îngrozitoare�, din care lucrãtorigajaþi nu mai pot ieºi decât morþi, este un fel de Stahlstadt ermetic, cu camere de aramã sterilizate ºi înconjurat de sârme prin care circulã �fulgerul�. Aici se fabricã ghiulele otrãte, maºini în formã de ºerpi monstruoºi mânate de foc ºi �ºoimi� care zboarã consumând �apa cajutorul unui astfel de aparat, Zapis reuºeºte sã se întoarcã acasã, pentru a-l respinge pe rãzboinicul Paloº împãrat, atunci când acesta nãvãleºte cu oºtile. (3) Un alt împãrat, Ber-Cãciulã, urmãreºte sã edifice �o lume nouã plinã de dragoste ºi de ºtrumoasã�. Pentru a-ºi realiza planul el se închide �într-o camerã cu cãrþi� ºi concepe un �palr�, o maºinã �de prins ºi tãlmãcit gândurile", un aparat de comunicare la distanþã (numit gurofonoguron), motoare acþionate de forþa vîntului, a apelor curgãtoare sau a valurilor, pluguri acþionate de energia captatã din atmosferã ºi chiar un motor perpetuum mobile, descris astfel :

�O pârghie ce joacã într-un cui. În lungul ei se miºcã o greutate ºi un arc. Pârghia poare apãsa pe altã pârghie, cu greutate mai mare ca cea de pe întâia ºi cu arc ceva mai puternic. Pârghia a doua mai are un piston ce joaca într-un cilindru, ce se desparte în doua tuburi de secþiuni egale. Un tub ajunge d-asupra unei a treia pârghii care are greutatea ºi arcul ºi mai mare. Tubul se terminã în formã de cilindru cu piston, care piston trebuie sa loveascã în pârghia a III-a. Al doilea tub este aºa de lung, cât trebuie ca pistonul din capul celãlalt al lui sã izbeascã mai târziu în prima pîrghie. Se naºte fenomenul de rezonanþã... Se pun masele în joc... Nu se pot opri din miºcare, pentru cã miºcãrile n-ajung în acelaºi timp ºi ele rãmîn a se influenþa reciproc ºi veºnic! Acesta e principiul de miºcare al veºei ºi deci ºi al maºinei mele...� (4)

Când toate aceste invenþii sînt puse în practicã, deosebirile dintre oameni dispar ºi, împreunã cu ele, proprietatea privatã, banii, poliþia. Cei care beau sunt spânzuraþi, în loc d

e tutun, �toþi miros flori, verdeaþã, aer de pãdure...� În Agerul Pãmântului, un fecior de împãrat, Floreal, împreunã cu Agerul Pãmântului, un ur peste 200 de stânjeni înãlþime (care este de fapt �un fel de igonodan, de plesiosan întîrziat) se prind fraþi de cruce ºi se hotãrãsc sã scape lumea de zmei. Situat pe o insulã, palatul acestora este o cetate inexpugnabilã de beton ºi de sticlã, cu subterane frigorifice, ascensoare, sisteme de televiziune ºi cu o centralã alimentatã de energia termicã a unui vulcan. Zmeii îl þin prizonier într-un laborator pe savantul Þopler ºi, împreunã cu el, o mulþime de fiinþe omeneºti împietrite, având �carnea moale, dar rece ca pielea ºarpelul" (anabiozã) ºi readuse la viaþã numai în caz de necesitate. �Armate întregi le þine împietrite astfel, ca sã nu mãnînce ºi sã nu bea; ca sã nu trãiasscã corpul; sã trãiascã aºa: ca niºte vii-morþi; ºi ca niºte morþi-vii. Pe aceste armate le deeazã când vrea sã le trimeatã la luptã.� (5) Ca în contra-utopiile clasice, prizonierii zmeilor poartã numere în loc de nume ºi au fost impersonalizaþi prin hipnozã:

�- Cum te chiamã pe dumneata ? întrebã Floreal pe fatã. - Eu sunt numãrul 3002... - Dar altfel cum te chiamã ? - 3002. - Nu-nþeleg... - Când ne deºteptãm aici, niºte ochi fioroºi ne privesc ºi ne spune la fiecare câte un numãr. Noi nu ne mai aducem aminte de pãrinþii noºtri, de numele noastre, de locurile de unde arn venit... Sunt dar numãrul 3002.� (6)

Dupã ce îi înving pe zmei cu ajutorul acidului cianhidric ºi al fosgenului ºi îl elibereazã pe savantul Þopler, Floreal ºi Agerul Pãmântului elaboreazã un plan de transformare a insulei prin �captarea forþelor naturale ºi preschimbarea lor în forþe conduse sau mecanice�, prin modificarea climei, irigaþie, iluminarea artificialã a culturilor în timpul nopþii ºi prin stimularea energiilor umane cu ajutorul unor �îndemnuri� scrise pe pereþii locuinþelor: �Câþi pomi ai altoit frate luna asta? Câþi ai îngrijit? Nu te învãþa sã-þi rãspunzi nici nsuri d-astea nu-þi fac nici cinste ºi nu-þi aduc nici folos.� (7) Ceea ce impresioneazã în basmele S.F. ale lui I. C. Vissarion este atmosfera de utopie vag religioasã, ingenuitatea amestecului de termeni tehnici ºi de obscuritãþi folclorice, naivitatea demersului epic care se îndreaptã, ca în orice basm, spre un final în care rãul este întotdeauna învins. Esenþialã ramîne însã încrederea nelimitatã în ºtiinþãe aforistic în Ber-Caciulã-împãrat sau în Agerul Pãmîntului:

�Totul se poate, dar în anumite condiþii.�

ªi totuºi, �erau lucruri, care tot nu puteau fi fãcute de maºini. De pildã, dacã o pisicãe urca pe masã, trebuia ca însãºi împãrãteasa sã-i zicã «zât!»...� (8)

NOTE ÎN TEXT 1. Victor Crãciun, I. C. Vissarion - necunoscut, prefaþã la I. C. Vissarion, Vameºul, Ediþie îngrijitã, studiu introductiv ºi tabel cronologic de Victor Crãciun. Cu o tabletã-prefaþã de Tudor Arghezi, Editura. Cartea româneasca, Bucureºþi, 1974, p. 8. Printre celelalte mss. inedite rãmase de la I. C. Vissarion se mai pãstreazã �romanul senzaþional" Împãratul vulturilor sau Aviatorii ºi basmul ºtiinþific lon Nãsdrãvanul. (înapoi la text) 2. Explicaþii pmtru cititori, în I. C. Vissarion, Agerul pãmântului, roman fantastic, Editura �Muscelul", Bucureºti, 1939, pp. 4-5. (înapoi la text) 3. Zapis împãrat, în vol. Ber-Cãciulã, Povestiri pentru copii, Editura �Cartea romãneascãucureºti, 1920. (înapoi la text) 4. Ber-Cãciulã-împãrat, în vol. cu acelaºi titlu, Cultura Româneascã, Bucureºti, 1928, p. (înapoi la text) 5. I. C. Vissarion, Agerul �Muscelul", Bucureºti, 1939, p. 31. (înapoi la text) 6. Ibidem, p. 68. (înapoi la text) 7. Ibidem, p. 121. (înapoi la text) 8. I. C. Vissarlon, Ber-Cãciulã-Împãrat, p. 81. (înapoi la text)

preluat din Literatura SF, pag. 234-239(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György)

EXTRAS DIN �ANTICIPAÞIA ROMÂNEASCÃ. UN CAPITOL DE ISTORIE LITERARÃ�

Mircea Opriþã

O adevãratã colecþie de obiecte din recuzita genului gãsim însã în basmele SF ale lui I. C. Vissarion (1879-1951). Autorul unor proiecte inginereºti ce trãdeazã, ca ºi la Macedonski, veleitãþi de mare inventator (aeroplanul-elicopter Vissarion), dar capabil sã realizeze practic ºi sã breveteze abia unele nãscociri mãrunte (un �baston-scaun�, �încãlþãmintetilaþie Vissarion� etc. ), îºi ia revanºa în ficþiune, cultivând un soi de hibrid literar carenexeazã genului - de data asta fãrã a mai putea fi contestatã metodologic - formula basmului popular. Experimentul folcloric al anticipaþiei se produce astfel în deplinã legitimitate, datoritã cuiva care �se considera însuºi un scriitor þãran, luându-ºi ca model pe Mam�. Popular în formã, utopic în spirit ºi, prin cercetãri autodidacte, deschis pentru înþelegerea cursului modern al ºtiinþei, Vissarion urmãreºte fuziunea unor elemente aparent incompatibile. Clãdit pe convenþii, rezultatul e în cele din urmã neconvenþional. Tot ce în basmele clasice era pus în seama fiinþelor sau obiectelor miraculoase se explicã acum ca produs al unei tehnologii avansate. Scris în 1914, basmul Zapis-împãrat ne viziteazã domeniul abia spre final, când, în plinã reþetã folcloricã, introduce prin surprindere un motiv julesvernean. S-a observat cu îndreptãþire cã fabrica de armament a rãzboinicului împãrat Paloº ar fi �un fel de Stahlstadt ermetic� transferat basmului nostru din Cele cinci sute de milioane ale Begumei. Dar în imaginarea mijloacelor de distrugere ale viitorului (ghiulele înveninate, þevi care suflã aer otrãvit, maºini înzestrate cu foarfeci imense, capabile sã ghilotineze sute de oameni odatã) Vissarion se apropie, mai mult decât de Verne, de anticipaþia sofisticatã a lui Albert Robida. În gravurile acestuia ºi-ar avea locul oricând mecanismele de luptã descrise astfel de autorul român:

�Erau unele în formã de ºerpi monstruoºi. Ca picioare, aveau patruzeci de roate pe-o parte ºi patruzeci pe cealaltã. Corpul ºarpelui acesta era din cãsuþe formate din table de oþel, iar în ele erau aºezate fel de fel de arme omorâtoare. ªarpele acesta de oþel era mânat cu foc, ºi putea sã meargã pe ºosele, peste câmpuri, ºi r prin ºanþuri. [... ] Se mai construiau apoi niºte maºini în formã de broaºte þestoase, înalte ca de un metru ºlargi ca de doi, în care încãpeau doi ostaºi, unul ce conducea maºina ºi altul care trãgea cu o armã ce împrãºtia gloanþele ca pe grâu când îl semeni... �

Imperiul lui Paloº cunoaºte - anticipare de trist augur - camerele de gazare ºi crematoriile, în schimb, Ber-Cãciulã din basmul Ber-Cãciulã împãrat (1928) îºi propune sã schim în bine, �sã fie zidarul unei Lumi Noi�, sãlaº al fericirii, belºugului, înþelepciunii, iubir în general, al unor calitãþi morale superlative. Nevoia de utopie se face, în cazul sãu, imperios resimþitã: �Acest pãmânt îºi are noroiul lui în care noi semãnãm florile speranþei...e îi trebuie, pentru ca sã fie ºi el frumos ºi strãlucitor�. Ca urmare, autorul va compune un veritabil decor futurist, cu �maºini de muncã� ºi alte semne ale tehnicii moderne: încãperile cu geamuri incasabile ºi mobilã funcþionalã, lumina artificialã, scaunele rulanþi, alimentele sintetice, ori chiar �maºina de prins ºi tãlmãcit gândurile�, �raza care te ucide dar te ºtc. Noua Atlantida a lui Bacon nu era mai plinã de invenþii strãlucite decât imperiul lui Ber-Cãciulã, autocrat luminat care pretinde comoditãþile omului modern, de la locuinþa subacvaticã (�pe fundul lacului sã-mi faci odãi de sticlã limpede ºi groasã, ca sã pot vedea pe ºi toate lighioanele de apã cum trãiesc�) ºi pânã la dicþionarul infinit, cuprinzând între coe lui echivalenþele cuvintelor în toate limbile vorbite, întreg acest þinut preafericit

e bântuit de o acutã febrã a experimentului ºtiinþific, de proiecte mai mult sau mai puþin himerice precum transmiterea energiei la distanþã, învingerea morþii ºi altele, învãþaþii discun �fonoguron� ºi, prevãzând o vreme când întreaga planetã va fi dirijatã asemeni unei nave intelare, se silesc din rãsputeri sã �înemereascã Luna cu tunul�. O savoare aparte au pasajele ce descriu aparate moderne prin limbaj vag-arhaizant ºi cu imaginaþia þãranului cultivat, încã marcatã de simboluri rurale. Astfel, �palatulurãtor, elicopterul:

�... era în forma unui chioºc circular, cu acoperiºul þuguiat, ca un vârt de cãpiþã de fâea mai mult o jucãrie decât ceva trainic. Pereþii erau fãcuþi din sticla cea albã ºi moale, care nu se spãrgea, iar stâlpii ce susþineau pereþii erau din niºte þevi albe ºi uºoare, de parc fi fost de lemn. Erau trei pereþi, sau mai degrabã trei geamuri cilindrice, cu un spaþiu între ele de câteva degete, iar în vârful þuguiat al acoperiºului era ca un fel de vârteiþã mare, ciudat fãcutã. Palatul tot era dar din felul acela de sticlã, ºi numai pardoseala era compusã dintr-o tablã de metal de acela uºor ºi tare tot ca oþelul.�

În acelaºi stil, amãnunte legate de pilotaj:

�El apãsã pe un buton aºezat pe masã, ºi niºte vine negre începurã sã creascã printre periclã ai palatului. O cutie, din care ieºea afarã o roatã, începu sã se hâþâne, roata începu sãascã, iar odatã cu ea începu ºi vârtelniþa ciudatã de d-asupra acoperiºului sã se învârteascã mai repede, pânã ce palatul se ridicã din zidurile de aur, drept în sus, fãrã nici o zguduire ºi fãrã nici un zgomot, decât o fâºâialã lungã ºi ne-ntreruptã.�

Maºini zburãtoare, motoare acþionate de energia smulsã mediului înconjurãtor, dispozitive de comunicare la distanþã, armament sofisticat vom afla ºi în Agerul Pãmântului (1939). Basmul acesta închipuie un palat de beton ºi sticlã dotat cu sisteme secrete de alarmã, cu electricitate ºi televiziune, protejat de la distanþã prin reþele de înaltã tensiune ºi �parmagnetici�, prin raze dezintegratoare ºi canale cu acid azotic. Versiune modernã de castel fantastic trecut din fantezia popularã de-a dreptul în viziunile viitorului, îºi capteazã de la un vulcan, printr-un complicat sistem de conducte, energia necesarã motoarelor unei centrale de alimentare. Zmeii ºi feciorii de împãrat se plimbã cu dezinvolturã prin decorul de inspiraþie tehnicistã, rãmânând însã angajaþi în tradiþionalele lor antipaflicte. Diferã doar modurile înfruntãrii ºi mijloacele. Pe acestea din urmã, autorul le solicitã unei ºtiinþe faþã de care nutreºte admiraþia nelimitatã, copleºitoare, superstiþioasã cunui autodidact râvnitor - în felul sãu - de absolut. Amestecul de termeni tehnici ºi obscuritãþi folclorice i-a permis lui Florin Manolescu sã detecteze �atmosfera de utopie vag religioasã� a acestor neobiºnuite producþii SF, conduse fãrã excepþie spre finalul eroic ºiptimist al basmelor dintotdeauna.

preluat din Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã,Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994(grupajul I.C. Vissarion este realizat de Györfi-Deák György)

PRO-EMINENÞE: Interviuri

VORBE CU LIVIU RADU- 10 întrebãri în exclusivitate -

Întrebãtor,Cãtãlin Ionescu

1. Scriitorul Liviu Radu este binecunoscut iubitorilor de sf din þarã. Omul Liviu Radu, modest prin definiþie, este însã mai puþin cunoscut. Ce ne poþi dezvãlui din acest punct de vedere, dincolo de jaloanele clasice ale bibliografiilor? În primul rând, nu sunt de loc modest. Modestia este calitatea celor care nu au altã calitate. Sã zicem cã dau dovadã de oarecare decenþã. Nu am avut o viaþã ieºitã din comum nãscut în Bucureºti (20 noiembrie 1948). Pãrinþii mei sunt din Câmpia Bãrãganului, de lângã abiliþi în Bucureºti imediat dupã rãzboi. Am absolivit facultatea Automaticã, secþia calculatoare (1971). Din primul meu mariaj am douã fete, cea mare cãsãtoritã, absolventã a facultãþii de Ciberneticã economicã, iar cea micã este studentã în ultimul an la arhitecturã. În ultimii ani mi-am petrecut concediile la Câmpina, unde avem un mic apartament, moºtenire de la mama Diei (soþia mea). Am început sã scriu târziu, în 1992, aºa cã, în ciuda vârstei, sunt scriitor. Lucrez la Centrul de calcul al Ministerului Agriculturii, Alimentaþiei ºi Pãdurilor, lucru care-i face pe mulþi sã-ºi imagineze cã am pile în acest minister. În realitate, centrul nostru de calcul este destul de puþin agreat de minister, în ciuda serviciilor evidente pe care le aducem. Din acest motiv, siguranþa locului de muncã nu existã, iar viitorul este foarte neclar.

2. La ce lucreazã în prezent scriitorul Liviu Radu? Existã planuri de viitor imediat ºi planuri de viitor îndepãrtat? Lucrul cel mai important pentru un scriitor este motivaþia. Dacã ºtii cã textele pe care le concepi au ºanse de publicare - ºi dacã trebuie sã fie gata pânã la o anumitã datã - unci te mobilizezi ºi totul merge bine. Dacã trebuie sã umpli niºte pagini doar pentru cã simþi aceastã chemare, atunci orice element disturbator are efecte catastrofale, laºi lucrurile pentru altã datã, le tot amâni... În prezent mã strãduiesc sã termin un text începutnul trecut ºi lãsat baltã. Cãtãlin Sandu mi-a solicitat o poveste, iar textul respectiv se potrivea cerinþelor, aºa cã voi face în mai puþin de-o lunã ce n-am fãcut într-un an. Pentru itorul apropiat voi pune la punct douã romane, scrise în anii precedenþi, dar la care mi s-au fãcut anumite sugestii (cu care am fost de acord). Pentru viitorul mai îndepãrtat, am o listã întreagã de nuvele ºi povestiri, unele sf, altele fantastice, pe care mi-am propus mai demult sã le scriu.

3. Ce înseamnã pentru tine fandom sf românesc? Fandomul românesc este un lucru sublim, dar care nu existã. Nici n-a existat vreodatã, din nefericire. Fandomul care a existat, într-o anumitã perioadã, a fost o structurã falsã, finanþatã din afarã. Un fandom adevãrat existã ca rezultat al unei necesitãþi, ca re a dorinþei amatorilor de sf de a se întâlni ºi de a sprijini literatura sf. La noi, fandomul a fost alcãtuit, în cea mai mare parte, de autorii sf. Eu am cunoscut fandomul în perioada 1993 -1996, o perioadã în care s-au afirmat mulþi autori de valoare ºi care mi-au devenit prieteni buni. Dupã cum nu poate exista fotbal fãrã suporteri, nici o literaturã nu poate exista fãrã cititori. Fandomul ar fi trebuit sã reprezinte o grupare a cititorilor de literaturã sf. Spre surprinderea mea, am descoperit în timp cã marea majoritate a celor care cumpãrã ºi citesc sf sunt oameni de peste treizeci ºi cinci de ani, buni cunoscãtori ai genului, ºi care n-au habar cã existã fandom ºi manifestãri fandomiale. Din nefericire, lipsa unei prospectãri a pieþii face ca acest lucru sã fie necunoscut revistelor ºi editurilor, care continuã sã creadã cã fanii sunt adolescenþi zglobii (dupã modelul celor care frecventezã anumite manifestãri fandomiale). Ca atare, atât revistele (vezi JSF), cât ºi editurile (vezi NEMIRA) nu s-au adresat tocmai celor care erau dispuºi sã cumpere produsele, adresându-se în schimb celor care nu aveau nici mijloace, nici interes sã cumpere cãrþi ºi reviste. Ca sã exemplific, am cunoscut o persoanã cu funcþie înaltã în minister care era fan al lui Dan Apostol ºi care urmãrea apariþia oricãrei cãrþi a rului favorit, dupã cum am cunoscut un membru activ într-un cenaclu, care pânã în 1999 nu auzise de cyberpunk...

4. Existã în România profesioniºti în domeniul science fiction? Sau mãcar ar trebui sã existe? În România existã profesioniºti în domeniul sf. Atât ca valoare ºi pregãtire, cât ºi prinl cã trãiesc de pe urma acestui gen. Din nefericire, se pot numãra pe degetele de la o mânã: Ion Hobana, ªtefan Ghidoveanu, M D Pavelescu (primul fiind pensionar, ultimii d

oi având ºi alte activitãþi în afarã de sf). ªi cu asta am terminat numãrãtoarea (dacã nu dorincludem ºi pe Romulus Bãrbulescu ºi George Anania, pensionari, a cãror activitate a fost mai redusã în ultimul timp). Bineînþeles cã ar trebui sã existe profesioniºti în acest domeniu, altfel riscãm ca domeniul respectiv sã fie controlat de amatori, iar amatorismul, treaba fãcutã dupã ureche, au fãcut prea mult rãu.

5. Cum evaluezi viitorul science fiction-ului românesc? Eºti optimist în privinþa unei industrii science fiction româneºti? Personal, cred cã sf-ul românesc n-are nici un viitor. Existã autori de mare valoare, dar neexistând posibilitãþi de publicare (cãrþi, reviste), aceºtia se vor orienta spre genuri care le oferã ºansa de a fi cunoscuþi de public. Voi da un exemplu: în momentul în care revistele sf decedaserã toate, singura posibilitate de publicare a unor texte sf era oferitã de artPanorama. Numai cã D-S Boerescu, critic mainstream, rãmãsese, cu toatã simpatia faþã de sf, fidel mainstream-ului ºi promova, în primul rând, texte care respectau mai puþin canoanele genului sf ºi care acceptau estetica mainstream (facem o parantezã: în ciuda pãlãvrãgelilor cã sf-ul este literaturã ºi cã, în acest caz ar trebui sã rregulile mainstream, este evident pentru orice cunoscãtor al genului cã existã canoane sf, pe care amatorii genului le acceptã). Ca atare, autorii sf aveau de ales: sau nu publicau nici mãcar în singura revistã dispusã sã-i accepte, sau se adaptau cerinþelor, promovând o creaþie hibridã, nici sf, nici mainstream, privitã cu neîncredere de ambele tabere. Eh, ca sã disparã aceastã tentaþie, nici Boerescu nu mai are revistã, aºa cã autorii sf nu mai sunt publicaþi de nimeni. Cu o singurã ºi notabilã excepþie: Ovidiu Bufnilã, care prin talent, originalitate ºi (de ce sã n-o spunem?) prin dimensiunile reduse ale textului, reuºeºte sã fie acceptat ºi de revistele mainstream. O industrie sf româneascã ar putea exista doar în urmãtoarele condiþii: creºterea nivelului de trai, pentru ca sã aparã cumpãrãtori de cãrþi; promovarea serioasã a genului; sprijinirea autorilor români, prin publicare, concursuri de prestigiu, etc.; primirea de autori sf în Uniunea Scriitorilor ºi alte asociaþii profesionale; edituri profesioniste, dispuse sã încurajeze genul ºi sã ajute la formarea bunului gust în domeniu, în rândul tinerilor. În alte þãri se fac lucruri serioase în aceastã privinþã (a se vedea Polonia, din ceea ce mi-a povestit Costi Gurgu cã a vãzut la Euroconul de anul trecut). La noi n-a avut loc un Romcon de cinci ani, nu s-au acordat premii naþionale, autorii sf se publicã singuri sau apar în colecþii mainstream, reviste nu existã, la televiziune nu mai existã emisiuni, a rãmas doar emisiunea lui Ghidoveanu la radio... În aceste condiþii, ce fel de industrie sf sã existe? ªi încã un lucru: un gen artistic are succes când exprimã o necesitate, o stare de spirit. Sf-ul exprimã încrederea în capacitatea ºtiinþei de a rezolva problemele omenirii. La noi lumea nu crede nici în ºtiinþã, nici în Dumnezeu, lumea crede în baftã ºi gãinãrii, de aceea au succes telenovelele, care exprimã speranþa într-o rezolva accidentalã (ºi individualã) a problemelor.

6. Existã o anume lucrare literarã pe care o consideri de cãpãtâi în science fiction? Dar un film de mare sau de mic ecran? Cãrþile care m-au impresionat sunt Fundaþia, Dune ºi Ubik. Dar nu putem ignora valoarea ºi efectul peren al cãrþilor lui Wells: Maºina timpului, Rãzboiul lumilor, Omul invizibil. Iar ca filme: Planeta maimuþelor, Odiseea spaþialã, Rãzboiul stelelor.

7. Este adevãrat cã cinematografia are o influenþã nefastã asupra cãrþii? Crezi cã filmulre un impact mai puternic decât o povestire sau un roman? Va modifica (sau a modificat deja) internetul acest raport de forþe? Filmul are un altfel de impact decât cartea, pentru cã scopurile lor sunt diferite. Raportul dintre film ºi carte este asemãnãtor celui dintre picturã ºi fotografie. Cât timp n-a existat fotografia, pictura a trebuit sã se ocupe ºi de redarea imaginilor (portrete sau peisaje). Dupã apariþia fotografiei, pictura a putut sã se concentreze asupra reprezentãrilor artistice. Pânã la apariþia filmului, cartea a trebuit sã redea - în mãsura în care era posibil - ºi acþiuni dinamice, vizuale. Sã ne aducem aminte cã romanele dintr-o perioadã aveau, la începutul fiecãrui capitol, un scurt rezumat. Nu suspansul era esenþial, ci reacþia personajelor. Amintiþi-vã de Robinson Crusoe, care, practic, nu poate fi ecranizat cum se cuvine, pentru cã romanul redã trãirile eroului, spaimele, grijile, activitãþile cotidiene ale acestuia. Singurul efect al cinematografiei asupra

cãrþii þine de un factor comercial, nu artistic: mulþi autori îºi concep cãrþile în vederea eczãrii lor, le gândesc, deci, cinematografic. Ceea ce este o prostie, pentru cã atunci devine mai rentabil sã vezi filmul. Sã nu uitãm, totuºi, cã A. C. Clarke a trebuit sã publice Odiseea spaþialã 2001 pentru ca sã poatã fi înþelese ideile interesante pe care le avusese pentru scenariu ºi pe care filmul nu le putea reda. Internetul nu are cum sã modifice acest raport de forþe, pentru cã o carte, chiar pe internet, rãmâne tot carte. Cartea ºi-a modificat de multe ori suportul - Mãgarul de aur al lui Apuleius a apãrut iniþial pe papirus, apoi pe pegament, acum poate fi transpus ºi pe internet. Va fi acelaºi roman interesant. Internetul poate facilita accesul, poate sã ne scuteascã de drumuri la bibliotecã sau librãrie, dar conþinutul informaþiei - de documentare sau artisticã - rãmâne acelaºi ca altãdatã. Precum televiziunea (care a afectat cinematografia) internetul este un instrument al comoditãþii. Literatura este o expresie artisticã - ca ºi cinematograful - ºi nu are importanþã dacã vedem un film acasã sau la cinematograf, dupã cum citim la fel de bine o carte acasã sau la bibliotecã. Singura schimbare constã în comoditate, nu în expresia artisticã.

8. Se poate vorbi de valenþele politice ale science fiction-ului? Poate avea science fiction-ul un anume cuvânt de spus în modelarea traiectoriilor politice de pe glob? În ce mãsurã tragedia de la WTC ºi urmãrile directe ale acesteia pot fi privite (influenþate/prezise) prin prisma science fiction? Science fiction-ul nu are valenþe politice deosebite. Scopul acestui gen literar este sã extrapoleze o situaþie de fapt, conform datelor publice, ºi sã atragã atenþia asupra a ceea ce se poate întâmpla. Avertismentul poate fi luat în considerare sau nu. Îmi aduc aminte cã la ultima mineriadã, un ofiþer tânãr a atras atenþia unui general cã trupele de jandarmi puteau fi bombardate cu pietre de pe înãlþimile din jur. Iar generalul i-a replicat: Lasã-mã în pace cu sf-urile astea! Multe fenomene politice (inclusiv acte teroriste precum cele de la WTC) au fost descrise în filme sau romane de ficþiune politicã (care pot fi considerate sf sau nu), iar faptul cã aceste avertismente n-au fost luate în serios þine ºi de faptul cã sf-ul este considerat un soi de divertisment, o chestie neserioasã. Pe de altã parte, nici o lucrare sf de valoare n-a prevãzut cãderea comunismului, aºa cã genul nu se poate lãuda cu previziuni în domeniu. SF-ul se mulþumeºte, dupã cum am spus, cu un avertisment rezultat dintr-o anume extrapolare.

9. Existã într-adevãr o ofensivã generalizatã a non-valorii în toate domeniile artistice? Ce pãrere ai despre concurenþa dintre scriitorii optzeciºti ºi nouãzeciºti? Se poate extrapola aceastã situaþie pe deceniul actual? Sincer vorbind, nu cred într-o ofensivã a non-valorii. Poate cã acum apar la televizor lucruri care circulau mai pe furiº, dar muzicã de proastã calitate, filme porno sau prostioare sentimentale au existat mereu. În acest moment nu mai existã criterii clare de apreciere a valorii ºi prea puþini oameni mai au un sistem de valori corect. În plus, editurile, posturile tv, presa, etc., sunt dirijate dupã ureche, prospectarea pieþii nu existã, conducãtorii acestor posturi îºi imagineazã cã propriile gusturi sunt etaloane de bun simþ. Deci, în aceste condiþii, non-valoarea iese mai mult în evidenþã, dar nu-i în cantitate mai mare ca altã datã. În plus, cine are bani îºi poate satisface ambiþiile artistice: îºi poate publica volume, poate scoate CD-uri, etc. Asta nu înseamnã cã produsele respective se vor vinde sau cã vor influenþa gustul public. În þara noastrã a existat ºi înainte mitocãnie ºi prost gust, n-au apãrut peste noapte. Pentru cã m-am apucat târziu de scris, am cunoscut în principal autori din generaþia nouãzecistã. Asta nu înseamnã cã nu respect ºi nu apreciez ºi autori din generaþia anterioarefiind implicat în miºmaºurile fandomiale pre- ºi post-decembriste, n-am înþeles de ce trebuie sã existe o concurenþã între generaþii. Mulþi dintre optzeciºti nu mai scriau când am intraeu în lumea fandomului, alþii (precum Grãmescu sau Bufnilã) erau apreciaþi ºi de nouãzeciºti. ed cã singura concurenþã þine de orgoliu personal: JSF-ul avea în jur un grup de colaboratori, iar cei care nu apreciau stilul acestora - sau care nu erau apreciaþi de aceºtia - au inventat un pseudoconflict ca sã se simtã bãgaþi în seamã. Presupun cã nouãzeciºtii ar ona la fel dacã un grup de puºtani ar scoate o revistã de succes ºi ar permite publicarea în paginile acesteia numai a celor sub douãzeci de ani. De fapt, conflictele între generaþii se reduc la conflicte de interese între indivizi.

10. De ce te-ai apucat de scris ºi de ce sf?

Bunã întrebare! Tot românul este scriitor. Nu cred cã existã tânãr care sã nu fi mâzgãlit hârtia. În eseema este una de orgoliu. Am fost educat într-o perioadã în care scriitorul era o persoanã respectabilã. Nu cred cã nepoþii mei - dacã voi avea - vor considera cã meritã sã fii scrior. Dupã nouãzeci, m-am apucat sã câºtig un ban cinstit traducând pentru diferite edituri. Mi-am dat seama cã mulþi autori de succes nu erau niºte mari maeºti ai cuvântului ºi cã pot sãac ºi eu ce fãceau ei (am descoperit ulterior cã nu era aºa, dar asta s-a întâmplat mult mai târziu, când era prea târziu: publicasem deja o mulþime de texte...) De ce sf? Din întâmplare. Sunt un mare admirator al literaturii fantastice. Dar, în acelaºi timp, citisem ºi foarte mult sf de calitate, în original. Fãcusem parte din acele celebre cercuri de schimbat cãrþi - am aflat ulterior cã, în perioada aceea, am citit multe cãrþi ale lui Cezar Lãzãrescu. Dupã nouãzeci au apãrut multe reviste sf, iar unele dintre ele organizau concursuri literare. N-a apãrut, nici în perioada aceea, nici ulterior, vreo revistã de prozã fantasticã, nici nu s-a organizat vreun concurs (cu excepþia celor organizate de Uniunea Scriitorilor, despre care ºtiau ºi ºtiu doar organizatorii...). Aºa cã am ajuns autor sf, pentru cã era singura categorie care, pe atunci, era deschisã tuturor celor care doreau ºi erau în stare... Sã credem în destin sau în haos?

VORBE CU SORIN SÂRBULESCU- 10 întrebãri în exclusivitate -

Întrebãtor,Cãtãlin Ionescu

1) Domnule Sorin Sârbulescu, eºti un nume puþin cunoscut iubitorilor de sf din România. Tot ce ºtiu eu, de pildã, este cã eºti editorul site-ului �Pagini SF în Seattle�, care existã on-line la adresa http://www.toteminternational.com/romanianpages/sci-fi.htm Te rog sã ne spui câteva cuvinte despre tine. Locuiesc în Seattle, USA, de aproape 10 ani ºi sunt un iubitor al SF-ului ºi al Internet-ului, aceast minunat mediu de comunicare instantanee. Sunt unul dintre cei mulþi intelectuali porniþi în lume sã-ºi caute o viaþã mai bunã, pe care þara lui n-a fost re sã i-o ofere! Mai am încã pe perete o diplomã de absolvire a Facultãþii de Medicinã din Bucureºti. Locuiesc acum în Redmond, la 15 minute de Seattle, oraºul în care se afla Microsoft-ul.

2) Când ºi cum a apãrut �Pagini SF în Seattle�? În serile ploioase de toamnã din Seattle, pe la sfârºitul anului 1998.

3) Cum poþi caracteriza evoluþia în timp a site-ului �Pagini SF în Seattle�? Ce s-a vrut iniþial ºi ce este acesta acum? A existat o anume evoluþie a sa, de orice nuanþã? Cât de popular este, la ora actualã, acest site? În primul rând, ca sã menþii un site cere cam mult timp ºi ceva cheltuialã. Problema cea mai mare când trãieºti în USA este timpul. Nu prea ai mult timp liber. Apoi, ca sã aduci cititorii, pe site, acesta trebuie sã fie interesant ºi sã aiba si o dinamica. PAGINILE SF ÎN SEATTLE sunt actualizate de câteva ori pe lunã. Am dorit de fapt prin acest site sã ofer o sursã de inspiraþie pentru Românii de pretutindeni, iubitori de SF. Site-ul are permanent noi articole despre cele mai interesante descoperiri ºi realizãri în domeniile de vârf tehnologice. Am cam 300-500 de vizitatori pe lunã. Dacã te gândesti cã doar 5% din populaþia României are acces la Internet în mod curent, atunci numãrul pare rezonabil. Pe de altã parte, sunt numai 6 sau 7 site-uri Româneºti de SF pe Internet. Românii sunt cam vreo 23 de milioane în zona Carpatinã si incã vreo 5 milioane rãspândiþi prin lume. Dacã socotim, deci cam fiecare al 4.000.000- lea Român are site-ul lui de SF! Wow!

4) Prin ce consideri cã diferã fundamental (dacã, bineînþeles, crezi cã diferã!) percepþiasupra science fiction-ului în Statele Unite ºi în România? Ce crezi cã ar fi definitoriu pentru science fiction-ul din cele 2 þãri, la aceastã orã? Realitatea Americanã o trãiesc. Cea Româneascã o realizez doar prin ceea ce este scris ºi prin discuþiile de pe listele SF. Este greu ºi parþial greºit sã compari producþia creativã a douã culturi aproape diametral opuse. Însãºi încercarea de comparaþie mi se pare frivol Cã am dori sã o atingem, asta-i cu totul altã poveste�SF! Cred cã pânã la urma problema este aceiaºi în SF, ca ºi în alte domenii. Lipsa de capital. Lipsa de bani. Valori morale diferite.

5) Din ce categorie te consideri ca fãcând parte, din cea a amatorilor sau a profesioniºtilor? Existã (ºi, dacã da, este bine sã existe?) o delimitare între amatori ºi profesioniºti? Cred ca sunt independent. Existã ºi o asemenea categorie? În general, în literaturã, fiecare este pe cont propriu.

6) Existã o anume lucrare literarã pe care o consideri de cãpãtâi în science fiction? Dar un film de mare sau de mic ecran? Fiecare lucrare în parte îºi are meritele ei. În SF fiecare lucrare, fiecare roman, este o altã lume, o altã povestire. Cât despre filme la fel. "Odiseea Spaþialã 2001" poate fi consideratã o peliculã de cãpãtâi.

7) Este adevãrat cã cinematografia are o influenþã nefastã asupra cãrþii? Crezi cã filmulre un impact mai puternic decât o povestire sau un roman? Va modifica (sau a modificat deja) internetul acest raport de forþe? Cred cu adevãrat cã vom asista în urmãtorii 20 de ani la declinul important al cãrþii ºi la dispariþia ei în stil tradiþional. Schimbarea spre mijloacele de comunicare digitale este evidentã ºi definitiv mai completã în termeni ai experienþei senzoriale. Poate chiar în decursul vieþii noastre vom asista la dispariþia cãrþii în anumite pãrþi ale lumii. Va fun proces treptat. Poate la fel ca cel de trecere de la televiziunea alb negru la cea color. Câteva decade sau 1/2 de secol. Filmul ºi computerul se perfecþioneazã într-un ritm logaritmic, iar informaþia audio-vizualã este mult mai puternicã decât scrisul, în a polariza consumatorul ºi experienþa este mult mai completã. Când citeºti o carte, fiecare în general, îºi imagineazã propria realitate legatã de subiect. Eu personal prevãd un viitor în care scriitorul, cu ajutorul computerului, va fi un producator de film. Va fi posibil datoritã avansului în computere sã dictezi ºi sã alegi scenele aºa cum le doreºti. Personjele, "sintetoizi", ce nu existã decât în lumea virtuala, vor fi atât de reali încât dacã nu vei fi avizat, nici nu vei realiza cã sunt doar "desenaþi" de computer. Ce pãrere aveþi de termenul de SINTETOIZI! Ideea este deci cã în viitor, asistat de computer, fiecare va putea genera ceva foarte asemãnãtor cu filmul, film ce va fi vizionat de pe un display electronic de cei interesaþi. Tu vei fi scenaristul, actorul, producãtorul ºi distribuitorul. Adio cãrþii care este numai o înºiruire de cuvinte. O singurã imagine are o putere mai mare decât 2 pagini descriptive!

8) Se poate vorbi de valenþele politice ale science fiction-ului? Existã diferenþe de percepþie a science fiction-ului pe continentul american faþã de cel european? În ce mãsurã tragedia de la WTC poate fi privitã (influenþatã/prezisã) prin prismã science fiction? Încep cu ultima parte. Este încã prea devreme pentru o asemenea întrebare. Realitatea întrece uneori fantezia. Cât despre valenþele politice, atunci când sunt, sunt oricum insuficiente ºi incapabile de a produce transformãri în viaþa de zi cu zi a oamenilor.

9) Ai publicat de curând câteva povestiri semnate de Ovidiu Bufnilã. A fost doar o întâmplare (fericitã)? În ce condiþii sunteþi eºti dispus sã repeþi aceastã �performanþã�? Oricând!

10) Te rog, în încheiere, sã îþi adresezi singur o ultimã întrebare, ºi apoi sã rãspunzi

Îþi mulþumesc. Este nevasta de acord cu ceea ce faci? NU.

PRO-GRESII

TRADUCERILE, O FORMÃ SUBTILÃ DE CRITICÃ LITERARÃ

Györfi-Deák György

La prima vedere, criticii ºi traducãtorii fac douã lucruri total diferite: primii îndrumã publicul cititor, ajutându-l sã descopere valorile din mulþimea potopitoare a textelor publicate, aurul strãlucitor din sterilul nãmolos, în vreme ce tãlmãcitorii transpun o operã dintr-o limbã într-alta, ca niºte zarafi ai valorilor literare, ce schimbã lirele spiritului în mãrci de prestigiu (cursul de schimb poate sã fluctueze, iar zaraful þine sã-ºi scoatã ºi el partea de câºtig). Dar, dacã stãm sã cugetãm un pic, vom putea identifica mai multe trãsãturi comune ale celor douã demersuri literare aparent atât de deosebite: 1) atât criticul, cât ºi traducãtorul sunt lectori profesioniºti (mai citesc ºi pentru plãcerea lor, dar asta nu ne priveºte); 2) dupã lecturare, amândoi purced la o selecþie valoricã a textelor; 3) odatã alegerea fãcutã, atât criticul, cât ºi traducãtorul trec la o analizã amãnunþitãlui, la studierea resorturilor intime ale lucrãrii; 4) rezultatul studiului este un alt text, ce reprezintã o prelucrare a lucrãrii iniþiale; 5) în final, amândoi îºi publicã rezultatele activitãþii ºi astfel popularizeazã opera aului selecþionat. Într-unul dintre articolele sale critice publicate în Colecþia �Povestiri ºtiinþifico-fantastice�, Voicu Bugariu trecea traducerea ca prima ºi cea mai preþioasã modalitate a unui autor de a se sinucide literar (mã rog, dânsul folosea un termen mai fatalist: �de a se rata�). M-am întrebat atunci, oare de ce sunt atât de preþuite transpunerile lui Moliere realizate de Mihail Bulgakov ? De ce, dupã ce Karinthy Frigyes a publicat �Mici Mackó�, ungurii n-au mai îndrãznit sã traducã încã datã �Ursuleþul Winnie� (Winnie the Poohn Hobana, Adrian Rogaz, Vladimir Colin, Mircea Opriþã etc. au trudit în zadar când au popularizat prin traduceri valorile literaturii franceze, engleze, ruse, poloneze, italiene, etc. într-o vreme când oricine nu cultiva specificul naþional putea fi acuzat cã lucreazã împotriva naþiunii? Activitatea de traducãtor este, în primul rând; o acþiune creatoare, ca sã-l citez pe Ovidiu Bufnilã: �efortul [traducãtorului] e echivalent demiurgicului. Scriitorul tradus este reconstruit în inima altei culturi ºi e un lucru fascinant�. În al doilea rând, efortul de a transpune un text într-o altã limbã constituie cea mai bunã ºcoalã literarã, deprinzând ucenicul literar cu construirea unei intrigi credibile, impunerea unui ritm al naraþiunii, dozarea efectelor, crearea de portrete literare credibile, aº spune chiar: palpabile. Aceasta, la nivelul suprastructurii. La nivelul limbii, al frazei, al propoziþiei, al cuvântului, lucrurile sunt ºi mai delicate. Uneori, pentru ca sã gãseascã niºte echivalenþe la fel de expresive ca ºi originalul, traducãtorul trebuie sã coboare adânc în subconºtientul ambelor limbi, sã treacã dincolo de hotarul marcat de tãbliþa baratã cu roºu, pe care scrie �lexic�, sã pãtrundã pe teritoriul unde cuvie nu au contururi ºi unde numai intuiþia îl ajutã sã-ºi îndeplineascã misiunea. Trei : traducãtorii acþioneazã adesea ca niºte pionieri, descoperã þinuturi neumblate, le exploreazã, le �pacificã�, deschid drumurile pe care vor nãvãli cei înghesuiþi între canoan

plicticoase ale unei lumi fãurite de manualele ºcolare. Tãlmãcitorii cunosc ºi propun noi modele, noi forme de expresie, chiar noi sintagme, cu dorinþa explicitã de a împrospãta, de a revoluþiona creaþia literarã ºi limba vorbitã. Patru sau sã revenim la izvorul care alimenteazã acest articol: traducerea reprezintã ºi o subtilã interpretare criticã. O exemplicare face mai mult decât o mie de vorbe : cunosc un poet maghiar, bun cunoscãtor al limbii române, care mi-a mãrturisit cã nu l-a înþeles pe Ion Barbu pânã când l-a redescoperit în traducerile lui Mandics György (ºi el, mematician la origine). Ar fi realizat acest lucru, dacã actul de traducere nu ar fi avut valenþe revelatoare? Eu însumi, nefiind dãruit cu harul de a înþelege toate limbile pãmântului, am profitat, ori de câte ori a fost posibil, de diferitele variante de traducere ale unor pasaje mai obscure, pentru a desluºi anumite înþelesuri, anumite nuanþãri, anumite sugestii. Fiecare dintre traducãtori mi-a redat o anumitã faþetã, pe care s-ar fi putut sã n-o percep, privind din punctul meu de vedere; fiecare dintre ei mi-a dezvãluit opera ºi mesajul ei la fel ca un critic adâncit în profunzimile aperei. ªi zic ca sã închei : science-fictionul românesc cuprinde multe texte valoroase, care se cer traduse nu numai pentru a le înlesni rãspândirea (mult uºuratã azi de reþeaua globalã de calculatoare), ci ca sã le înþelegem cu adevãrat.

P.S. În arhiva informaþionalã a cotidianului central de limbã maghiarã, ROMÁNIAI MAGYAR SZÓ (Bucureºti), se gãsesc în prezent (28.09.2001) urmãtoarele traduceri din proza scurtã româneascã de anticipaþie:

http://www.hhrf.org/rmsz/99maj/r990501c Egy régimódi almafa (György GYÖRFI-DEÁK: Un mãr de modã veche)

http://www.hhrf.org/rmsz/00jan/r000129t.htm Az ájtatosság csalfa ösvényén (Mircea CÃRBUNARU: Calea amãgitoare a smereniei)

http://www.hhrf.org/rmsz/00jan/r000129t.htm Erdei jelenet, színpadon (Dorin DAVIDEANU: În pãdure, scena)

http://www.hhrf.org/rmsz/00jan/r000129t.htm A félrelépés (Lucian IONICÃ: Greºeala)

http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010901t.htm A csatornanyílások (Liviu RADU: Gurile de canal)

http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010901t.htm A karóra (Liviu RADU: Ceasul)

http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010908t.htm Missa solemnis (György GYÖRFI-DEÁK: Missa solemnis)

http://www.hhrf.org/rmsz/01szep/r010922t.htm Az elveszett America (Ovidiu BUFNILÃ: America pierdutã)

APOCALIPS SF: IMAGINAREA DEZASTRULUI

Cornel Robu

Dupã cum scriu ziarele în ultima vreme, în urma dezastrului �apocaliptic� de la New York (11 septembrie 2001) studiourile din Hollywood au pus în carantinã acele �filme cu dezastre� (�disaster movies�) produse pânã atunci din abundenþã. «Þinând seama de grava traum

e a populaþiei, cele mai multe studiouri de la Hollywood au decis sã nu se grãbeascã sã realizeze vreun film pe seama atentatelor teroriste petrecute sãptãmâna trecutã în Statele Unite, informeazã Mediafax. �Subiectul mi se pare prea sensibil în acest moment [...]�, a declarat Lea Porteneuve, reprezentant al studiourilor Metro-Goldwyn-Mayer. �Cred cã America are nevoie de timp sã-ºi revinã, înainte ca noi sã încercãm sã dãm un chip acestei ii într-un film.�» (Ziarul Financiar de vineri, 21 septembrie 2001, pag. 4). Într-adevãr, �nimic nu va mai fi la fel ca înainte�, cum s-a spus chiar din acea funestã zi, deja nimic nu mai este la fel ca înainte. Atâta doar cã, în ce le priveºte, studiourile din Hollywood mai au ºi alt motiv sã nu se grãbeascã: acele �disaster movies� pe care se abþin acum a le face, le-au ºi fãcut deja, ºi nu de azi, de ieri, ci de decenii. (�Stahanovism� american: ºi-au �îndeplinit ºi depãºit norma� pânã în 2001 încã din anii '50 - '60 ai scut...) Constatare valabilã inclusiv - dacã nu chiar prioritar - ºi pentru filmul de science-fiction, ce manifestã o adevãratã afinitate congenitalã pentru �dezastru�, pentru �cataclism�, pentru coliziune, deflagraþie ºi fulminaþie - într-un cuvânt, pentru �cãderea� complexion Dar, sã nu uitãm, dezastrele de tot felul sunt omniprezente în film, în general, nu numai în filmele SF, posibilitãþile nelimitate de vizualizare - prin trucaje, �efecte speciale�, filmãri combinate ºi �efecte de montaj�, mai nou ºi prin simulare pe computer - constituind o ispitã în plus pentru cineaºti, ispitã în faþa cãreia scriitorii, dispunând, ca prcipalã resursã specificã, de verbalizare, nu de vizualizare, rãmân, volens-nolens, imuni. Un specialist în domeniul filmului SF, John Brosnan (n. 1947). susþine chiar, în prestigioasa Enciclopedie a lui Peter Nicholls ºi John Ciute, de atâtea ori citatã ºi cu alte ocazii, cã �practic, impactul emoþional al celor mai multe filme cu dezastre nici nu e ºtiinþificþional, obiectivul lor fiind de a genera un thrill emoþional prin intermediul dezastrului însuºi, mai degrabã decât prin investigarea cauzelor ºi efectelor�, astfel încâtceste �disaster movies� constituie doar �o clasã marginalã de filme SF, [...] care de regulã se opresc asupra unor evenimente ce încã nu s-au întâmplat efectiv, dar s-ar putea întâmpla, plauzibil, în viitorul apropiat�. (The Encyclopedia of Science Fiction, ed. I, 1979, p. 186; ed. II , 1993, p. 363; în prima ediþie, autorul australian prefera un cuvânt francez, �frisson�, în locul englezescului �thrill�, consacrat în terminologia cinematograficã.) Dar despre estetica �dezastrului� ºi a �coliziunii� în filmul SF - ceva mai încolo ºi me larg. Este un fapt cã �filmul cu dezastre� nu e în mod necesar un film de science-fiction. Naufragiul transatlanticului Titanic (1912) a fost reconstituit, documentar sau ficþional, în atâtea filme (ultima datã în 1997, în regia lui James Cameron) ºi, pe urmele Titanicului, atâtea naufragii ºi catastrofe maritime ne-au fost oferite vizual, pe marele ºi pe micul ecran. Unul dintre acestea, unul dintre cele mai faimoase, a rulat cu ani în urmã ºi pe ecranele noastre: Aventura lui �Poseidion� (The Poseidon Adventure, 1972, cu Gene Hackman într-un memorabil rol de preot), film regizat de Irwin Allen, ca ºi continuarea lui, Dincolo de aventura lui �Poseidon� (Beyond the Poseidon Adventure, 1979). Irwin Allen (1916-1991) este, de altfel, un regizor care ºi-a legat cu predilecþie numele de acest gen, ilustrat ºi de alþii, desigur, el singur având însã la activ un întreg ciclu de �disaster movies�, pe cele mai diverse pretexte: Infernul din zgârie-nori (The Towering Inferno, 1974), care a rulat, ºi acesta, pe ecranele din România ºi care a fost frecvent invocat, dupã 11 septembrie 2001, ca o funestã premoniþie; apoi, tot în regia lui Irwin Allen, The Swarm (1978), When Time Ran Out... / Earth's Final Fury (1980), Flood! (1976), Fire! (1977), Cave-In (1979) - ultimele trei fiind fiime de televiziune. Vorbind acum despre sciance-fiction, s-ar pãrea cã nu prezintã un interes specific, în aceastã ordine de idei, atâtea naufragii pe mare ºi scufundãri de vapoare, sau deraieri de trenuri, sau prãbuºiri de avioane (sau de dirijabile: cazul celebrului Hindenburg, care-a ars în câteva minute, cu pasageri cu tot, în 1937, în faþa ochilor consternaþii ai celor veniþi sã-i întâmpine la aterizare, la Lakehurst, New Jersey), sau prãbuºiri de diguri ºi baraje, urmate de inundaþii catastrofale ºi torente de noroi, sau uragane ºi tornade, sau tsunami, valuri oceanice uriaºe, ca niºte pereþi de apã înalþi de zeci de metri, care vin din larg ºi se prãbuºesc peste cei de pe þãrm, sau incendii infernale la zeci ºi sute de metri înãlþime, de unde minusculi bipezi preferã sã se arunce în gol decât sã ardã de viiu explozii de tot felul (bombe, centrale nucleare, rezervoare de petrol, terestre sau plutitoare etc.), sau avalanºe ºi alte diverse accidente în munþi, sau invazii de animale mai mult sau mai puþin malefice ºi ostile: pãsãri în The Birds (1963), celebrul fi

lm al lui Alfred Hdtchcock, dupã nuvela din 1952 a scriitoarei Daphne Du Maurier; albine sãlbatice în The Swarm (1978), filmul lui Irwin Allen; furnici gigantice în Them! (1954), film regizat de Gordon Douglas, lipitori, tot gigantice, în Attack of the Giant Leaches (1960),film al lui Roger Corman; peºti carnivori în Piranha (1978), film al aceluiaºi Roger Corman º.a.m.d.; sau alte ºi alte catastrofe, cataclisme ºi dezastre, câte au putut trece prin mintea ºi prin imaginaþia scriitorilor, scenariºtilor, regizorilor. Cum spunea John Brosnan, multe din acestea nu privesc în nici un fel filmul SF, întrucât �obiectivul lor este de a genera un thrill, un frison emoþional prin intermediul dezastrului însumi, mai degrabã decât prin investigarea cauzelor ºi efectelor. Existã însã ºi un repertoriu de filme în care dezastrului îi este certamente conferitã ºo dimensiune sau o inflexiune ºtiinþificþionalã, un timbru specific ºi distinct, de neconfundat. Lista ar putea începe chiar cu Pãsãrile (The Birds, 1963) lui Alfred Hitchcock, sau cu Roiul (The Swarm, 1978) lui Irwin Allen, care au rulat ºi pe ecranele noastre. Mai înainte au fost, însã, �disaster movies� precum La fin du monde (1931, scenariul ºi regia Abel Gance, dupã romanul omonim din 1893-1894 al lui Camille Flammarion) , sau Deluge (1933, regia Felix E. Feist, dupã romanul omonim din 1928 al lui S. Fowler Wright), sau When Worlds Collide (1951, regia Rudolph Maté, dupã romanul omonim din 1933 al lui Philip Wylie ºi Edwin Balmer), sau The War of the Worlds (1938, faimosul scenariu radiofonic al lui Orson Welles; 1953, film regizat de Byron Haskin - ambele dupã romanul omonim din 1898 al lui H. G. Wells), sau The Day the Earth Stood Still (1951, regia Robert Wise) , The Day the World Ended (1956, regia Roger Corman), The Day the Earth Caught Fire (1956, re-gia Val Guest), The Day of the Triffids (1963, regia Freddie Francis , dupã romanul omonim din 1951 al lui John Wyndham), The Submersion of Japan / Nippon Chinbotsu (1973, regia Shiro Moritani), pentru a ajunge în zilele noastre, dupã alte douã decenii la fel de �dezastruoase� ºi �catastrofice�, cu Waterworld (1993, regia Kevin Costner) sau Independence Day (1996, regia Roland Emmerich), încã proaspete în memoria tuturor. Pe un curs afluent converg înspre �dezastru� la fel de popularele �filme cu monºtri�, acele �monster movies� a cãror serie începe cu King Kong (1933), modelul �clasic� al acestui �gen�, ºi continuã cu marele boom al �filmelor cu monºtri� în America anilor '50: The Thing / The Thing from Another World (1951), The Beast from 20.000 Fathoms (1953), Them! (1954), Monster from the Ocean Floor (1954 ), Beast with a Million Eyes (1955), Night of the Blood Beast (1958), War of the Colossal Beast (1958), Beast from Haunted Cave (1959), It Came from Outer Space (1953), It Came From Beneath the Sea (1955), It Conquered the World (1956), It! The Terror from Beyond Space (1958), The Creature from the Black Lagoon (1954), Revenge of the Creature (1955), The Creature Walks among Us (1956), The Creature from Another World (1959), Creature from the Haunted Sea (1961), The Black Scorpion (1957), The Deadly Mantis (1957), Attack of the Crab Monsters (1957), Attack of the Giant Leaches (1960), Reptilicus (1962), º.a.m.d., la care n-a întârziat sã riposteze �concurenþa� japonezã, prin monºtri i exotici: Gojira / Godzilla (o lungã serie de 16 filme, între 1954 ºi 1985), Mosura / Mothra (5 filme, între 1961 ºi 1968), Gamera (7 filme, între 1966 ºi 1971). Situaþi pe panta descensionalã, coborâtoare a scãrii de magnitudini complexionale din Univers, toþi aceºti monºtri, ºi alþii încã, se asociazã strâns ºi organic cu �dezastrul�, cu catastrofa, cuticul�, cu �sfârºitul lumii�. Iar dacã dezastrele �domestice�, curente, din �lumea realã�, amintite mai înainte ºi frecnte în filme de tot felul ºi de toatã mâna, nu au nimic în comun cu SF-ul, existã însã ºi câteuri de �dezastre� (dezastrul nuclear, dezastrul ecologic, dezastrul bacteriologic, dezastrul genetic) care, nefiind curente încã în �lumea realã�, dar anticipate ficþional pentru un viitor nu prea îndepãrtat, aparþin cu certitudine SF-ului: post-holocaustul de dupã rãzboiul nuclear, din filme ca Ultimul þãrm (On the Beach, 1959, regia Stanley Kramer, dupã romanul omonim din 1957 al lui Nevil Shute, cu Gregory Peck, Ava Gardner, Fred Astaire, Anthony Perkins º.a. în distribuþie), sau Ziua de dupã (The Day After, 1983, regia Nicholas Meyer); sau Planeta maimuþelor (Planet of the Apes, 1968, regia Franklin J. Schaffner. cu Charlton Heston în rolul principal; film turnat dupã romanul La planéte des singes (1963) de Pierre Boulle, cu 4 continuãri între 1969 ºi 1973); rãzboiul electronic global, dus de super-computere, din Colossus. The Forbin Project (1969, regia Joseph Sargent) sau Jocuri de-a rãzboiul (Wargames, 1983, regia John Badham); dezastrul ecologic din Nici mãcar un fir de iarbã (No Blade of Grass, 1970,

regia Cornel Wilde, dupã un roman din 1956 al lui John Christopher); dezastrul ecologic ºi economic cauzat de suprapopulare, din Soialimentul verde (Soylent Green, 1973, regia Richard Fleischer, dupã un roman din 1966 al lui Harry Harrison, Make Room! Make Room!, cu Charlton Heston, Edward G. Robinson º.a.); dezastrul microbiologic din Germenul Andromeda (The Andromeda Strain, 1971, regia Robert Wise, dupã romanul omonim din 1969 al lui Michael Crichton); dezastrul ecologic ºi genetic cauzat de radiaþii nucleare, din Ziua când vin peºtii (The Day the Fish Came Out, 1967, regia Michael Cacoyannis) ºi din Observatorii Zilei de Apoi (Doomwatch, 1972, regia Peter Sasdy); dezastrul geologic din Cutremur (Earthquake, 1974, regia Mark Robson) º.a.m.d. Un mai subtil raport între real ºi imaginar, o mai frapantã juxtapunere a �susului� ºi �josului� complexional diferenþiazã aceste �filme SF cu dezastre� de �filmele cu dezastre� pur ºsimplu.

APOCALIPS SF: ESTETICA DEZASTRULUI

Cornel Robu

În 1965, când, cu celebritatea ºi prestigiul de care deja se bucura, Susan Sontag (n.1933) s-a aplecat, într-unul dintre sagacele-i eseuri, asupra filmului SF, multe din titlurile care, fac azi faima genului nu existau încã, inclusiv magnificul 2001 - O odisee spaþialã (1968) cel mai bun film SF realizat vreodatã. Existau, însã, multe din filmele �cu dezastre� ºi cu �sfârºitul lumii� enumerate mai înainte ºi, generalizând de petã bazã, Susan Sontag avea toate temeiurile sã-ºi intituleze eseul Imaginaþia dezastrului (�The Imagination of Disaster�,în vol. Against Interpretation, 1966) ºi sã afirme, în concluzia lui, cã �toate aceste filme se aflã în complicitate cu oribilul�: «Ele îl neutralizeazã, dupã cum am spus. Nu e aici nimic mai mult, poate, decât modul în care orice artã îºi poartã auditoriul într-un cerc al complicitãþii cu lucrul reprezentat.ar în aceste filme avem de-a face cu lucruri care (strict literal) se refuzã gândirii. [...] Am în vedere trauma suferitã de toatã lumea la mijlocul secolului al XX-lea, când a devenit evident cã, de-acum ºi pânã la sfârºitul istoriei omeneºti, orice fiinþã umanã îºi vasa individualã nu doar sub ameninþarea morþii individuale, ceea ce e sigur ca moartea, dar ºi sub apãsarea a ceva aproape insuportabil sub aspect psihologic - o stingere colectivã ºi o prefacere în cenuºã ce poate veni în orice clipã, virtualmente fãrã nici un pre. Din punct de vedere psihologic, imaginaþia dezastrului nu diferã prea mult de la o perioadã istoricã la alta. Dar din punct de vedere politic ºi moral, diferã, [...] Epoca noastrã este realmente o epocã a extremelor. Pentru cã noi trãim în permanenþã sub ameninþarea a douã destine în aparenþã diferite, dar la fel de înfricoºãtoare: o banalitate deecontenit ºi o teroare de neconceput. Ficþiunea, imaginaþia literarã ºi cinematograficã, este aceea care, servitã în porþii copioase de cãtre artele cu largã audienþã, îngãduie celor mai oameni sã facã faþã acestor spectre gemene. Pentru cã, un serviciu pe care ficþiunea, imaginarul (�fantasy�) ni-l poate face este sã ne ridice deasupra insuportabilei platitudini ºi totodatã sã ne distragã atenþia de la spaime - reale sau anticipate - printr-o evaziune în situaþii pline de exotism ºi de pericol, dar care în ultimul moment se sfârºesc cu bine. Dar un alt lucru pe care ficþiunea îl poate face este sã normalizeze ceea ce psihologic e insuportabil, fãcându-ne astfel sã ne obiºnuim cu el. în primul caz, ficþiunea înfrumuseþeazã lumea, în cel de-al doilea, o neutralizeazã. Imaginarul din filmele de science-fiction ne face amândouã aceste servicii. Filmele reflectã anxietãþile lumii întregi, dar servesc ºi spre a le alina. Ele strecoarã o stranie apatie în privinþa proceselor de radiaþie, de contaminare, de distrugere, pe care eu, în ce mã priveºte, le gãsesc obsedante ºi deprimante. Nivelul naiv al acestor filme dilueazã flagrant senzaþia de alienitate, de altfelitate, apelând la familiarul cel mai rudimentar, în special dialogurile din cele mai multe filme de science-fiction, c

are sunt de o banalitate monumentalã dar nu o datã miºcãtoare în felul ei, conferã acestor filme un minunat haz involuntar. Replici precum �Vino iute, e un monstru în cada din baie!�, �Trebuie sã facem ceva, n-o putem lãsa aºa�, �Un moment, Profesore, e cineva la telefon�, �Dar e de necrezut�, ca ºi vechea replicã americanã, atât de mult încercatã ºi oricând de hope it works!� (�Sper c-o sã meargã!�) - produc ilaritate în contextul holocaustelor pitoreºti ºi asurzitoare de pe ecran. Si totuºi, aceste filme cuprind în ele ºi ceva extrem de dureros ºi de grav.» De unde, atunci, o altã concluzie, aceea cã �imaginile dezastrului în science-fiction constituie, mai presus de orice, o emblemã a unei reacþii inadecvate� (subl.aut.), o expresie a �inadecvãrii cu care cei mai mulþi oameni reacþioneazã la spaimele ºi terorile de neasimilat care le otrãvesc conºtiinþa�?

�Estetica distrugerii� «Interesul acestor filme, pe lângã considerabila lor dozã de farmec cinematografic, constã în aceastã intersectare între produsele unei arte comerciale naive ºi în mare mãsurã pvertite, pe de o parte, ºi cele mai profunde dileme ale situaþiei contemporane, pe de alta.» Oare nu apare inadecvatã aceastã reacþie tocmai pentru cã este examinatã preponderent în planul realului, în termenii psihologiei ºi ai moralei, ºi aproape deloc în planul imaginarului, în termenii esteticii? Este evident cã Susan Sontag favorizeazã, în abordarea filmului SF, perspectiva psihologicã ºi perspectiva eticã, în defavoarea celei estetice. Iar focarul în care converg abordarea psihologicã ºi cea eticã este aºa-numita �wishful thinking�, compensarea în reverie ºi în imaginaþie a unor dorinþe imposibil de realizat ca atare în viaþa realã, ºi în consecinate. Ademenind pe spectator cu permisiunea defulãrii unor impulsuri �crude sau cel puþin amorale� precum �belicozitatea� ºi pornirile destructive, filmul SF ar oferi un debuºeu �moralmente acceptabil� acestor impulsuri inavuabile, permiþând consumarea lor în imaginar ºi o �exonerare de obligaþiile normale�. Aceastã �extremã simplificare moralã� a filmului SFiar ºi întoarsã pe dos ºi convertitã în �aspiraþia spre pace sau cel puþin spre coexistenþã pae totuºi suficientã pentru a explica �plãcerea� ºi �delectarea esteticã a suferinþei ºi dezast nu ajunge pentru a edifica pe ea o �esteticã a distrugerii� , pe care o vizeazã Susan Sontag (sintagma îi aparþine). Enunþatã ca deziderat, o astfel de �esteticã a distrugerii� (�the aesthetics of destruction�) este perfect legitimã ºi posibilã, din moment ce, pe bunã dreptate constatã Susan Sontag, �filmul de science-fiction are o strânsã legãturã cu estetica distrugerii, cu frumuseþile specifice care pot fi gustate atunci când se dã frâu liber devastãrii ºi se face totul þãndi� (�the science fiction film is concerned with the aesthetics of destruction, with the peculiar beauties to be found in wreaking havoc, making a mess�), iar �tocmai imaginile distrugerii sunt acelea în care rezidã nucleul unui bun film de science-f iction�, mergând chiar ºi pânã la limita la care se poate susþine cu ºanse de adevãr cã �filmeleience-fiction nu sunt filme despre ºtiinþã, ci despre dezastru, care este unul dintre cele mai vechi subiecte ale artei�. Dar pentru a deveni efectivã o astfel de virtualã �esteticã a distrugerii�, ar mai trebui precizat cã acele �frumuseþi specifice� (�peculiar beauties�) nu sunt, totuºi, de natura frumosului, ci de natura sublimului, ºi ar mai trebui introduºi în ecuaþie doi factori - ficþionalitatea ºi negativitatea - definitorii în sublim. Numai astfel devine logic coerentã ºi esteticeºte inteligibilã acea �neutralizare� a spaimei, a ororii, a terorii, pe care Susan Sontag însãºi recunoaºte cã filmul SF o poate mijloci. Regimul de ficþionalitate asigurã deversarea trãirii psihologice ºi a normei etice din planul realului în planul imaginarului, asigurã consumarea în imaginar a negativitãþii momentului (spaima, oroarea, teroarea, depresia, eventual culpabilitatea impulsului sau dorinþei etic inavuabile), negativitate preschimbatã în pozitivitate prin aceastã dialecticã a ficþiunii care poate face ca distrugerea, coliziunea, deflagraþia, anihilaþia, prefacerea în þãndãri, în praf, îmoloz, în cenuºã, în vid º.a.m.d. sã ne ofere un spectacol, o priveliºte care - spunea Kant - u cât este mai înfricoºãtoare, cu atât devine mai atrãgãtoare�, iar �umanitatea rãmâne neînjosa noastrã, deºi omul ar fi învins de acea putere� (v. Critica facultãþii de judecate / Kritik der Urteilskraft, 1790; ed.rom. 1981, pp. 155-156). Pare mai complicat, ºi totuºi e mai simplu.

O �esteticã a coliziunii�

Imaginaþia dezastrului, acest eseu semnat în 1965 de Susan Sontag, era considerat �de-acum clasic� în 1980 de cãtre Vivian Carol Sobchak (n.1940), autoarea unei cãrþi de teorie a filmului SF consideratã, la rândul ei, în 1993, în The Encyclopedia of Science Fiction, �printre cele mai sofisticate analize ale filmului SF publicate pânã acum� (Peter Nicholls): The Limits of Infinity. The American Science Fiction Film 1950-1975, carte republicatã în 1987 într-o a doua ediþie, extinsã ºi adusã la zi: Screening Space. The American Science Fiction Film. Într-un subcapitol intitulat �The Alien and the Familiar: The Aesthetics of Collision�, autoarea repune în discuþie întreaga problematicã a �esteticii distrugerii� (�the aesthetics of destruction�) discutatã anterior de Susan Sontag. Principala tezã susþinutã, în aceastã privinþã, de Vivian Carol Sobchak este cã «Atât crearea cât ºi declanºarea tensiunii emoþionale în aceste filme se realizeazã în egrã prin introducerea ºi culminaþia cinematograficã a unui paradox vizual ºi perceptual: coexistenþa realului ºi a fictivului (�the fake�) în acelaºi cadru, în aceeaºi secvenþã, în acelt ºi la acelaºi moment al timpului de pe ecran ºi al aºteptãrii spectatorului. Desconsiderate de cele mai multe ori ºi definite prioritar prin efigia acelei Creaturi (�The Creature�) monstruoase al cãrei singular destin iconic pare a fi confruntarea cu civilizaþia urbanã, aceastã categorie de filme SF, aici în discuþie, se miºcã înspre o simultanã (s aut.) coliziune ºi complicitate (�collision and collusion�) între ceea ce este real ºi ceea ce este nãscocit (�faked�), între ceea ce ºtim cã este fapt (oraºul Washington, în filmul Pl contra Farfuriilor Zburãtoare / Earth vs. The Flying Saucers, 1956 sau Roma, în filmul 20 Milioane de Mile pânã la Pãmânt / 20 Million Miles to Earth, 1957) ºi ceea ce ºtim cã este ficþiune (respectivele farfurii zburãtoare ºi monstrul venusian Ymir).» Argumentându-ºi aceastã tezã, autoarea se distanþeazã de viziunea preponderent extraesteticã (eticã ºi psihologicã) pe care o adoptase anterior Susan Sontag, ceea ce, incontestabil, este un câºtig, un progres în direcþia unei abordãri mai adecvate, sub raport estetic, a problemei; totodatã, însã, Vivian Carol Sobchak se distanþeazã uneori ºi de concretul faptelor (filmelor) pe care le abordeazã, de însãºi baza, aºadar, pe care-ºi edificã generalizarea: «Acel ceva spre care ne miºcãm, de care suntem însetaþi, în asemenea filme, acea satisfacþie pe care o gãsim în ele rezidã în realizarea cinematograficã a unei acþiuni imaginare (subl. aut.) ce intervine în ceea ce pare a fi un spaþiu real (idem) certificat ca atare. Dupã cum aratã teoreticianul de film Andre Bazin într-un notoriu eseu, �The Virtues and Limitations of Montage� (Virtuþile ºi servituþile montajului). �Dacã este ca filmul sã fie plinit estetic în sine, avem nevoie sã credem în realitatea a ceea ce se întâmplã pe ecran, ºtiind în acelaºi timp cã ea este mãsluitã.� Ficþiunile din aceste filme, dimpreunã cu capacitat lor de-a ne procura plãcere, �îºi derivã semnificaþia lor deplinã din integrarea între real ºaginar�. Creatura, cu alte cuvinte, apare întreþesutã ºi impregnatã în scenele reale. Ceea ce procurã atâta satisfacþie în climaxul vizual al unor asemenea filme nu este pur ºi simplu actul în sine al distrugerii, al fãrâmãrii în þãndãri, iar acel catharsis ºi acea plãcere estecare Susan Sontag le sugereazã sunt un rezultat al faptului de a fi puºi în situaþia �sã participãm la trãirea în imaginar prin chiar intermediul morþii cuiva ºi, mai mult, prin intermediul morþii unor mari oraºe ºi prin distrugerea umanitãþii însãºi�. Efectul de catharsis, arecis cum este el definit în zilele noastre, poate fi furnizat ºi de filme ce n-au nimic de-a face cu science--fiction-ul. Iar spargerea ºi fãrâmarea în þãndãri, cu satisfacþia stologicã ce o însoþeºte, nu este, de asemenea, un apanaj rezervat exclusiv pentru science-fiction: mãrturie stau, în acest sens, întregul concept al distrugerii pe-ntrecute (�the demolition derby�) ºi puhoiul de filme �cu dezastre� care ne aduc în faþa ochilor transatlantice rãsturnându-se cu fundu-n sus (aluzie probabilã la The Poseidon Adventure, 1972, al lui Irwin Allen, ºi la continuarea acestui faimos film, Beyond the Poseidon Adventure, 1979 - n.n.) sau zgârie-nori arzând în flãcãri ºi nãruindu-se în praf ºi moloz (alu iarãºi probabilã, la The Towering Inferno, 1974, al aceluiaºi Irwin Allen - n.n.). Existã, însã, ºi o satisfacþie procuratã exclusiv de filmul de science-fiction, satisfacþie ce se desprinde din combinaþia celor douã cuvinte antitetice care-l compun: �science� ºi �fiction�, ºtiinþã ºi ficþiune. Satisfacþia provine din faptul de a vedea integrarea vizeea ce este efectiv real (�actual�) ºi a ceea ce este imposibil, ºi aceasta în acelaºi cadru de film, în aceeaºi secvenþã; dupã cum provine ºi din abilitatea celui ce creeazã filmul de-a ne face sã suspendãm neîncrederea noastrã exact în momentul în care ne întrebãm cu uimire: �Ocum au mai fãcut-o ºi pe asta?� [...] Prin urmare, uimirea pricinuitã de aceastã concomitentã coliziune ºi complicitate vizuala (�by this simultaneous visual collision and collusion�) nu provine neapãrat din

acea �esteticã a distrugerii, [din] frumuseþile specifice care pot fi gustate atunci când se dã frâu liber devastãrii ºi se face totul þãndãri� , aºa cum Susan Sontag sugereazã cã. Distrugerea ºi rãvãºeala haoticã doar contribuie la senzaþia de uimire (�the wonder�), nefii însãºi sursa acesteia. Desigur, imaginile distrugerii, urmãrite pe ecran, procurã o deosebitã plãcere ºi satisfacþie, dar ele nu-ºi datoreazã eficienþa esteticã juxtapunerii dintre re ºi fictiv. Un vulcan în erupþie vãzut într-un film documentar ne poate procura o satisfacþie esteticã similarã cu aceea prilejuitã de nãruirea oraºului Tokyo în filmul Godzilla.» Aici, Vivian Carol Sobchak face o jumãtate de pas înapoi, dupã ce tocmai recuperase pentru demonstraþie statutul de ficþionalitate al efectelor în discuþie; fãrã a fi recuperat, însã, (ºi aici rezidã, poate, explicaþia pasului înapoi) ºi negativitatea acestor efecte, negativitate care trimite la conceptul de sublim, al cãrui atribut este. Prin ficþionalitatea lor intrinsecã, scenele de acest fel din filmele SF preschimbã negativitatea, ce le este tot intrinsecã, în pozitivitate, preschimbã suferinþa în plãcere (pleasure in pain), ating plãcerea tocmai prin neplãcere (Lust durch Unlust). Pentru a restitui acestui angrenaj estetic al sublimului toate articulaþiile fãrã de care nu poate funcþiona, explicaþia furnizatã de Vivian Carol Sobchak (�coexistenþa realului ºi a fictivului în acelaºi cadru�), deºi incipient valabilã, finalmente nu mai este suficientã, nici estetic, nici mãcar logic: ea poate servi, eventual, doar ca �gen proxim� al definiþiei, nicidecum însã ca �diferenþã specificã�. Aceasta din urmã poate fi însã gãsitã, de exemplu, în ceea cai înainte �cãdere complexionalã� sau �colaps complexional�, procedeu a cãrui arie de operare circumscrie ºi ea, cu stricteþe, în perimetrul statutului de ficþionalitate postulat de Vivian Carol Sobchak. Aºadar, nu orice fel de �coexistenþã a realului cu imaginarul în acelaºi cadru� este definitorie pentru filmul SF, ci numai aceea în care cadrul este umplut cu o juxtapunere între douã ordine mult distanþate de magnitudini complexionale: palierul de pe care se produce cãderea (forme de viaþã complexe ºi fragile, eminamente umane) ºi palierul pânã la care se cade (efectele concrete ale distrugerii, ale destructurãrii, ale dezagregãrii ºi decorpuscularizarii, ceea ce se întâmplã concret atunci când �se d liber devastãrii ºi se face totul þãndãri�). Pentru cã juxtapuse (�brought together in the sa frame�, spune Vivian Carol Sobchak) apar nu numai �ceea ce este efectiv real ºi ceea ce este imposibil�; coexistã în acelaºi cadru nu doar �realul� ºi �fictivul� - �elemente separterior prin montaj�; juxtapuse ficþional ºi coexistente în aceeaºi secvenþã ºi în acelaºi cadrilm apar ºi ordine de magnitudini - complexionale, aici, dar în alte cazuri pot fi ºi spatiale, ºi temporale - separate anterior de însãºi �experienþa realului�, de însãºi cunoaºtentã a scãrii efective de magnitudini din �Iumea realã�, �aºa cum o ºtim�. Cel mai mult se aproVivian Carol Sobchak de aceastã înþelegere a lucrurilor atunci când spune cã «Senzaþia de uimire din aceastã ultimã categorie de filme provine dintr-o sursã vizualã încã ºi mai particularã decât distrugerea însãºi, o sursã datoratã unei juxtapuneri ce creeruenþã. (subl. aut.)» Aceastã �incongruenþã�, însã, ea o înþelege tot în termenii �genului proxim�, nu în termespecifice�, ca juxtapunere genericã între real ºi fictiv, iar nu ca juxtapunere specificã între ordine de magnitudini, fie acestea reale sau imaginare. Fãrã introducerea în ecuaþie a acestor factori, explicaþia se va opri fatalmente undeva la jumãtatea drumului, cum se întâmplã ºi în cazul de faþã, cu rezultatul logic, pentru autre, de a se vedea constrânsã a renunþa tocmai la �miezul� fenomenului, condusã de propriile-i raþionamente pânã la ºi dincolo de pragul unde va respinge ºi va arunca peste bord tocmai principalul atú al filmului de science-fiction, cãruia i se consacrã: acel �sense of wonder� generat prin colaps complexional, prin spectacolul ficþional al �spargerii ºi fãrâmãrii în þãndãri�, al combustiei în flãcãri, al detunãrii în deflagraþii, al prefacerii în praf ºi ilizãrii ºi anihilãrii în vid etc. etc. - pe scurt, prin �estetica distrugerii� (Susan Sontag), prin �estetica coliziunii� (Vivian Carol Sobchak) - o �coliziune�- însã, mai directã, mai concretã decât aceea, sofisticatã, avutã în vedere de autoarea de dincolo de Ocean. Ce altceva, oare, decât o astfel de renunþare sau aruncare peste bord, înseamnã a susþine, aºa cum face Vivian Carol Sobchak, cã «uimirea pricinuitã de aceastã concomitentã coliziune ºi complicitate vizualã nu provine neapãrat din acea �esteticã a distrugerii, [din] frumuseþile specifice care pot fi gustate atunci când se dã frâu liber devastãrii ºi se face totul þãndãri�cum Susan Sontag sugereazã cã s-ar întâmpla» (ºi pe bunã dreptate, îmi permit sã adaug - n.n. ori a susþine, în continuare, cã «demoliþia, destrucþia ºi fãrâmarea în þãndãri (�the wreckinale pentru senzaþia de uimire (�the wonder�) generatã de conþinutul incongruent al imaginilor de pe ecran»?

Estetica sublimului Ar fi, desigur, fastidios ºi de prisos a repeta în acest context (deºi se potriveºte perfect contextului) întreaga demonstraþie care-l conducea pe Immanuel Kant, cu peste douã secole în urmã, la concluzia cã priveliºtea stihiilor naturii ºi a cataclismelor geologice sau a peisajelor cosmice �cu cât este mai înfricoºãtoare, cu atât devine mai atrãgãtoa prin dialectica ficþionalitãþii ºi negativitãþii din sublim. Câteva raþionamente kantiene, to, pentru limpezimea lor de cristal incasabil ºi imperisabil, cu gândul la ce se întâmplã sub ochii noºtri azi: «Însã noi putem considera înfricoºãtor un obiect, fãrã sã ne fie fricã de el. Aceasta se considerãm obiectul astfel încât doar gândim cazul în care am vrea sã ne opunem lui ºi orice opoziþie ar fi cu totul zadarnicã. [...] Cel care se teme nu poate judeca sublimul naturii, aºa cum cel care este dominat de înclinaþie ºi dorinþã nu poate judeca frumosul. El evitã priveliºtea unui obiect care-i inspirã teamã ºi este imposibil ca într-o spaimã realã sã aflãm satisfacþie. De aceea agreabiprovenit din depãºirea unei dificultãþi se numeºte bucurie, însã aceasta, fiind o eliberare de un pericol, este o bucurie însoþitã de hotãrârea de a nu ne mai expune niciodatã acestuia; ºi, întrucât nici mãcar nu ne putem gândi cu plãcere la senzaþia trãitã atunci, este exclus cã vta noi înºine prilejul de a o reînnoi. Stâncile îndrãzneþ aplecate ºi ameninþãtoare, norii de furtunã care se îngrãmãdesc pe cerinteazã cu tunete ºi fulgere, vulcanii la apogeul puterii lor distrugãtoare, uraganele cu pustiirea pe care o lasã în urmã, oceanul nemãrginit cuprins de furie, o cascadã înaltã a unui fluviu mare º.a.m.d. aratã, în comparaþie cu forþa lor, nimicnicia capacitãþii noastre de opoziþie. Dar priveliºtea lor, cu cât este mai înfricoºãtoare, cu atât devine mai atrãgãtoarecã ne aflãm în siguranþã. Noi considerãm fãrã ezitare cã aceste obiecte sunt sublime, deoarece înalþã tãria sufleteascã deasupra mãsurii ei medii obiºnuite ºi ne permit sã descoperim în nopacitate de opoziþie de un cu totul alt tip, care ne dã curajul sã ne putem mãsura cu aparenta atotputernicie a naturii. Cãci, datoritã nemãrginirii naturii ºi neputinþei facultãþii noastre de a da o mãsurã adeaprecierii estetice a mãrimii asupra domeniului ei, am descoperit propria noastrã limitare, dar totodatã, în raþiunea noastrã, o altã mãsurã, ne-sensibilã, care are la bazã chiara infinitate ca unitate, mãsurã faþã de care orice în naturã este mic; astfel am aflat deci în sufletul nostru o superioritate asupra naturii în nemãrginirea ei; în acelaºi mod, forþa irezistibilã a naturii ne face sã recunoaºtem, ca fiinþe naturale, neputinþa noastrã fizicã, dar descoperã în noi facultatea de a ne considera independenþi faþã de ea ºi o superioritate asupra naturii; pe aceasta se întemeiazã o autoconservare total deosebitã de cea pe care o atacã ºi o pericliteazã natura din afara noastrã; astfel, umanitatea rãmâne neînjositã însoana noastrã, deºi omul ar fi învins de acea putere. Ca atare, în judecata noastrã esteticã natura este declaratã sublimã nu pentru cã ne provoacã fricã, ci pentru cã trezeºte în noi tãrie (care nu aparþine naturii) necesarã pentru a considera neînsemnat ceea ce ne îngrijoreazã (bunuri, sãnãtate ºi viaþã); pe acest temei, forþa naturii (cãreia îi suntem desigur suonaþi în raport cu acele lucruri) nu mai este privitã, relativ la noi ºi la personalitatea noastrã, ca o putere în faþa cãreia ar trebui sã ne plecãm atunci când este vorba de principiile noastre supreme, de afirmarea sau abandonarea lor. Aºadar, aici natura este numitã sublimã doar întrucât înalþã imaginaþia, pentru a înfãþiºa acele cazuri în care sufletusublimul propriei meniri, care este superioarã naturii. Aceastã stimã faþã de sine nu este cu nimic micºoratã de faptul cã trebuie sã ne ºtim în nþã pentru a simþi aceastã satisfacþie entuziastã; faptul cã pericolul nu este serios nu însea(cum s-ar putea pãrea) cã sublimul facultãþii spiritului nostru nu poate fi luat în serios. Cãci satisfacþia priveºte aici doar menirea facultãþii noastre, care se dezvãluie cu acest prilej, aºa cum este predispoziþia pentru ea în natura noastrã, în timp ce dezvoltarea ºi exercitarea acestei facultãþi este lãsatã în seama noastrã ºi constituie o datorie pentru noi. acesta este adevãrul, oricât de conºtient ar putea fi omul, atunci când îºi extinde reflexia pânã acolo, de reala lui neputinþã prezentã.»

/ Immanuel Kant, �Analitica sublimului�, în Critica facultãþii de judecare (Kritik der Urteilskraft, 1730), trad. rom. Vasile Dera Zamfirescu ºi Alexandru Surdu, 1981, pp. 137-173; pasajul citat e la pp. 155-156». /

SCIENCE-FICTION ªI ISTORIE CONTRAFACTUALÃ (partea II)

Cornel Robu

- urmare din numãrul trecut -Cornel Robu

Roman istoric ºi roman aloistoric Romanul istoric derivat din science-fiction rãmâne propriu-zis istoric dacã autorul (precum Poul Anderson în Tristeþea lui Odin al goþilor - v. supra) opteazã în cele din urmã pentru anularea cronoplastiei, pentru redresarea cursului temporal în albia �realã�; sau devine roman aloistoric (ucronie, �istorie alternativã�) dacã autorul se decide sã dea curs cronoplastiei, sã devieze cursul temporal pe o �altã� albie, ipoteticã, neconsemnatã ca atare în istoria �realã� - cum face, ca sã luãm un pandant pentru Delenda est a lui Anderson, un alt scriitor american, Richard C.Meredith (1937-1979), în romanul Vestigiile timpului (Vestiges of Time, 1978), unde cronoplastica ºi contrafactuala victorie a lui Hannibal asupra Romei în anul 200 î.Chr. produce efecte irevocabile în posteritate. Un subtil joc catoptric între cele douã opþiuni, o ambiguã oscilaþie între istorie ºi aloistorie poate permite accesul la culmi de rafinament ºi mise en abîme, la rãsfrângeri în oglinzi paralele care, asemenea unui �accelerator de particule� ficþionale, amplificã ºi focalizeazã emisia de �sense of wonder�; cel care, cum deja am vãzut cu o altã ocazie, atinge, pur ºi simplu, perfecþiunea, în aceastã auto-specularitate a timpului, este Philip K.Dick, în renumitul sãu roman Omul din Castelul înalt (The Man in the High Castle, 1962) - reper superlativ al ucroniei, al �istoriei alternative� din science-fiction ºi, totodatã, cap de afiº în abundenta bibliografie a istoriilor apocrife, ipotetice, în care �Hitler învinge�: în articolul �HITLER WINS� din Enciclopedia sa ºi a lui Peter Nicholls, John Clute 5) face o cuprinzãtoare trecere în revistã a scrierilor de acest fel, excedentarã însã în contextul nostru de faþã, astfel încât ajunge sã spicuim câteva titluri.

�Hitler învingãtor� Noaptea Svasticii (Swastika Night, 1937) de Murray Constantine (pseudonim al scriitoarei britanice Katharine P. Burdekin, 1896-1963) imagineazã Europa dupã 500 de ani de la victoria nazistã, cu un Hitler zeificat tronând peste o lume în care femeile au ajuns simple animale de prãsilã. Fulgere în noapte (Lightning in the Night, 1939) de Fred Allhof (1904-1988) este, în schimb, o �future history�, o anticipaþie pe termen scurt, remarcabil confirmatã de �istoria realã�: S.U.A. obþin arma nuclearã înaintea Germaniei naziste ºi câºtigã rãzboiul. Prima �istorie alternativã� propriu-zisã (scrisã, deci, ulteonsumãrii efective a evenimentelor istorice) apare prompt, în toamna anului 1945, ºi aparþine unui autor maghiar: Noi, Adolf I-ul (Mi, I. Adolf) de Lászlo Gáspár. Îi urmeazã, cronologic, un autor francez, Randolphe Robban, în al cãrui roman Dacã Germania ar fi învins (Si l'Allemagne avait vaincu, 1950) naziºtii dispun primii de bomba atomicã, îºi adjudecã victoria în rãzboi, lãsând loc doar unor speculaþii dublu ucronice (ca, ulterior, la Philip K.Dick) cu privire la ce s-ar fi întâmplat în cazul unei victorii a Aliaþilor. În limba englezã, prima ucronie �cu Hitler� este Zvonul cornului sãu (The Sound of His Horn, 1952) de Sarban (pseudonimul scriitorului britanic John W. Wall, 1910-1989), care inaugureazã o direcþie morbid �estetizantã�, cu o atmosferã germanicã tenebroasã ºi apãsãtoarepaseistã (deºi plasatã în viitor, la o sutã de ani dupã ipotetica victorie); direcþie ulterior ilustratã, în cadrul sf-ului, de Keith Roberts (n.1935) cu nuvela Seara de ajun (�Weihnachtsabend�, 1972) ºi, în afara genului, în mainstream, de Michel Tournier (n.1924), cu romanul Regele Arinilor (Le Roi des Aulnes, 1970; trad. rom. Bogdana Savu Neuville , 1996). Victoria contrafactualã a lui Hltler în al doilea rãzboi mondial ºi Anglia sub ocupaþia nazistã par sã-i preocupe, cum e ºi firesc, mai ales pe autorii britanici (peste temele de aloistorie americanã va trebui sã trecem, fiind prea numeroase ºi diverse): încã în 1943, în plin rãzboi, Anthony Armstrong (1897-1976) ºi Bruce Graeme dãdeau glas acestei obsesii, în romanul Când au tras clopotele (When the Bells Rang). Peter Fleming (190

7-1971), care în 1940 se mai amuza imaginând o paraºutare a lui Hitler în Anglia, în romanul Picat din cer (The Flying Visit), dupã rãzboi, în 1957, speculeazã contrafactual asupra unei invazii naziste, în Operation Sea Lion: The Projected Invasion of England in 1940 - An Account of the German Preparations and the British Counter-measures. Hilary Bailey (n.1936), în nuvela Cãderea lui Frenchy Steiner (�The Fall of Frenchy Steiner�, 1964), prezintã Londra în 1954 sub ocupaþie nazistã, cu un Hitler învingãtor în urmaeciziei de a nu ataca Rusia. Un film britanic din 1966, fãcut de doi amatori, Kevin Brownlow ºi Andrew Mollo, S-a întâmplat aici (It Happened Here), prezintã rezistenþa englezã în acþiune, în 1944, sub ocupaþia germanã instauratã în iulie 1940. Britanic este ºi Keitberts (n.1935), ºi tot rezistenþa anti-nazistã într-o Anglie care a capitulat în 1940 o regãsim în nuvela, deja amintitã, Seara de ajun (�Weihnachtsabend�, 1972). (Numele luiKeith Roberts se leagã însã, în primul rând, de o altã renumitã ucronie, Pavanã (Pavane, 1968), o sude ºase povestiri ce evocã elegiac ºi nostalgic o Anglie ruralã ºi arhaicã, rezultatã, în zile noastre, din asasinarea reginei Elisabeta I ºi victoria Invincibilei Armada spaniole asupra flotei engleze, în 1588.) Dacã Marea Britanie s-ar fi prãbuºit (If Britain Had Fallen, 1974) de Morman Longmate este o carte de istorie contrafactuala rezultatã dintr-un serial BBC, luând ca premisã aceeaºi ipoteticã ocupaþie nazistã. Hltler a învins itler Has Won, 1975) de Frederic Mullally (n.1920) este un roman ucronic ce se întâlneºte, în premise ºi concluzii, poate independent, cu speculaþia contrafactuala (din 1961) a unui istoric profesionist, renumit, William L.Shirer (v. comentariul la romanul lui Philip K.Dick): Hitler ar fi câºtigat rãzboiul dacã ar fi pornit invazia asupra Rusiei mai devreme, în primãvara, nu în vara lui 1941. Sub numele de cod al proiectatei invazii germane asupra Angliei, Seelöwe (Leul de mare), Richard Cox reuneºte în volumul Operation Sea Lion (1975) acþiunile ºi ripostele unui �joc de rãzboi� (�war game�) omonim, antrenament militar în care au simulat a se confrunta, în 1974, ofiþeri germani ºi britanici acum aliaþi, sub auspiciile NATO. Trevor Hdyle (n.1940) este autorul unei trilogii, Q (1977), din care cel de-al doilea roman, Prin ochiul timpului (Q: Through the Eye of Time, 1977), ni-l prezintã pe protagonist, Christian Queghan, de profesiune �tehnician mitolog� (�Myth Technologist�), anihilând in extremis un univers paralel în care Germania nazistã cu Hitler în frunte se aflã în posesia armei atomice ºi ameninþã nvadeze ºi universul �nostru�. Din aceastã abundentã serie �cu Hitler�, avem tradus în româneºntre autorii britanici, numai pe Len Deighton (n.1929), cu romanul SS-GB: Marea Britanie sub naziºti, 1941 (SS-GB : Nazi-Occupied Britain, 1941, 1978; trad. rom. Florin Mircea Tudor, 1993): ºi aici, decizia care permite Germaniei naziste sã sileascã la capitulare Marea Britanie, în 1941, este abþinerea de-a ataca în acelaºi timp ºi U.R.S.S., drept care Ribbentrop ºi Molotov prezideazã împreunã festivitatea de exhumare a osemintelor lui Karl Marx, în cimitirul Highgate din Londra, spre a fi transferate la Moscova, în mausoleul lui Lenin, complezenþã ideologicã zãdãrnicitã de rezistenþa englezã, caruncã în aer mormântul cu moaºte cu tot, chiar în cursul festivitãþilor, antrenând astfel o sticã represiune germanã. În romanul Operaþiunea Proteus (The Proteus Operation, 1985), James P. Hogan (n.1941) recruteazã o echipã de specialiºti, în Anglia nazificatã a anului 1975, ºi-o trimite înapoi în timp spre a corecta cronoplastic trecutul. Acelaºi Hitler victorios ºi în Pui de spion (Budspy, 1987), roman semnat de David Dvorkin (n. 1943), un alt autor britanic, chiar dacã de mult rezident în S.U.A. De altfel, autorii americani de science-fiction sunt ºi ei prezenþi, în numãr mare, la aceastã ucronicã întâlnire cu Hitler, ºi dintre ei s-a ales �campionul� categoriei, Philip K.Dick (la care ne-am oprit pe larg cu o altã ocazie), iar pe listã mai gãsim multe alte nume sonore, precum Greg Bear, David Brin, Gordon Eklund, Harlan Ellison, Fritz Leiber, Brad Linaweaver, Joanna Russ, Norman Spinrad ºi alþii încã, la care n-avem acum timp sã ne oprim. Sã menþionãm, însã, antologia pe aceastã temã, realizatã de Gregory Benf(n.1941) în colaborare cu Martin H. Greenberg (n.1941), antologator ºi bibliograf specializat: Hitler Vlctorious: Eleven Stories of the German Victory in World War II (1986). Nu este, de altfel, singura colaborare a celor doi antologatori pe teme de �istorie alternativã� (�alternate history�) sau �anticipaþie pe termen scurt� (�future hry�): Nuclear War (1988), antologie într-un singur volum, dar ºi alta în 4 volume: What Might Have Been? I: Alternate Empires. II: Alternate Heroes. III: Alternate Wars. IV: Alternate Americas (1989-1992), precum ºi Far Futures (1995), unde anticipaþia nu mai este, evident, �pe termen scurt�, împreunã cu un alt exeget ºi antologator sf, Charles G. Waugh (n.1943), Martin H. Greenberg a mai scos în 1986 ºi antologia Alternative Hlstories: Eleven Stories of the World as It Might Have Been, care include ºi

o cuprinzãtoare bibliografie a temei, întocmitã de Barton C. Hacker ºi Gordon B.Ghamberlain 6). ªi o ultimã menþiune pentru un autor german (austriac, de fapt) care a frecventat tema: Otto Basil (1901-1983), cu romanul De-ar fi ºtiut Führer-ul (Wenn das der Führer wüsste, 1966), unde Hitler a câºtigat al doilea rãzboi mondial cu prima bombã atomicã, iar urmaºul sãu din anii '6O, Ivo Köfler, îl declanºeazã pe al treilea. De ce am stãruit atâta (ºi încã ar mai fi fost...) asupra acestor �istorii cu Hitler�, la urma urmelor sufocante? Pentru a pune în evidenþã, ca ºi în cazul lui Napoleon sau al altor arhicunoscute �vedete� ale istoriei, o condiþie ca-ºi-subînþeleasã a ucroniei, a �istoriei ternative�: istoria pe care ea o �contrazice�, prin contrast cu care se constituie în ansamblu ºi în detalii, trebuie neapãrat sã fie o istorie �realã�, consemnatã ºi cunoscutã ca ate preferinþã cât mai cunoscutã. Pentru cã altfel, dacã acest �zid� al realului de care ficþiunu capul� nu e destul de masiv ºi de contondent, capul nu se sparge ºi n-am fãcut nimic: mai precis, ºi renunþând la registrul figurat, nu se amorseazã efectul decisiv prin care principiul antropic al timpului este întors împotriva lui însuºi ºi pus sã se anuleze singur, i sã se �spargã� prin impact cu sine însuºi. Profunde raþiuni estetice, aºadar, ºi nu vreo perversã atracþie morbidã, sadicã ori masochistã, explicã, printre altele, extrema abundenþã a cãrþilor în care �Hitler învinge�. Dacã Hijuns campionul absolut al cronoplastiilor ºi ucroniilor din science-fiction (vice-campion fiind Napoleon, ºi din aceleaºi motive), faptul se explicã nu prin niscaiva suspecte raþiuni ideologice ori politice, ci prin inobiectabile raþiuni estetice, mai inaparente ºi mai subtile, dar ineluctabile. ªi dreptate, oricum, se face, nici o grijã, ºi încã ce dreptate: nu existã legi ºi imperative mai stricte ºi mai inflexibile decât ce ale esteticii, ºi acestea nu cunosc clemenþã sau derogare pentru brute. De orice fel. (Ce-i drept, nici viceversa, hélas!, dar ce meserie nu-ºi are riscurile ei?) Între posibili �nostalgici� ºi probabili �vigilenþi�, între �ºi nimica miºcã� ºi �pasãrea mãlai viseazcuri, nu-i tocmai confortabil sã stai ºi sã explici, ºi sã faci înþeles cui nu vrea sã înþeleavrea sã înþeleagã tocmai pe dos, cã aici (în literaturã, în esteticã) e vorba de cu totul altc cã aici Hitler e distribuit în alt rol ºi joacã în �altã piesã�. ªi anume, e distribuit în rol breaz�: dacã Hitler apare ca vedeta ºi preferatul �istoriei alternative�, este pentru cã în istoria �realã� Hitler e cunoscut de toatã lumea �ca un cal breaz�, cunoscut ºi arhicunoscut, pânã la saturaþie ºi la refuz, �de n-ar mai fi fost cunoscut�; ºi numai un astfel de �cal breatoarnã cel mai bine cãruþa, numai realul cunoscut ºi arhicunoscut de toatã lumea permite cel mai bine atentatul ficþional la principiul antropic al timpului, ºi numai în acest atentat, în aceastã reciprocã devorare a istoriei ºi aloistoriei, poate fi gãsitã, în perimetrul ucroniei, necesara ºi nesecata sursã de �sense of wonder�: frison mental ºi plãcere esteticã fãrã de care în science-fiction �nimic nu e�, fãrã de care ieºim mai câºtigaþi intelectualrecem timpul liber citind altceva, nu science-fiction. Dar ºi dintr-un alt motiv, sã-i zicem �genologic� , aloistoria nu poate exista fãrã istorie: �istoria alternativã� nu poate face abstracþie de �istoria realã�, altfel îºi rateazã efestetic specific, altfel ucronia abdicã la propriile-i prerogative ºi le uzurpã, le paraziteazã falimentar pe cele ale cronoplastiei. Aceasta, cronoplastia,poate opera ºi în perimetrul unei istorii imaginare, pur ºi total imaginare, într-un cadru ficþional pe care scriitorul singur ºi-l instituie, mai ales în ciclurile romaneºti, prin configurarea unei �cronologii interne� a romanului sau a ciclului. În romanul lui Isaac Asimov, mai înainte amintit, Sfârºitul Eternitãþii (1955), istoria umanitãþii începând 1932 ºi pânã �undeva dincolo de secolul 125.000�, adicã de anul 12.500.000, este o istorie pur imaginarã ºi circumscrisã respectivei cãrþi: ea poate fi ad libitum �schimbatã� ºi �corectactiv prin cronoplastii fãrã de numãr, dar nu are nimic în comun cu �istoria alternativã�, cu ucronia. La fel stau lucrurile ºi cu cele �numai� 200 de secole supuse cronoplastiei în nuvela lui Pierre Boulle O noapte fãrã de sfârºit (1952), cifrã însumatã din cele vreo 80 de secole din trecut ale cetãþii Badari ºi cele vreo 120 de secole din viitor ale Republicii Pergolia: inexistente în istoria �realã� a omenirii, cele douã �celebre� entitãþi statale poce oricâtã cronoplastie poftesc, dar, atâta timp cât nu afecteazã prezentul cunoscut al unei Franþe �reale� ºi-al unui Paris la fel de �real� în 1949, ele nu vor genera nici o �istorielternativã�, nici o ucronie. Pentru aceasta, este necesar fondul de contrast al unei istorii �reale�, anterior cunoscute de cititor ca �realã�, prin raportare la care sã devinã relevantã �clasica� întrebare �What if...?�, �Ce-ar fi fost dacã...?�, pe care orice ucronie see. Nu întâmplãtor �istoriile alternative� în totalitate, ca sub-gen constituit în cadrul genului sf, mai sunt curent cunoscute, cum am mai spus, ºi sub denumirea de �If stories� , sau �What if stories�, o variantã fiind ºi �Worlds-of-maybe�. Denumiri ce nu acoperã ºi cronop

stia - un capitol tematic aflat în imediatã proximitate, un sub-gen conex, dar totuºi distinct.

Ucronie ºi istorie contrafactualã - precursori ºi doctrinã Ajungem astfel la o altã, elementarã ºi definitorie, condiþie a ucroniei, a �istoriei alternative� din science-fiction: ea trebuie, prin definiþie, sã fie ficþionalã, sã fie conceputã în ansamblu ºi articulatã în detaliu ca un univers imaginar autoconþinut ºi autotelic, centrat pe miza iluziei ficþionale generatoare de plãcere esteticã, într-un cuvânt, literaritate. Precizarea se impune, pentru cã la aceeaºi întrebare, �What if...?�, �Ce-ar fi fost dacã...?�, se poate rãspunde ºi altfel, în alt regim mental: prin speculaþie pur intelectualã, prin eseu, prin ipoteze ºi �scenarii� politologice, simili-istorice, quasi-istorice, pseudo-istorice; cu un termen consacrat (ºi demonizat, cel puþin la noi) - prin ipoteze contrafactuale. Sau, eventual, cliometrice (nu kilometrice!). Pentru cã a fost vehiculat ºi acest termen, cliometrie (�cliometrics�), de la Clio, muza istoriei, metria referindu-se la mult râvnita dar problematica posibilitate �ºtiinþificã� de a cuantifica istoria, de a-i mãsura efectele ºi a-i infera din ele cauzele, aºadar de a descoperi �legile� istoriei prin experimente contrafactuale �în eprubetã�, ce-ar avea darul de-a furniza �ºtiinþei� istoricacele �fapte de coexistenþã�, �de repetiþie� în care cauzalitatea poate fi surprinsã; dar, pânta, istoricii �serioºi� trebuie sã se descurce, deontologic, tot cu ce au, cu �fapte de succesiune�, unice ºi irepetabile, încercând, de bine de rãu, sã descopere Cauzalitatea în succesiune, cum sunã titlul unei comunicãri academice, din 1905, a lui A.D. Xenopol, unde seriosul ºi prestigiosul istoric reia succint Principiile fundamentale ale istoriei (Iaºi.1900), nu lipsite de oarecari ecouri internaþionale în epocã ºi în posteritate, mai ales graþie versiunilor franceze: Les principes fondamentaux de l'histoire (Paris, 1899) ºi La théorie de l'histoire (Paris, 1908). ªi, hopa!, iaca de unde sare iepurele protocronic: n-o fi fost francofonul istoric iaºiot precursorul �istoriei contrafactuale� ce-avea sã ajungã adevãratã modã intelectualã nu peste mult, în epoca interbelicã? Daai!, la alþii, nu la noi: marfã de export! La noi, cum bine se ºtie ºi mai bine nu s-ar ºti, �istoria contrafactualã� este deontologic afurisitã ºi excomunicatã de onor �comunitatea ºtiinþificã�, astfel încât ar fi poate mailt pentru noi, cei care privim dinspre literaturã, dinspre ficþiune ºi imaginar, sã disociem principial ucronia, �istoria alternativã� ºtiinþificþionalã, de suspecta ºi dubioasa �ist contrafactualã� þinutã la carantinã, sã nu ne înhãitãm cu toþi contagioºii ºi subversivii, ni ne jucãm cu �copiii rãi�; practic, însã, oricât am vrea sã izolãm sanitar ucronia de istoria rafactualã, nu se poate face abstracþie de concrescenþa lor în epocã, nu se poate ignora însuºi contextul istoric ce le-a stimulat pe ambele ºi, prezumabil, le-a fãcut sã se stimuleze reciproc. Existã, desigur, în ambele direcþii prefigurãri ºi precursori, existã revendicãri de �priitãþi� cronologice, ºi împrejurarea ne poate da o idee asupra acestui �sport� cu râvnã practicexegeza sf, asupra relevanþei (atâta câtã este) ºi limitelor estetice ale factologiei istorico-literare, de care nici acest domeniu nu este scutit. Ce înseamnã, ce poate însemna un mândru �precursor�, mai mult sau mai puþin obscur, mai mult sau mai puþin fastidios, în faþa unui �maestru� apãrut mai târziu, dar scriitor �adevãrat�, care, precum un Philip K. Dic a dus �sub-genul� la maturã plenitudine ºi la deplina fructificare a resurselor sale latente, virtuale? Ca ºi în simetrica (lexical), mai vechea (cronologic) ºi, oricum, mai faimoasa utopie, ºi în ucronie existã precursori anteriori chiar ºi numelui genului, devenitã ulterior nume generic, cel puþin în sursele francofone, Ucronia (1876, ed.II 1901) lui Charles-Bernard Renouvier (1815-1905) cunoscuse o primã versiune, nesemnatã, încã din 1857: Uchronie (l'Utopie dans l'Histoire). Esquisse apocryphe du développement de la civilisation européene tel qu'il n'a pas été, tel qu'il aurait pu etre. Dupã cum vedem cã se declarã chiar din titlu, ucronia este o formaþiune lexicalã dupã modelul Utopiei lui Thomas Morus, din 1516 (când a apãrut prima versiune, în limba latinã; trad. engl. 1551; trad. rom. 1958) în �schiþa apocrifã� a filosofului francez, �dezvoltarea civilizaþiei europene nu aºa cum a fost, ci aºa cum ar fi putut sã fie� este decisã de un alt filosof, împãratul roman Marcus Aurelius (nãscut în anul 121 dupã Christos, a domnit între 161 ºi 180 Anno Domini), mai cunoscut azi prin Meditaþunile stoice rãmase de la el, ºi care desfiinþeazã la Roma sclavia, luând astfel apa de la moarã creºtinismului, pe care-l stopeazã în embrion, astfel încât Imperiul Roman cunoaºte o nouã revigorare, ºi nici �întunecatul� Ev Mediu nu mai sur

ne în istorie. �Cãdere a întunericului� pe care va încerca s-o evite, dar abia în 1941 ºi fãrãs, ºi americanul L.Sprague de Câmp (n.1907), în romanul Pentru ca întunericul sã nu se lase (Let's Darkness Fall, 1941, revãzut 1949): fãrã succes (practic, deci, ºi fãrã ucronie), pentru cã ocazionalul transfer de informaþie tehnologicã din secolul al XX-lea în Roma secolului al Vî-lea este repede neutralizat de forþa de inerþie a timpului, enormã, de �rezilienþa timpului�, cum avea s-o numeascã Poul Anderson. Iar o altã tentativã americanã de �salvare� ficþionalã, aloistoricã, a Imperiului Roman avea sã se înregistreze abia peste alte douã decenii: romanul lui Wallace West (1900-198O) Fluviul timpului (River of Time, 1963). ªi, hãt întru târziu, la aproape un secol ºi jumãtate de la ajutorul galic al lui Renouvier, vine ºi ajutorul dacic. Dar �urmaºii Romei� din Dacia Felix s-au miºcat nu doar mai încet întru salvarea ucronicã a Imperiului, ci, mai grav, devoþiunea lor filialã îmbracã inconfundabulul stil latino-oriental de Dâmboviþa, excelândprin incoerenþã ºi suveran dispreþ al logicii, în cazul de faþã prin dezinvolta neglijenþã ºi acurateþe logicã a consecuþiei contrafactuale. Abia în 1996 apare un scriitor român, Sebastian A.Corn (n. 1960), care, în romanul 2484 Quirinal Ave., imagineazã un Imperiu Roman încã supravieþuitor ºi în prezent, dar abia deghizând onomastic, sub simulacrul unei �pax romana�, actuala �pax americana� la scarã �mondializatã� ºi �globalizatã�: o ucronie doar �degredient onomastic pentru �acþiunea� rocambolescã, supralicitatã, o �istorie alternativã� cu �tul Jonbar� ºters, pierdut în ceaþã (logicã): nu e deloc clar, logic ºi �istoric� vorbind, cumfi putut reuºi serviciile secrete ale Romei sã �infiltreze� ºi sã þinã sub control, �la foc mo vreme de douã milenii (2000 de ani!), secta iudaicã a creºtinilor din Palestina, pentru a n-o lãsa sã devinã religia universalã ce-avea sã sape atât de eficient la temeliile Imperiului ºi sã-l surpe în doar câteva sute de ani; iar a recurge la un �deus ex machina�, la o ocultã stirpe de �nemuritori� supraumani, pentru a trage cumva de pãr o explicaþie, nu înseamnã altceva decât a încãlca indolent �regula jocului�, tacit dar nu mai puþin liber consimþiniþial de oricine scrie ºi iese în public cu �science-fiction�, cu ucronie. A abdica la logicã, în science-fiction, înseamnã �a manca de la datorie� (Ricus Venturianus dixit!), a dezerta din science-fiction. Ce obscurã inhibiþie, ce infirmitate secretã lucreazã aici? De ce-or încãleca �ai noºtri�, sistematic, pe cai perdanþi, care �clacheazã� ºi �se derobeazã�, focos ºi impetuos sã sarã peste obstacol, sã-l înghitã ºi alta nu, cum se poate vedea la cursele hipice, dar în ultimul moment îºi aduc brusc aminte cã obstacolul e prea înalt ºi-o iau frumuºel pe lângã el? Si-apoi cine face mai triumfalnic �turul de onoare�, în aclamaþiile galeriei, ale �fandomului�? Dar asta-i altã poveste: greu la race cu cai of a poor race! Revenind în spaþiul anglofon, cea dintâi �if story� , cea dintâi �alternate history� esteici, din cercetãrile de pânã acum, 7) povestirea predicatorului unitarian american Edward Everett Hale (1822-1909) Nu te-atinge (�Hands Off�, 1881), unde naratorul, un observator atemporal ºi aspaþial, ajunge sã regrete amarnic cã a înlesnit cândva evadarea biblicului losif, fiul lui lacov (cel cu fraþi mulþi ºi haini, despre care a scris un mult mai faimos roman istoric Thomas Mann), din caravana ce-l ducea ca sclav în Egipet, la curtea Faraonului (doar reducând la tãcere câinele care-l lãtra pe losif în momentul evadãrii din cort), când vede efectele în timp ale gestului sãu spontan, dar uºuratic: mai întâi, Egiptul piere prin foamete, în lipsa tãlmãcirilor de vise (cele ºapte vaci grase ºi cele ºapte vaci slabe etc.) ºi-n lipsa înþeleptelor sfaturi date de losif faraonului; apoi, din Canaanul natal al lui losif, se ridicã o agresivã sectã de închinãtori ai zeului Mo-loch care pun stãpânire pe Cartagina ºi, din aceastã poziþie, nimicesc ulterior Roma ºi instaureazã religia �molohismului� în locul creºtinismului, ceea ce duce în final la auto-distrugerea omului ºi-a omenirii. Chiar ºi lãsându-l la o parte pe Renouvier, existã însã în ucronie prioritãþi franceze învechi: revendicatã de exegeza francezã (prin Pierre Versins) 8) ºi recunoscutã chiar ºi de exegeza britanicã (prin Brian Stableford) 9), întâietatea cronologicã pare mai întâi a reveni unui anume Louis-Napoléon Geoffroy-Château, fiul unui ofiþer napoleonian mort eroic pe câmpul de luptã, adoptat ca fiu de însuºi împãratul, ºi autor, în 1841, al unui Napoléon ayphe, carte apãrutã anterior (1836) ºi ulterior (1851) sub un titlu mai lung, dar mai lãmuritor: Napoléon et la conquete du monde, 1812-1832: Histoire de la monarchie universelle: asta s-ar fi întâmplat, în douã decenii (1812-1832) - crede autorul, în devotamentul sãu de douã ori filial - dacã l'Empereur n-ar fi rãmas între zidurile Moscovei incendiate, în toamna lui 1812, ci ar fi urmãrit ºi distrus armatele ruseºti în retragerea lor tacticã spre rãsãrit. Dar, continuã Brian Stableford, �dacã aceastã carte a lui Geoffroy poate fi prima n

araþiune de istorie alternativã (�the first alternate history story� - subl. BS), cu siguranþã nu este prima aventurã imaginativâ de acest fel: nu numai cã este anticipatã de alte câteva încercãri de istorie imaginarã, dar existã anterior chiar ºi un eseu asupra încercãrilode istorie imaginarã, un fel de prospect al genului�: Despre o istorie a unor evenimente care nu s-au întâmplat (�Of a History of Events Which Have Not Happened�) de Isaac D'Israeli (1776-1848), tatãl mai cunoscutului Benjamin Disraeli (1804-1881); mai cunoscut nu prin romanul utopic (nu ucronic!) publicat nesemnat în tinereþe, Cãlãtoria Cãpitanului Popanilla (The Voyage of Captain Popanilla, 1828), ci mai ales ca prim-ministru (1868; 1874-1880) al Marii Britanii, sub lunga domnie a Reginei Victoria, care l-a ºi înnobilat, conferindu-i titlul de Lord Beaconsfield; iar pentru amatorii de science-fiction, graþie prezenþei ca personaj în romanul (acesta, da!, ucronic, steampunk) The Difference Engine (1990) de William Gibson (n.1948) ºi Bruce Sterling (n.1954) (Machina diferenþialã, trad.rom. Gabriel Stoian, 1999). în 1858, pe când era încã �numai� ministru de finanþe (�Chancellor of the Exchequer�), Benjamin Disraeli ºi-a gãsimp ºi pentru a reedita Curiozitãþile literare (Curiosities of Literature, 3 vol.) ale tatãlui sãu, Isaac D'Israeli, iniþial publicate între 1823 ºi 1834, între care ºi amintitul eseu Despre o istorie a unor evenimente care nu s-au întâmplat - prioritate britanicã în materie de �istorie alternativã�, dar mai ales de doctrinã contrafactualã, speculativã ºi eseisticã. �Fãrã a ne hazarda sã pãtrundem tainele pe care stã orânduiala celor omeneºti aºa cum est în ziua de azi, nici marile planuri ale fatalitãþii ºi accidentului� - spune Isaac D'Israeli citat de Brian Stableford - �e destul de vãdit pentru noi cã adeseori un singur eveniment, o singurã întâmplare rãstoarnã sorþii pentru oameni ºi pentru popoare întregi.� ªi dãemple în acest sens: Ce s-ar fi întâmplat dacã, în anul 732, la Tours, Charles Martel, cãpetenia francilor, nu i-ar fi înfrânt pe sarazini, oprind astfel expansiunea islamicã în Europa? Ce-ar fi fost dacã Dieta de la Worms (1521) l-ar fi tratat cu mai multã înþelegere pe Martin Luther? Cum ar fi decurs istoria Angliei dacã, la 20 mai 1536, scrisoarea de conciliere a Papalitãþii cãtre regele Henry al VlII-lea n-ar fi ajuns la Londra cu o zi prea târziu, dupã ce regele apucase sã-ºi condamne la moarte fosta soþie, pe Anne Boleyn (mama viitoarei regine Elisabeta I) ºi se recãsãtorise cu o altã protestantã, Jane Seymour? Dintre evenimentele care aveau sã devinã, mai târziu, subiecte favorite ale autorilor britanici de �istorii alternative�, Isaac D'Israeli nu nimereºte cazul lui Napoleon la Waterloo, în schimb are o remarcabilã intuiþie în privinþa Invincibilei Armada spaniole, care-ar fi putut învinge flota englezã în 1588. ªi mai remarcabil este cã acest precursor îºi gãseºte el însuºi precursori: luându-i în oinversã, este mai întâi istoricul italian Lorenzo Pignotti, care, în Storia della Toscana (Pisa, 1813-1814; ed. II Florenþa, 1821; trad.engl. Londra, 1823), susþinea cã, dacã Lorenzo de Medici (1448-1492) ar mai fi trãit, ar fi salvat Italia de invazia francezã ºi Europa de protestantism. Acelaºi personaj istoric îl preocupã ºi pe englezul William Roscoe, în Life of Lorenzo (1795) ºi Illustrations, Historical and Critical, of the Life of Lorenzo de Medici (1822), autor din care D'Israeli citeazã, citat la rândul lui de Stableford: �Aºa cum o singurã mutare în jocul de ºah schimbã apoi întreaga partidã, toastfel moartea unui singur individ, dar de-o asemenea însemnãtate în treburile Europei precum avea Lorenzo de Medici, nu putea sã nu producã o asemenea schimbare în relaþiile politice de pe continent, încât sã le modifice într-o mãsurã incalculabilã.� Urmeazã, înapoi ul timpului, un John Whitaker, care, în trei volume intitulate Mary Queen of Scots Vindicated (1787, ed.II 1790, Londra), desfãºoarã în faþa ochilor cititorilor strãlucirea la care ar fi ajuns atât Scoþia cât ºi Anglia dacã austera reginã Elisabeta I ar fi murit mai devreme ºi-ar fi fost urmatã la tron de mai frivola sa veriºoarã Maria Stuart, pe care de fapt a trimis-o la moarte în 1587. (ªi noi, de-aici de la Porþile Orientului, care credeam cã �epoca elizabethanã� a avut ºi-aºa parte de strãlucire berechet...) Dar precursorul inegalabil, îngropat în adâncurile timpului, abia urmeazã (sã ne þinem bine!): este nimeni altul decât Livy, recte Titus Livius (59 î.Chr. - 16 d.Chr.), istoricul roman care în venerabila-i scriere Pe la fundarea Romei (Ab Urbe condita, IX, 17-19) respinge teza contrafactualã a unor autori greci care susþineau cã Imperiul Roman ar fi fost oprit din timp în ascensiunea lui dacã Alexandru cel Mare al Macedoniei, Napoleonul Antichitãþii, ºi-ar fi îndreptat expansiunea spre Apus, cucerind Italia, nu spre Orient, spre Asia, unde ºi-a gãsit ºi moartea. Livy este invocat ca precursor încã de Isaac D'Israeli, pe la 1825 -1834, dar ºi Pierre Versins, în 1972, în monumentala-i Encyclopédie de l'Utopie, des Voyages extraordinaires et de la Science-Fictio

n, calificã respectivele pagini din Titus Livius drept �un germe de l'uchronie�. Asta da, protocronism! demn de Guiness Book of Records! Exegetul francez nu uitã, naturellement, sã trimitã în arenã ºi un competitor compatriot bine situat în cursa pentru �prioritãþi�, competitiv cu englezii Whitaker (1787) ºi Roscoe (1795): încã din zilele Revoluþiei Franceze, într-un capitol al unei cãrþi în mai multe volume, Ma république (1791), un Jean Claude Izouard Delisle de Sales întrevedea un alt curs al evenimentelor atunci în desfãºurare, dacã regele Ludovic al XVI-lea ar fi ºtiut sã fie mai ferm cu nobilimea înainte de revoluþie, nelãsând-o sã-ºi facã chiar toate mendrele care au precipitat revolta popularã. Ipoteza avea sã-l preocupe, în secolul nostru, ºi pe renumitul scriitor André Maurois (1885-1967), de data aceasta în manierã propriu-zis contrafactualã, în eseul Dacã Louis XVI ar fi avut o fãrâmã de fermitate (�If Louis XVI Hâd Wad antom of Firmness�), inclus în culegerea lui J.C.Squire If It Had Happened Otherwise : Lapses into Imaginary History (London, 1931), reeditatã dupã rãzboi, în plinã ecloziune contrafactualâ, sub titlul If, or History Rewritten (New York, 1964). Dar, dacã-l scoatem din competiþie pe Titus Livius (care, oriºicât, e chiar prea de tot protocronic, nici chiar aºa...), tot francezii sunt cei care rãmân în cursã cu un precursor imbatabil, ca sã fie odatã fericiþii ºi geloºii întâietãþilor cronologice: adevãratul por al istoriei contrafactuale, ca ºi al �istoriei alternative�, al ucroniei, ar fi nimeni altul decât Blaise Pascal (1623-1662:), care, în Cugetãrile sale (Pensées, 1657-1661), enunþa un aforism, devenit celebru, conform cãruia �Dacã nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt, toatã faþa lumii ar fi fost schimbatã�. (�Le nez de Cleopâtre: s'il eut été plus cot, toute la face de la terre aurait changée.� 10) �La aceastã idee seducãtoare, care vrea sã spunã cã orice istorie s-ar fi putut desfãºura ºi altfel, se reduce întregul mecanism al ucroniei� - afirmã ritos Florin Manolescu, în Literatura S. F. (1980).11) Un cadiu oriental (eventual chiar Nastratin Hogea, cã-i mai la 'ndemânã) ar soluþiona, poate, pricina �rupând� premiul în douã: laurii s-ar împãrþi, astfel, între francezi ºi en din moment ce oricum se impune disocierea de mai sus, între ucronie ca �story�, ca naraþiune literarã, epicã, ºi istoria contrafactualã ca speculaþie abstractã, eseisticã. Pentru cã precursori existã, berechet, în ambele direcþii (paralele ºi comunicante, de altfel), ºi nu proliferarea lor retroactivã este de naturã a stârni mirare, ci, aºa cum observã Brian Stableford în aceeaºi Notã asupra istoriei alternative (1980), �rãmâne o enigmã n puzzle, spune el) de ce prospectul lui D'Israeli nu s-a soldat cu o proliferare a exerciþiilor de istorie imaginarã încã de-atunci, cu o sutã de ani mai devreme decât efectiv s-a produs înflorirea genului� [în secolul nostru], ºi aceasta în ciuda faptului cã încã chiavelli explica imprevizibilul istoriei prin contingenþã, nu prin determinism ºi necesitate istoricã, iar �enormously influential writers� precum Hume ºi Voltaire �au plãtit ºi ei cuvenitul tribut rolului pe care ºansa oarbã îl are în istorie�. Stebleford rezolvã acest puzzle schiþând douã explicaþii proprii, una în context britanic, �insular�, alta, de mai largã cuprindere, la scarã �continentalã�, europeanã. �Marii istorbritanici ai secolului al XIX-lea�, spune exegetul contemporan nouã, dar tot britanic, �au fost oameni de litere, precum Macaulay ºi Carlyle, pe care-i interesa mai puþin decât pe un Whitaker sau pe un Roscoe sã se apuce ºi sã analizeze tiparele (patterns) coincidenþei ºi consecuþiei, ºi care în schimb au promovat istoria-ca-naraþiune, accentuând coerenþa în detrimentul contingenþei. Oameni ca aceºtia poartã în mare mãsurã rãspunderea orientãre un stil retoric [în discursul istoriografie - n.n.], ceea ce a purtat speculaþia istoricã pe alte drumuri decât cele schiþate de D'Israeli.� În acelaºi timp, ºi la scarã mai largã - trece Brian Stableford la cea de-a doua explicaþie - �o nouã ºi foarte diferitã filosofie a istoriei, încã ºi mai potrivnicã speculaþiei p istoriei alternative, câºtiga rapid influenþã asupra gândirii de pe continent: filosofia progresului. Existau ºi prosperau, la începutul secolului al XIX-lea, douã tradiþii de gândire, mai mult sau mai puþin independente una de alta, dar care, ambele, erau tributare determinismului nu mai puþin decât cei ce credeau în Providenþã, în Pronia cereascã, pund un accent la fel de apãsat asupra concepþiei dupã care tiparul istoriei este o singurã poveste, condusã strict de o inevitabilitate ce exclude orice altã potenþialitate sau alternativã. Una era în Germania, ºi purcede de la Hegel, trecând prin Feuerbach, pânã la Marx ºi Engels; cealaltã era în Franþa, ºi pornea de la Turgot ºi Condorcet, pânã la Auguste Coe. Ambele tradiþii, însã, aspirau sã transforme filosofia socialã într-o ºtiinþã socialã, ºi ainiau cã existã un necesar progres al societãþii umane, trecând printr-un ºir de stadii inevitabile, în nici unul dintre aceste tipare de gândire nici mãcar nu avea sens sã se vorbeascã despre o �altã� istorie, despre o istorie alternativã, întrucât orice este esenþial din

t ce s-a întâmplat (dupã cum se pretindea) s-a întâmplat aºa pentru cã aºa trebuia sã se întâmnformitate cu legile istorice. Acest soi de evoluþionism naiv (Popper îl numeºte istoricism) a dominat ºtiinþa socialã în secolul al XIX-lea ªi a avut un profund efect în rândul istoricilor în ce priveºte tendinþa analiticã. [...] Astfel, o polarizare între 'istoricii literaþi' ºi 'evoluþioniºti' a avut ca rezultat o virtualã golire a mijlocului terenului, acolo unde ar fi putut prospera o înþelegere a istoriei de felul celei pentru care pledase cândva D'Israeli.� 12) La noi, ar mai fi de adãugat, cel puþin una dintre tendinþele de a gândi istoria proprii secolului al XIX-lea s-a perpetuat ºi în secolul al XX-lea, tocmai încheiat acum ºi el, ºi, dacã am prelungit atâta citatele din exegetul englez, este pentru cã, personal, nu am o explicaþie mai bunã pentru indigenþa recoltei de ucronii indigene, de �istorii alternative� ºi de �istorie contrafactualã�, pe ogorul românesc al literaturii în primul rânddar ºi pe-al istoriografiei ºi-al speculaþiei politologice. Adicã, una mai bunã ar fi ºi mai rea...

(sfârºitul în numãrul viitor)Cornel Robu

Trimiteri bibliografice 5) John Ciute, �HITLER WINS�, în Encyclopedia..., ed.II, 1993, pp. 572-573. (înapoi la text) 6) Charles G. Waugh & Martin H. Greenberg (Editors), Alternative Histories: Eleven Stories of the World as It Might Have Been, New York, 1986. Antologia mai cuprinde (la pp.281-300) un studiu al lui Gordon B. Chamberlain (�Allohistory in Science Fiction�) ºi o amplã bibliografie (pp.301-365) întocmitã de acelaºi Gordon B. Chamberlain în colaborare cu Barton C. Hacker (�Pasts That Might Have Been, II : A Revised Bibliography of Alternative History�). Întrucât antologia din 1986 nu mi-a fost accesibilã, am utilizat în cele ce urmeazã o primã formã, mai restrânsã, a acestei bibliografii comentate, apãrutã în revista Extrapolation, Wooster & Kent (Ohio), Vol. 22, No. 4, Winter 1981, pp. 334-378. (înapoi la text) 7) Jan Pinkerton, �Backward Time Travel, Alternate Universes, and Edward Everett Hale�, în Extrapolation, Kent (Ohio), Vol. 20, No. 2, Summer 1979, pp. 168-175. (înapoi la text) 8) Pierre Versins, Encyclopédie de l'Utopie, des Voyages extraordinaires et de la Science-Fiction , Éditions l'Âge de l'homme, Lausanne, 1972. (înapoi la text) 9) Brian Stableford, �A Note on Alternate History�, în Extrapolation, Kent (Ohio), Vol. 21, No. 4, Winter 1980, pp.395.-399. (înapoi la text) 10) Blaise Pascal, Pensées (1657-1661), în vol. Cugetãri. Provinciale. Opere ºtiinþifice, trad. rom. George lancu Ghidu , Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1967, p. 82; sau în vol. Cugetãri (Texte alese), trad. rom. loan Alexandru Badea, Editura Univers, Bucureºti, 1978, p. 60. (înapoi la text) 11) Florin Manolescu, Literatura S. F., Editura Univers, Bucureºti, 1980, p. 76. (înapoi la text) 12) Erian Stableford, art. cit., p. 398. (înapoi la text)

PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (5): THRILLER-UL ªI SF-UL, DOI FRAÞI VITREGI, DAR VITREGI BINE

Liviu Radu

Am citit, cu mai mulþi ani în urmã, un articol al lui Ben Bova despre relaþia sf - mainstream. Am fost ºocat de ranchiuna cu care vorbea despre thriller. Am avut impresia cã se simþea trãdat, înºelat... ºi nu mi-am dat seama de ce. La o analizã mai atentã vom înþelege cauza acelei ranchiune. Dintre toate genurile acceptate de mainstream (dupã americani, thrillerul face parte din mainstream) thr

illerul este, de multe ori, extrem de apropiat, chiar identic în mare mãsurã cu sf-ul. Sã vedem întâi ce-i thrillerul ºi ce vrea el. Thrillerul îºi propune un text captivant, care sã dea fiori cititorului. Aflat pe undeva, la mijloc, între literatura poliþistã ºi sf, este confundat de multe ori - de cãtre necunoscãtori, bineînþeles - cu cele douã genuri amintite. În realitate, deºi foloseºte canoane specifice celor douã genuri, se deosebeºte prin scop ºi mijloace. Se deosebeºte de literatura poliþistã prin faptul cã nu-ºi propune rezolvarea unei enigme, deoarece asasinul (teroristul, complotistul, etc.) este cunoscut de la început, iar tensiunea se obþine prin menþinerea unei curse contra cronometru între forþele negative ºi cele care doresc sã le împiedice sã facã rãu. Se aseamãnã cu literatura poliþistã prin faptul cã poliþiade securitate, contraspionaj, etc.) nu cunosc la început care-s forþele rãului ºi trebuie sã le descopere, sã le afle adevãratul þel, pornind de la indicii relativ minore, colaterale. Spre deosebire de literatura poliþistã, cititorul cunoaºte mult mai multe decât poliþia - dar, aici autorii folosesc un truc devenit deja canon - pe parcursul cãrþii se dovedeºte cã informaþiile oferite cititorului erau fragmentare, deformate, trunchiate... Sã ne oprim aici ºi sã concluzionãm cã suspansul joacã un rol important în reþeta ui thriller. Nu orice thriller conþine elemente asemãnãtoare sf-ului. O mare parte dintre thrilleruri construiesc o intrigã detectivã (cu reþete specifice). Altele construiesc o ambianþã la nivel statal sau planetar. Rãufãcãtorii nu-ºi propun un furt, o rãpire, un asasinat. Scopul lor este politic, doresc sã dea o loviturã puternicã unui sistem (de obicei democratic), sã schimbe soarta lumii. În acest caz, autorul prezintã o schemã politicã posibilã. De exemplu, în romanul Al patrulea protocol, Fr. Forsyth porneºte de la decizia partidului laburist de a permite înscrierea în rândurile sale a oricãror militanþi de stânga, inclusiv cei extremiºti. Extrapolarea acestei decizii poate sã ducã la rãsturnarea ordinii mondiale. Iar în Negociatorul, acelaºi autor prevede (cu câþiva ani înainte) declanºarea conflictului din Golf, în scopul controlului asupra surselor petroliere. Ce poate fi mai sf? Anticipare, extrapolare... Acest subgen al thrillerului (political fiction) este confundat deseori cu sf-ul, fãrã a se þine cont de faptul cã scopul urmãrit este altul. În cazul sf-ului, ficþiunea politicã are ca scop urmãrirea unei extrapolãri sociologice sau politice (pornind de la datele actuale) care sã demonstreze o posibilã evoluþie politicã sau o formã de manifestare a societãþii într-un caz de crizã. În cazhrillerului, lucrurile nu-s duse pânã la capãt, criza este enunþatã, apoi acþiunea trepidantã, captivantã, care te þine încordat, îþi dã fiori, are ca scop anularea crizei. Thrillerul nu-ºi propune sã urmãreascã evoluþia omenirii dupã ce URSS-ul va instala un guvern satelit în Anglia sau dupã ce guvernele totalitare vor stãpâni sursele de petrol (crizele la care se putea ajunge în cele douã romane ale lui Forsyth, despre care am amintit), ci modul în care pot fi înlãturate aceste situaþii, stârpirea lor din faºã. Thrillerul nu analizeazã oluþia socialã, ci creazã emoþii. Thrillerul este, prin definiþie, pozitiv. Binele învinge, forþele rãului sunt anihilate. Sf-ul nu-i moralist, ci atrage atenþia. Un roman sf care ar fi pornit de la ideile lui Forsyth ar fi avut ca final prezentarea unei omeniri strivitã de dictaturã, pentru a ne explica unde putem ajunge dacã omenirea nu acþioneazã la timp. Putem ajunge deci la concluzia cã, deºi existã o asemãnare evidentã între sf ºi thriller (îndeosebi în partea de început, cea care defineºte criza), cele douã genuri se deosebesc substanþial prin scop ºi finalitate. Nu-i vorba de douã genuri surori, ci doar de folosirea momentanã a unor mijloace comune. De unde atunci acea ranchiunã despre care am amintit? Motivul este simplu: metoda extrapolãrii, a imaginãrii unor situaþii de crizã prin extrapolarea unei situaþii existente, este o metodã tipic sf. Thrillerul a preluat-o fãrã menajamente, fãrã jenã ºi fãrã a recunoaºte acest lucru. Dupã cum a mai preluat ºi alte de construire a acþiunii, a structurãrii suspansului, etc. Numai cã, în loc ca thrillerul sã fie considerat un frate mai mic al sf-ului, a fost primit cu onoruri în rândul marii literaturi! Evident, acest lucru se întâmplã în literatura americanã, unde conteazã foarte mult succesul de public. În mainstreamul european, autori ca Forsyth sau Ludlum, mult citiþi de intelectuali înainte de nouãzeci, sunt consideraþi autori neglijabili, chiar dacã mãiestria lor în construirea personajelor, a situaþiilor ºi a tot ce înseamnã structura literarã a unei cãrþi este superioarã multor autori recunoscuþi de Uniunea Scriitorilor din România. Dar acest lucru nu conteazã, important este faptul cã, în general, thrillerul de tip ficþiune politicã se bucurã de un succes ºi de un prestigiu care este refu

zat amãrâtului de sf...

ANTICIPAÞIA PENTRU COPII

Constantin Cozmiuc

Mulþi din cei consideraþi �copii mari� cei care ºi-au pãstrat încã liberã posibilitatea dee lãsa încântaþi de basme mai vechi sau mai noi, ar ridica din umeri la întrebarea: �Ce înseamnã literatura ºtiinþifico-fantasticã pentru copii?� Trebuie sã conþinã teme minore, demult epuate de cãtre sora ei mai mare? Trebuie sã fie puerilã, nu numai ca ºi conþinut, ci ºi ca formã? Lucian Ionicã, printre alþii, rãspundea negativ la aceasta întrebare în articolul sãu �Tinii ºi literatura SF�, publicat în �Paradox �86�, aratând cã problemele estetice impuse literatii juvenile sunt, în linii mari, aceleaºi cu cele impuse prozei pentru adulþi. Asupra acestul punct nu putem fi decât de acord. Existã un �Mainstream SF�, impus în SF-ul juvenil de catre Robert A. Heinlein cu romanul �Rocket Ship Galileo� (1947) prima lucrare notabilã în acest domeniu care s-a impus atât în faþa criticii cât ºi în faþa citilor. Subiectul volumului este obiºnuit pentru acea perioadã, cu unele nuanþãri originale. Eroii Ross, Art ºi Marrie sunt copii, rachetiºti amatori, implicaþi în planul unchiului lui Marrie, dr. Cargraves, de a zbura spre Lunã cu o rachetã atomicã. Putem bãnui, ajunºi aici cu lectura, cã vor întâlni selenari, plecaþi din Atlantida, sau cine ºtie ce alte personaje stranii, descrise sumar din fuga condeiului. Dar nu, al doilea razboi mondial se terminase abia de doi ani, focurile de artificii ale victoriei abia s-au stins, Heinlein însã intuieºte neonazismul: lunienii sãi sunt naziºti refugiaþi pe satelitul nostru paºnic pentru a-ºi pregãti revanºa. Tentaþia civilizaþiilor pierdute este prea mare, eroii navei Galileo, dupã ce-i vor înfrânge pe naziºti, vor descoperi urmele adevãraþilor lunieni, dupã care... înapoi la lecþii. Pânã la acest prim succes remarcabil, SF-ul juvenil s-a vãzut cantonat undeva între basm ºi romanul foileton; aventurile lui Frank Reade, copilul geniu, inventator al multor dispozitive uluitoare, apãruserã în 180 episoade semnate de Lu Senarens sub pseudonimul Noname (Farã nume), urmate, ca principiu de acþiune, de cãtre Tom Edison Jr. cu seriile �Happy Days� ºi �Pluck and Luck�; Victor Appledon cu cele 40 de titluri ale popularului �Tom Swift� ºi Roy Rockwood cu seria �Great Marvel�, inspiratã direct din romanele lui Jules Verne. Pentru marele autor francez, tema predominantã era cãlãtoria. Ca autor al �Istoriei descoperirilor geografice�, romanele sale de �cãlãtorii extraordinare� nu fâceau decât sã prengeascã itinerariile expediþiilor în locurile rãmase albe pe hartã, destule pentru a lãsa drum liber unei pleiade de imitatori. Virtuþile epice ale naraþiunilor par axate cu precãdere pe plãcerea exotismului, degajat din descrierile unor civilizaþii-relicvã stranii, a unor locuri misterioase, mai puþin pe destinderea catharticã adusã de peripeþiile unui erou exemplar, aºa cam vor fi, de exemplu, Tarzan ºi Nick Carter din ciclurile lui E. R. Burroughs. Basmul elibereazã sufletul copilului de angoasã, aratã Bruno Bettelheim în �Psychanalyse des contes de fées� (1976). Predispoziþia pentru imaginarul feeric este semnul unei forþe imaginative superioare. În copilul amator de basme (chiar ºi SF...) Martin Gardner vede adultul ca o creativitate deosebitã, de mâine. De fapt, aratã Gardner în �Order and Surprise� (1984), basmul SF este cel care introduce primul robot în proza fantasy americanã, este vorba de Tik-Tok din ciclul Oz, apãrut în �Ozma of Oz� (1902), (�The Royal Historian of Oz�, �The Tin Woodman of Oz�, �The Magf Oz�, �Dorothy and the Wizard of Oz�, �The Emerald City ot Oz�, �The Land of Oz�), despre care adaugã: �N-am întâlnit scriitor de SF sau fantasy american, începând cu Ray Bradbury, cãruia sã nu-i fi plãcut Oz.� Lui Frank Lyman Baum îi datorãm ºi un basm SF, �The Master Key: An Electrical Fairy Tale� (1901), o structurã epicã translatatã din �1001 de nopþi�, în care demonul îi dã lui Royn, eroul basmului, o serie de �scule nãzdravane�: maºinã, tablete nutritive, înregistrator audio ºi video - pe care, în final, Rob le înapoiazã demonului, înþelegând cã omenirea nu este

estul de înþeleaptã pentru a le folosi. O creaþie asemãnãtoare se iveºte la noi de sub pana prozatorului þãran I. C. Vissarion, care, cu optimismul propriu românului, vede în tehnica însuºitã de la zmei de cãtre eroii din �Ber-Cãciulã-împãrat� , �Zapis împãrat� (1914) ºi �Age) cheia unei dezvoltãri fericite a omenirii. În fundalul basmelor întîlnim spectrul primului ºi celui de al doilea rãzboi mondial, metodele de luptã ale zmeilor au fost verificate la Ypres, dar binele va învinge ºi, din fericire, realitatea nu l-a dezamãgit pe acest Jules Verne român, þãran inventator, corespondent al lui Edison ºi Ford, scriitor în prozele cãruia gãsim o aserþiune ce poate sta pe frontispiciul anticipaþiei:

�ªtiinþificeºte, totul este posibil în anumite condiþii.�

Prelungiri ale basmului vor fi ºi ciclurile populare ale anilor '50: �Buck Rogers�, �Flash Gordon� ºi �Superman�, copilul dãruit soþilor Kent într-o manierã similarã felulula bunã l-a adus pe lume pe Tom Degeþel. Calul nãzdrãvan a devenit o rachetã, vrãjile - �însuºiaranormale�, zânele - extratereºtri, iar �poveºtile de adormit copiii� - �anticipaþie juvenilã Dupã succesul sãu din 1947, Robert A. Heinlein va mai face cinci incursiuni în anticipaþia juvenilã, pãstrând stacheta la acelaºi nivel ridicat. �Red Planet� (1949), despre aventurile lui Jim Marlowe, care, alãturi de prietenul sãu Willis ºi un marþian rotund ca o minge se vãd angrenaþi în luptele dintre Companie ºi coloniºti pe fundalul unei organizãri sociale reluate în �Stranger in a Strange Land�. �Farmer in the Sky� (1950) este romanul unei colonizãri cosmice: Bill ºi familia sa rãmân pe Ganymede, în ciuda condiþiilor vitrege, înfruntând pericole extrapolate din colonizarea Vestului. De la agricultura futuristicã, Heinlein trece la space opera în �Starman Jones� (1953), urmat de o replicã la �Împãratumuºtelor� de W. Golding, �Tunnel in the Sky� (1955) Rod Wolker ºi colegii sãi de.clasã sunt trimiºi, ca test de supravieþuire într-o lume necunoscutã, unde sunt nevoiþi sã trãiascã dupã prile legi. Dar, spre deosebire de viitorul laureat Nobel, Heinlein construieºte, prin intermediul eroilor sãi, o societate viabilã, pe care copiii o vor pãrãsi cu regret atunci când salvatorii îi vor obliga sã revinã la lecþii. În fine, în 1957 apare �Citizen of thGalaxy�; periplul lui Thorby Baslim prin felurite societãþi opuse pentru a marca distincþia dintre a avea ºi a controla, a deþine puterea ºi.a o folosi. Volumele pentru copii ale lui Heinlein au avut douã consecinþe importante pe de o parte, au apãrut scriitori talentaþi, ca Andre Norton (pseudonimul prozatoarei Alice Mary Norton) ºi Alan Edward Nourse; pe de altã parte, o serie de autori consacraþi în literatura pentru adulþi au semnat circa o treime din titlurile apãrute în anticipaþia juvenilã din anii '50. Ca urmare, ºi aria tematicã s-a lãrgit mult, dupã epuizarea naivitãþilor inerente epocii, o serie de motive puerile s-au consolidat. Space opera, de pildã, a devenit convingãtoare, cu eroi ºi implicaþii veridice; întâlnim însã ºi motive politiecologice, speculative. Andre Norton, de pildã, îºi începe ascensiunea cu �The Stars Are Ours� (1954); un exod al savanþilor proscriºi aliaþi cu extratereºtrii pentru a reînnoi Istoria umanitãþii, urmând îdine cronologica: �The Beast Master� (1959), descriind într-un cadru western confruntarea dintre invadatorii Xik ºi Confederaþia terestrã, vãzutã de Hosteen Starm, stãpânul animalelor, descendent din tribul indian Navajo; �Storm Over Warlock� (1960), despre confruntarea pãmântenilor cu Throgii pentru stãpânirea unei lumi noi, planeta Warlock. Alianþa terienilor cu cei din lumea nou descoperitã va duce la victorie, dar ºi la stabilirea unor relaþii de egalitate. �Catseye� (1961) este mai aproape de basm; Troy Horan poate comunica cu animalele, doar cooperarea cu ele îl ajutã sã supravieþuiascã grelelor încercãri, reuºind sã stãvileascã acþiunile altor animale, folosite ca arme secrete. �Quest Crosstime� (1965) este mai ambiþioasã tematic (societatea încearcã sã se reconstruiascã, în urma unui cataclism nuclear, utilizând resursele lumilor paralele), urmatã de o speculaþie mitologicã abilã în �Operation Time Search� (1967), despre dispariþia Atlantidei, anihilatã în conflicl cu Murienii, lãsând în urmã pantheonul grec ºi civilizaþia amerindianã, fondatã de Ray Osbor explorator temporal captiv în trecut. Lui Alan Edward Nourse îi datorãm trei romane remarcabile: �Star Surgeon� (1960), o speculaþie pe marginea simbiozei galactice în care Terra, devenitã centrul medical al galaxiei, îºi datoreazã admiterea în Confederaþie modului în care trateazã primul student extraterestru; �The Mercy Man� (1968), din nou despre o medicinã a viitorului ºi �The Bladerunner� (1974), unde tema suprapopulãrii se împleteºte cu fascinaþia medicinii. Problema pusã de autor nu este departe de actualitate, noile boli pot cere schimbarea principiilor de îngrijire medicalã.

Vorbind despre autorii consacraþi în SF-ul adult care ºi-au adus contribuþii în literatura pentru copii, vom începe cu Isaac Asimov (sub pseudonimul Paul French), cu ciclul �Lucky Starr�, începând cu �David Starr: Space Ranger� (1952), în care eroul descoperã oonspiraþie extraterestrã, dupã multe aventuri ºi investigaþii; urmeazã �Lucky Starr ºi piraþiieroizilor� (1935), �Oceanele venusiene� (1954), �Marele Soare al planetei Mercur� (1956), �Lunile lui Jupiter� (1957), �Inelele lui Saturn� (1958). Fãrã prea mare importanþã literarã, ciul rãmâne însã reprezentativ pentru unul din cei mai prolifici autori de anticipaþie. Lester del Rey supune atenþiei micilor cititori trei romane: �Step To The Stars� (1954), o intrigã aventuroasã pe marginea construirii unei staþii orbitale, �The Runaway Robot� (1965), în care un robot povesteºte periplul sãu ºi al lui Paul Simpson, nevoiþi sã treacã printr-o serie întreagã de încercãri înainte de a se reîntâlni; ºi un roman mai pretenþioInfinite Worlds of Maybe� (1966), despre odiseea lui Bill Franklin, pornit în cãutarea tatãlui sãu, dispãrut într-una din lumile posibile. Arthur Charles Clarke îºi pãstreazã riguritatea ºtiinþificã, indispensabilã SF-ului juvenil. �Islands In The Sky� (1952) aduce o serie de detalii plauzibile despre procedura unei cãlãtorii spaþiale ºi a vieþii pe o staþie orbitalã, pe fundalul unor aventuri cu piraþi spaþiali, iar �Dolphin Island� (1963) descrie o serie de experimente plauzibile cu delfinii, asigurându-ne cã între om ºi delfin se pot stabili relaþii amicale. Au mai scris pentru copii: Poul Anderson, �Vault the Ages� (1952), despre accesul tuturor la cunoºtinþele omenirii; Ben Bova, �Exiled from Earth� (1971), colonizarea spaþiului ca soluþie pentru suprapopulare; James Blish, �Mission to the Earth� (1965), un space opera ca prilej de explorare a antagonismelor stabilitate / schimbare, autosatisfacþie / curiozitate, constrângere / toleranþã, personificate în diferite societãþi galactice; Robert Silverberg, cu �Time Of The Great Freeze� (1964), sugerând elemente ale civilizaþiei actuale ce ar putea supravieþui unei ere glaciare ºi �Gate Of Worlds� (1967), o alternativã istoricã pornitã de la ipoteza cã ciuma neagrã din 1348 ar fi fãcut de trei ori mai multe victime; Gordon R. Dickson, cu �Secret Under The Sea� (1960), cu speculaþii despre viaþa marinã ºi extraterestrã, ºi �Space Winners� (1965), o alegorie politicã mase misiunea celoc trei eroi de a asista la stabilirea relaþiilor de cooperare în galaxie; în fine, Ursula Kroeber Le Guin, cu trilogia �Earthsea� - �A Wizard of Earthsea� (1568), �The Tombs of Atuan� (1972) ºi �The Farthest Shore� (1973). Uneori, romanul pentru copii are funcþie moralizatoare, ca de pildã �Danny Dunn And The Homework Machine� (1958), de William Oay ºi Raymond Abrashkin, în care Danny este pãcãlit de profesori ºi colegi de aºa maniera încât sã-ºi facã temele în timp ce-ºi programterul casnic; funcþie care, mascatã mai mult sau mai puþin abil, o regãsim în majoritatea scrierilor pentru tineret, unde obligatoriu rãul este învins de binele idealizat, stârnind o identificare admirativã, cu rol imitativ; alteori ne provoacã la compasiune, ca micuþa Mo, venusiana de... 87 ani, ajutatã de copii sã-ºi regãseascã pãrinþii, în ciuda ost neîncrezãtoare a adulþilor, în �Kommt ein Madchen geflogen� (1956), sau filmul �E.T.�, aducântendinþã de solidaritate cu extraterestrul (în general, invadator sângeros în prozele axate pe aventurã ), acest Celãlalt care, de fapt, ne reprezintã pe noi înºine în altã ipostazã raalã. Libertãþile literaturii SF cunosc, în varianta juvenilã a acesteia, o serie de restricþii, în primul rând de ordin ºtiinþific: corectitudinea informaþiei ºi plauzibilitatea extrapolãrii sunt necesare, dar nu suficiente oricãrui text cu audienþã la preadolescenþi. Riscul, in extremis, este povestirea rece, didacticistã, cu pasaje lipite evident pentru a aduce un suflu educativ unui text bazat exclusiv pe aventurã, ca în �Bombardament cu meteoriþi� (1986) de Victor Bercescu. Una din cerinþele suplimentare, în SF-ul juvenil este împletirea talentului literar cu abilitatea autorului de a include veridic pasaje tehnice într-un text literar ( sau de divertisment... ) Dacã în Uniunea Sovieticã unul din patru cititori citeºte exclusiv SF, dupã cum ne informeazã Jacques Van Herp în �Panorama de la Science Fiction� (1973), este evident ca acest sfert este compus în majoritate din tineri ºi cei aflaþi la primele lecturi. Desigur, numãrul lor variazã de la o þarã la alta ºi este proporþional cu numãrul de titluri publicate; cantitativ însã, este reprezentativ. Pentru almanahul �Anticipaþia� de pildã, pornind de la rezultatele chestionarului publicat în 1987 de cãtre Lucian Ionicã, se poate-estima cã numãrul cititorilor sub 15 ani este de 7500, iar între 16 ºi 20 de ani, de 42.750, ceea ce reprezintã, în Occident, tirajul unei ca cãrþi de succes în primul caz ºi-atinge nivelul unui best seller în cel de al doilea. Or, datoria faþã de acest numãr impresionant de cititori este mare, practic douã treimi din numãrul total al acestora sunt sub 2

0 de ani, cu exigenþe diverse, mergând de la �Patrula spaþialã� pânã la �Solaris� sau �Senioriui� ºi nu-i putem alimenta doar cu conflicte exotice pe fundalul romanelor lui Sven Hassel. Personajul SF-ului juvenil încearcã sa-l imite pe omologul sãu din �main stream-ul pentru copii�, oferindu-i cititorului posibilitatea de a se identifica, de a se recunoaºte în ceea ce are el bun sau rãu. Iniþial, aratã Van Herp, eroul este tânãr, acþiunea îirþine, dar decizia o iau persoanele adulte. Ulterior, în anii '60, lumea devine un univers închis, populat aproape în exclusivitate de adolescenþi, aflaþi în relaþii egalitare sau chiar antagoniste cu adulþii. În fine, feeria aduce supraeroul, un adult tânãr dotat pentru a face faþã celor mai fantastice încercari (Superman, Flash Gordon, Skywalker), dar ºi antieroul, stângaci, aiurit, dar inteligent, reuºind în confruntãri, asemeni unui Pãcalã de-al nostru, trecând prin aventuri �ca gâsca prin apa�, virtuþi care îl tac simpatic trãgãtor. Drumul anticipaþiei pentru copii este acelaºi cu cel strãbãtut de anticipaþie în general; nãscutã în Europa, aceasta este transportatã peste ocean, unde cunoaºte perfecþiunea produsului de serie: standardizarea limbajului, strãlucirea hollywoodianã asociatã cu.o infatuare care îl determinã pe Harlan Ellison sã afirme cã nu existã un SF european. Anii '50 cunosc o reapariþie a SF-ului în Europa, cu toate atributele noului nãscut: stângaci, nesigur, bâjbâie încã sprijinindu-se de tot ceea ce întâlneºte Aici însã, redescdu-ºi rãdãcinile în romanul filozofic, îºi trãieºte a doua tinereþe, îmbrãþiºând ficþiunea spe aspectele sociale ºi literarul, iar în varianta adultã se va asocia curentelor progresiste din artã, pânã la punctul de a nu mai putea afirma cu certitudine dacã un roman este SF sau nu. În Franþa, primul roman premiat de Academia Goncourt a fost SF (William Golding a scris ºi el SF), dar drumul anticipaþiei juvenile a fost deschis de cãtre amatori: Stephan Wul este dentist, Francis Carsac (tradus la noi cu �Robinsonii Cosmosului�) geolog, Alain Doremieux este redactor, ºi încã unul dintre aceia care, asemeni lui Adrian Rogoz la noi, lasã spaþiul revistei sale pentru alþii. Multe subiecte din anticipaþia juvenilã sunt, sau pot fi oricând preluate în literatura pentru adulþi. �Find the Feathered Serpent� (1952), de pildã, are ca erou un copil, Neil, care, cãlãtorind în trecut, se substituie lui Quetzalcoatl, lucru de care nu devine conºtient decât la întoarcerea în timpul sãu. Acelaºi paradox îl putem întâlni la Michaelcock, în �Behold the Man�, ºi la Ilya Varºavski, în �Bucla de histerezis�. O serie de romane ptru copii au subiecte dintre cele mai serioase, cum a ar fi respectul pentru valorile morale pe care Burton, eroul din �Village Fanfare� (1954), de Donald Suddaby, încearcã sã le înveþe pentru a-ºi îmbogãþi epoca sa, o epocã a raþiunii reci. Problemele ecologidicate de Adrien Stoutenberg în �Out There� (1971) sau, într-o manierã mai apropiatã vârstelor mici, de cãtre Sybil Leck în �The Tree Conquest The World' (1969), analiza psihologicã a unui grup de cosmonauþi în drum spre Marte, vãzutã de Ludek Pesek în �Die Erde is nach� (1970), emergenþa animozitãþilor ascunse sau explicite, în condiþii de izolare. Ne putem întreba, pe bunã dreptate, dacã nu cumva SF-ul este în totalitate un gen destinat copiilor ºi tinerilor, în ceea ce priveºte filmul SF, care se îndreaptã cu precãdere înspre micii spectatori. Filmele lui Spielberg, seriale ca �Star Trek�, �Meteor XL5�, �Planeta giganþilor�, �Pierduþi în spaþiu�, �Arabela�, �Galactica�, filmele cu monºtri etc. au ca scu precãdere tineri, chiar dacã aceºtia sunt �copii mari�, unii dintre ei de 30 - 40 de ani. Dar sã ne întoarcem la scurta ºi zbuciumata istorie a anticipaþiei. Debutul SF-ului modern pare a acredita aceastã idee; Hugo Gernsback, cel cãruia i se atribuie totul în materie de genezã a anticipaþiei, era perfect conºtient de ceea ce datoreazã Europei, plasându-ºi revista (ºi SF-ul s-a construit în reviste...) sub semnul lui Verne. Ca urmare, anticipaþia care viza cititorul adult era perfect compatibilã cu gusturile ºi exigenþele copiilor al cãror viitor a fost parþial influenþat în urma noilor înclinaþii dobândite (o mturiseºte ºi Carl Sagan în �Broca's Brain�). Ar fi o exagerare sã afirmãm cã acest viitor a fo determinat de lectura SF-ului, însã înclinaþii latente pot fi vitalizate prin legea imitaþiei, aºa cum o descrie Odobleja în �Psihologia consonantistã�. Dacã pe continent, ºi cu precãdere peste ocean, mulþi scriitori s-au folosit de proza pentru copii ca de o investiþie rentabilã, asigurându-ºi cititoni de vârstã adultã de mai tziu, la noi lucrurile sunt mult mai complexe. Tradiþia romanului popular, pe care au pierdut-o ºi francezii, nu existã, cu atât mai puþin aceea a westernului, aºa cã intriga primelor încercãri în acest domeniu este axatã pe genul poliþist. Cele mai multe creaþii sunt adãpostite în vechea �Colecþie Povestiri ºtiinþifo-fantastice� ºi în volumele Editurii Tineretului colecþia �Cutezãtorii�, din care ulterior pr

oza SF se va separa într-o serie fãrã nume, botezatã mai târziu, în anii '70, �Fantastic Club�sub egida Editurii �Albatros�.Romanul astronomic: �Drum printre aºtri�, cel poliþist: �Robinsoni pe planeta oceanelor�, precum ºi numeroasele apariþii din Colecþie, vor culmina, în 1965, cu �Omul ºi nãluca� de Adrianogoz, un roman cu gestaþie îndelungatã, prima.apariþie notabilã în proza SF pentru tineret, din pãcate ºi singurul roman al autorului, mult prea ocupat cu redactarea Colecþiei. De atunci, singurii autori care au trecut peste stacheta ridicatã atât de sus de Nãluca venusianã a lui Dutch Learmonth, au fost Romulus Bãrbulescu ºi George Anania, prezenþi adesea în paginile Colecþiei ºi, sporadic, în edituri. De la �Doando� la �Acþiunea Lebãda�, ultitlu aparþinând lui G. Anania, o serie de romane întrunesc toate calitãþile prozei pentru copii: subiecte interesante, educative, pline de imaginaþie, scrise alert, chiar cu o uºoarã nervozitate beneficã receptãrii textului ºi - cel mai important lucru - fãrã gafe de ordin ºtiinþific, fãrã informaþii �educative� supradozate. Din 1974, de la dispariþia Colecþiei, povestirile apar sporadic iar numãrul romanelor este invers proporþional cu valoarea numericã a anului (NR = K/AN, pe limba computerelor). �Argonaut� este o apariþie târzie, supliment trimestrial al revistei �Convorbiri literare�, practic o revistã de SF ignoratã ca atare, debutând cu o space opera, �Patrula spaþialã�, pe gustul adolescenþilor, ºi eºuând într-o lamentabilã �reînviere� a lui Val-Vâr Dacã literatura pentru copii de la noi se poate mândri cu �Cireºarii�, �Ciºmigiu & Co�, �e pânzele sus�, �Elevul Dima dintr-a ºaptea�, titluri care ne urmãresc ºi în.anii maturitâþii,a anticipaþiei juvenile este departe de aceastã performanþã. Cele câteva titluri româneºti citate sunt departe de a se constitui într-un patrimoniu literar; de altfel, nici unul din aceste romane nu a fost reeditat. Situaþia nu constituie o excepþie, doar numãrul mare al autorilor de SF din alte pãrþi face ca apariþia unor titluri memorabile în SF-ul pentru copii sã fie posibilã. De altfel, numãrul �cãrþilor de aur� în acest domeniu este destul de mic, spre deosebire de literatura SF pentru adulþi, unde �Seniorii rãzboiului� de Gerard Klein, �Le temps incertain� ºi �Leyeux géants� de Michel Jeury, �Solaris� de Stanislaw Lem, �Picnic la marginea drumului� de fraþii Strugaþki, �Babel� de Vladimir Colin, care a cunoscut ºi câteva ediþii în limba francezãnstituie doar o micã parte dintr-o posibilã selecþie a romanelor valoroase. În aceastã scurtã pledoarie pentru anticipaþia dedicatã vârstelor foarte tinere, am insistat mai mult asupra temelor pentru a sublinia o idee, sperãm, evidentã: a scrie pentru copii nu înseamna a coborî nivelul calitativ al textului, sub nici un aspect - nici tematic, nici tehnic. Cele câteva limitãri arãtate mai sus nu se constituie în îngrãdiri cu repercursiuni iremediabile asupra valorii, cãci tocmai utilizându-le putem spera întrun salt substanþial peste nivelul mediu atât de comod celor mai mulþi. Departe de a fi un lucru facil, a scrie pentru copii poate deveni o probã în evoluþia unui scriitor...

BIBLIOGRAFIE (1) Jacques Van Herp, �Panorama de la science fiction�, Gerard, 1975. (2) Neil Barron, �Anathomy Of Wonder - Science Fiction�, Bowker Co., 1976. (3) Jacques Sadoul, �Histoire de la science fiction moderne�, Albin Michel, 1975. (4) Jean Gattegno, �La science - fiction , Press Univ. de France, 1971. (5) I. R. Parish; M. R. Pitts, �The Great Science Fiction Pictures�, The Scarecrow Press Inc., 1977.

Articol apãrut în:BIBLIOTECA NOVA,buletin de teorie, criticã ºi istorie a literaturii,editat de cenaclurile HELION ºi H. G. WELLSsub egida Casei Universitarilor Timiºoara,2/1987, pag. 52-58.Scanare ºi corectare: Györfi-Deák György

DESPRE IMAGINAÞIE ªI EVAZIUNE

Mircea Cãrbunaru

S-a vorbit în numeroase rânduri despre caracterul �evazionist� al literaturii SF din România, un evazionism privit în principal prin douã perspective subordonate procesului abstract al imaginaþiei. Prima perspectivã, cu implicaþie strict literarã sau mai bine spus cu implicaþie asupra creaþiei SF autohtone, abordatã ºi disecatã chiar în amãnunþime de criticul Voicu Bugariu, acredita ideea cã scriitorul român de literaturã SF eludeazã voit (alte ori din necunoaºtere) norme literare ºi reguli stilistice care apar ca obligatorii în mainstream. La rândul sãu, Dan Silviu Boerescu observa deconcertant cã textele SF româneºti postdecembriste au �umori estetice� profund diferite ºi uneori greu de încadrat în curente sau genuri. A doua perspectivã legatã de �evazionism� se rãsfrânge chiar asupra cititorului/ consumatorului de literaturã SF. Ne referim desigur la acel cititor care gãseºte în science-fiction o cale simplã de evadare din cotidian, din realitate. De aici ºi eticheta cã literatura SF este o literaturã a visãtorilor. În cele ce urmeazã vom încerca sã arãtãm cã lucrurile nu stau chiar aºa, oricât s-ar strãii sã dezvolte aceastã imagine superficialã. J.P. Sartre arãta în lucrarea sa, L'imaginaire, cã imaginaþia nu este ceva care survine în conºtiinþã printr-o achiziþie ulterioarã, de-a lungul vieþii, ci este conºtiinþa însãºcare ea (imaginaþia) se constituie în libertatea conºtiinþei. Nu poþi sã nu fii sedus de o astfel de idee. Deja desprinderea de realitate capãtã alte conotaþii care ne relevã faptul cã evazionismul cititorului reprezintã de fapt dorinþa de libertate a acestuia. Aceasta este, ne place sã credem, ºi funcþia intrinsecã a SF-ului, aceea de a furniza alternative, de a deschide noi perspective ºi de a crea premisele necesare libertãþii de gândire. Interesant pare ºi faptul cã dacã cititorul încearcã sã construiascã (prin lecturã) mai drabã un traseu direcþionat de la real cãtre imaginar, de la perceptiv la aperceptiv, experimentând astfel trãiri, imagini vii, proiecþii, scriitorul de SF construieºte un traseu direcþionat în ambele sensuri. El clãdeºte atât lumi imaginare pe seama frânturilor de realitate pe care le-a acumulat în conºtient sau subconºtient, dar ºi �traduce� în termeni perceptivi emoþii, stãri transcendente, produse directe ale imaginaþiei ce leagã lucruri între care nu existã nici o corelaþie sau raporturi logice. În aceeaºi mãsurã nu putem neglija ºi aspectul ludic al imaginaþiei care face aparent ca evaziunea sã devinã un proces extrem de tentant atât pentru scriitor cât ºi pentru cititor. Numai cã jocul, în sine, are nu numai funcþiuniile de a experimenta sau de a elibera individul din rigiditatea realitãþii ci ºi acea funcþie euristicã ce conduce inevitabil la cunoaºtere ºi inovare. Reîntorcându-ne la science-fiction este evident cã aspectele arãtate i se potrivesc pânã la identificarea lor perfectã iar termenul de literaturã �evazionistã� devine cu totul ºcu totul neîncãpãtor înþelegerii cât mai exacte a fenomenului literar SF. Mai ales înþelegeriienomenului SF din România care de cele mai multe ori a avut un caracter atipic faþã de ceea ce s-a scris prin alte pãrþi. Prin urmare, nici vorbã de �evazionism�, chiar ºi pentru literatura de profil scrisã înainte de 1989. Despre acea perioadã putem vorbi de un anumit science-fiction militant, protestatar, manifest etc. dar în nici un caz nu putem vorbi de existenþa unor produse literare care sã se sustragã realitãþii pânã acolo încât subordoneze unei forme sau alta de evazionism. Din aceste motive o privire retrospectivã asupra a ceea ce s-a scris în ultimii 10 ani este mai mult decât necesarã. Veþi constata cu surprindere cã mare parte dintre aceste texte sunt reacþii directe la ceea ce s-a întâmplat în realitatea socialã, economicã ºi politicã româneascã de dupã 1989, o realitate care, din pãcate, pare pe alocuri desprinsã din universul ficþional al literaturii SF, dar nu tocmai unul fericit.

material preluat din Fantasya nr. 7, serie nouã, iulie 2001

PRO-POZIÞII

FRAGMENTE CRITICE V: ÎN CERC, DE-A PURURI

Voicu Bugariu

Voicu Bugariu

În ultima vreme, sefist pare a nu mai fi o noþiune folositã în mod ironic. Sefiºtii români dovedesc astfel cã nu mai sunt stânjeniþi de faptul cã în strãinãtate respectiva comutarn-a fost încã formulatã. Avantajul este simplificarea. Delimitarea fãþiºã a sefeului de literaturã, sugeratã de subsemnatul cu vreo doi-trei ani în urmã în �Anticipaþia�, se dovedeºte proivã. Ezitarea între termeni cum ar fi �scriitor SF, scriitor de SF, creator� este aducãtoare de inhibiþii.

*

De câteva luni au devenit semi-publice numeroase mesaje schimbate între ei de sefiºtii români capabili ºi dispuºi sã foloseascã poºta electronicã. Unele dintre însemnãrile cazã comenteazã câteva dintre respectivele intervenþii. O micã polemicã mi s-a pãrut mai interesantã decât discuþiile despre întâlniri ºi premii.eva le-a reproºat euforicilor, fericiþilor sefiºti români cã se þin de nimicuri, în loc sã se eocupe realmente de literaturã. Replicile au apãrut sub forma unor admonestãri. Unii au insinuat chiar cã respectivul este deja prea bãtrân ºi nu mai pricepe cum stau lucrurile. Au urmat scuze, nuanþãri ºi stingerea disputei. În cele din urmã, declanºatorul disputei a venit cu ideea omenoasã a înfiinþãrii unui cenaclu virtual, întorcându-se astfel de la punctul de unde a purces sefeul românesc. Polemica atestã convingerea deocamdatã neconceptualizatã a sefiºtilor cã textele lor preferate nu sunt literaturã sau sunt un fel de hiperliteraturã. Astfel se explicã respingerea întortocheatã a celor care iubesc pur ºi simplu literatura. Polemicã reaminteºte ºi banalizata disputã dintre amatori ºi profesioniºti. Primii, cu veselã agresivitate, le reproºeazã profesioniºtilor cã practicã un anumit �elitism�. Cel mai curios aspect al polilogului elctronic este absenþa aproape totalã a preocupãrilor pentru calitatea literarã a textelor þinând de sefeu. Discuþiile sunt cu atât mai animate cu cât se referã la aspecte mai paraliterare. Se manifestã din nou ceea ce numeam �eterna adolescenþã� a sefiºtilor români. De menþionat, în acest context, cã doritorul de profesionalizare nu are motive sã polemizeze cu amatorii, opþiunile lui estetice ºi existenþiale fiind diferite. De altfel, el nici nu prea are timp pentru aºa ceva, fiind obligat sã-ºi drãmuiascã plãcerile comunicãrii amicale, lejere. În plus, rãmânând în afara veselului colocviu, el ocoleºte posibila contaminare cu o nefericitã mentalitate de improvizator. Aºa fiind, el preferã de regulã sã se retragã �în culise�, lãsându-i pe animatori ºi pe fani sã se distreze cum doresc. Îi simpati fireºte, dar mai ales de la distanþã. Altfel spus, sefistul-artist (sã admitem pentru moment acest hibrid, ilustrând astfel, o datã mai mult, o cronicã nesiguranþã terminologicã) n-are timp sã fie un om prea sociabil. O anumitã asumare a solitudinii este aproape de neocolit. Sefistul-jurnalist, în schimb, se acomodeazã foarte bine cu �mondenitatea�, fie aceasta din urmã ºi naiv-adolescentinã. Nu întâmplãtor multe dintre producþiile sefiºtiloromâni din ultimii ani sunt scrise în stil jurnalistic. Este firesc sã fie aºa. Scriitura jurnalisticã este cea mai comodã ºi se preteazã cel mai bine la însãilarea rapidã a unor texte pasabile. Dintre absenþii comodelor discuþii electronice lipsesc criticii ºi teoreticieni

i. Poate printr-o coincidenþã, textele unora dintre aceºtia sunt vizibil mai valoroase decât cele de ficþiune, în ultimii ani. Profesionalizarea câtorva tineri teoreticieni ºi istorici literari români specializaþi în sefeu anglo-american este practic înfãptuitã. În schimb, comentariile despre sefeul românesc recent sunt mai puþin reuºite. O explicaþie este fragilitatea esteticã a majoritãþii textelor comentate. Istoricii literari cad uneori în aceastã cursã neobiºnuitã. Exemplul ilustrativ este monumentala istorie a sefeului românesc datoratã lui Mircea Opriþã. Excelentul sefist clujean a uitat micul amãnunt cã energia discursului critic scade, atunci când textele comentate n-au valoare. Nu poþi sã strãluceºti ca istoric al sefeului, dacã porneºti de la texte nesemnificative. Cartea cu pricina ar fi fost poate mai puþin groasã, dar în mod sigur mai bunã, dacã ar fi fost avuþi în vedere doar autorii semnificativi. Democratica amestecare a amatorilor cu profesioniºtii ºi-a dovedit neajunsurile. Totuºi, având în vedere probitatea impecabilã a autorului, adãugãm cã respectiva procedare este legitimã, fiind o chestiune de opþiune personalã. Într-o eventualã scarã valoricã, autorii de ficþiune se aflã pe o poziþie inferioarã faþãitici. Ce-i drept, din masa stimabilã a sefiºtilor producãtori de ficþiuni s-au desprins câþiva posesori ai unei vãdite conºtiinþe profesionale. Aceºtia au cele mai mari ºanse de-a obþine succesul real, nu doar cel de fandom. Ei par imuni la efectele nefaste ale tradiþionalei complezenþe sefiste. Impulsul iniþial al respectivei îngãduinþe, datorat bunului, miticului Adrian Rogoz, a generat o mentalitate încã viguroasã. Nu cumva unul ºi acelaºi om poate sã fie simultan un vesel sefist amator ºi un sefist profesionist mai puþin vesel, truditor metodic ºi prozaic? Teoretic, da. Practic, dupã trei decenii de �sefism�, mã vãd silit sã rãspund negativ. Tineri foarte promiþãtori adouãzeci de ani au devenit niºte etern-tineri promiþãtori, nu mai mult. Unii s-au ales, pentru compensaþie, cu deprinderea limbii engleze. În câteva cazuri, ratarea este realmente dramaticã, fiind vorba despre niºte talente autentice. În ceea ce-i priveºte pe animatori, nu sunt prea multe de spus. Unii dintre ei sunt niºte oameni foarte cumsecade. Alþii au spirit organizatoric. Într-un mod destul de straniu, probabil fãrã sã-ºi dea seama, animatorii joacã ºi rolul de a-i deturna pe potenþialii sefiºti profesioniºti. Intrarea în mecanismul cronofag al întâlnirilor sefiste ºi adoptarea mentalitãþii corelative sunt o cale sigurã de ratare. Nu-i mai puþin adevãrat, însã, cã penþialii sefiºti de succes nu sunt obligaþi de nimeni sã se rateze. Cu atât mai puþin de cãtre animatori. Aceºtia din urmã sunt doar �ideologi�, nu dictatori. Fireºte, cele de mai sus au mai fost scrise, inclusiv de subsemnatul. Repetându-le, nu fac decât sã mã înscriu, cu o oarecare umilinþã, într-o circularitate la fel de puternicã precum o damnare.

*

Revista electronicã �Planet Science Fiction. Buletin informativ dedicat artelor ºi ºtiinþelor imaginarului, 2, septembrie 2001� contribuie la lãmurirea ideilor discutate mai sus. Este publicatã ºi convorbirea dintre o serie de sefiºti mai mult sau mai puþin reprezentativi pentru fandomul românesc. Despre valoarea literarã a sefeurilor româneºti, din nou, nu se discutã. În schimb, existã o serie de referiri la textele de criticã sefistã. În general, este vorba despre opinii de amator. Nimeni nu suflã vreo vorbã despre comentariile ultralaudative, publicate în ultima vreme de anumiþi sefiºti poligrafi despre cãrþile unor amici ai lor. Subsemnatul este destul de rãu cotat, obiecþia fiind o anumitã vetustate a discursului critic. Aceastã situare exprimã o legitimã judecatã de gust, dar ºi o mentalitate asemãnãtoare aceleia a amatorului de muzicã pop-disco-dance-techno etc. Acesta are un viu sentiment al învechirii, al perimãrii. Clasicizarea unei piese se produce foarte greu, în viziunea lui. ªi chiar atunci când o asemenea omologare are loc, piesa cu pricina este inclusã în categoria retro ºi menþionatã cu o oarecare ironie tandrã. Iubitorul de muzicã clasicã nu cunoaºte acest sentiment. Pentru el, vechimea nu este un handicap, dimpotrivã. Ceva asemãnãtor are loc în cazul criticii sefiste. Damnaþi sã caute la nesfârºit o poeticã de sine stãtãtoare a genului lor preferat, sefiºtii damentaliºti� au tendinþa de a declasa rapid textele scrise cu mai mult timp în urmã, fie acestea de prozã sau de criticã. Cât priveºte absenþa unor critici români reprezentativi specializaþi în sefeu românesc, participanþii la discuþie ating, intuitiv, câteva adevãruri. Astfel, ei se declarã în mod special nemulþumiþi de opacitatea unor critici faþã de prozele noilor generaþii de sefiºti. Precum ºi de lipsa unui critic al cãrui sistem de lecturã sã fie bine ºi distinct articulat. (Mircea Opriþã nu este menþionat, iar Cornel Robu este mai deg

rabã ironizat, pe nedrept.) Doi sefiºti tineri, printre care Horia Nicola Ursu, sunt priviþi cu speranþã. Rãmâne de vãzut cum va evolua activitatea acestora. În totul, menþionata discuþie despre critica sefistã nu este extrem de productivã.

*

A apãrut al patrulea numãr al revistei Ficþiuni, editatã ºi condusã de Horia Nicola Ursu. Textele de ficþiune sunt onorabile. Atrage în mod special atenþia cel al lui Michael Swanwick (în traducerea impecabilã a lui Radu Pavel Gheo). Este un hard SF, scris cu vãditã profesionalitate. Textele de criticã ºi teorie sefistã sunt remarcabile, argumentând o anumitã preferinþã a editorului. Teorereticienii ºi recenzenþii par preocupaþi mai mult decât în mod obiºnuit de valoarea literarã a cãrþilor comentate. Critica encomiasticã, atât cunoscutã sefiºtilor români, pare a lãsa locul unor texte mai apropiate de ceea ce se înþelege îndeobºte prin criticã literarã.

*

Volumul lui Don Simon, Împotriva Satanei, cu o Notã a editorului de Marian (Rabi) Irimia ºi o Postfaþã de Cãtãlin Ionescu, Colecþia Poate, Karmat Press, Ploieºti, 2001, este un important debut editorial, o carte revelatoare pentru posibilitãþile ºi limitele sefeului românesc de azi. Don Simon - pseudonim al lui Petricã Sârbu, n. 1960, funcþionar - este un sefist talentat ºi profesionalizat. Numindu-l astfel, pentru consecvenþã, resimt insuficienþa termenului, atunci când este vorba despre autori în mod evident înzestraþi cu talent literar. Cu toate acestea, sefist rãmâne un concept util, practic de neocolit, în context. Impresia de inadecvare provine ºi din legãturile foarte vagi ale cãrþii lui Don Simon cu sefeul. Dacã firava recuzitã de gen ar fi eliminatã din volum, textul n-ar suferi, la drept vorbind. Pe lângã talent literar, Don Simon are o mare tenacitate de autodidact, suficient de puternicã pentru a ilustra fascinantul fenomen psihologic al supracompensãrii. Cu ani în urmã, aluviunile culturale dobândite de Don Simon prin lecturi erau mai stângaci folosite. S-a produs însã un salt calitativ, iar autorul nostru a început sã-ºi foloseascã lecturile cu o virtuozitate autenticã. Aici se întrevede supracompensarea. Pornit cu un handicap cultural, autodidactul reuºeºte sã atingã o erudiþie mai vie (vag umbritã totuºi de câteva inadvertenþe culturale) decât aceea a unor oameni cu diplome universitare. ªi alþii au citit cãrþile care l-au inspirat pe Don Simon ºi au învãþat, în plus, câteva c �magice�, cum ar fi intertextualitate sau postmodernism. Puþini dintre aceºtia, însã, au reuºit sã obþinã un dezinvolt ton propriu atunci când au parafrazat sau au dezmembrat în mod creator cãrþi citite, pentru a folosi elementele astfel obþinute. În fine, ar fi de menþionat chinul autentic al artistului manierist, torturat de dorinþa combinãrii cât mai ingenioase a prefabricatele sale culturale. Don Simon trãieºte cu intensitate aceastã caznã. Cele mai bune pagini ale volumului sãu apar atunci când combinarea intertextualã înceteazã de-a fi mecanicã, apãrând astfel miracolul manierist. Pãstrând proporþiile, este ºi cazuunui Salvador Dali. Cele mai bune creaþii ale acestuia înving o rãcealã ce pare imanentã ºi pãtrund în domeniul marii arte. În schimb, atunci când aliajul miraculos nu reuºeºte, textele lui Don Simon rãmân doar o simplã prozã umoristicã, ce-i drept bine scrisã. În acest context, suntem obligaþi sã constatãm faptul curios cã exaltaþii �hagiografi� ai volumului (unul dintre ei cu repetate exprimãri incoerente) n-au observat cã dominanta volumului este comicul. Nici ironia, nici epopeea ºi nici altele asemenea, în ciuda marilor simboluri tragice manipulate. În totul, debutul editorial al lui Don Simon trebuie salutat cu cãldurã. În primul rând pentru cã aparþine unui autor profesionalizat, talentat ºi dotat în mod vãdit cu echivalentul sefistic al conºtiinþei literare.

*

Din nou, în polilogul electonic al sefiºtilor apar accente agresive. Ceva trebuie schimbat din rãdãcini. Unii demoleazã sefeul românesc, alþii nu pricep ºi sunt acri. Cam aºa ceva ni se se spune. În mod special deranjante sunt niºte manifeste incendiar-incoerente, cu teoreti

zãri de neînþeles, unde autorul îºi repetã în mod jenant propriul nume. Fiecare are toate drepturile rezervate, nici vorbã. Internetul suportã chiar mai multe decât hârtia. Dar de data aceasta se intrã adânc în domeniul prostului gust. Cineva trebuie sã-l tragã de mânecã pe respectivul ºi sã-i spunã cã sare peste cal.

*

Contradicþia fundamentalã a sefiºtilor români pare a fi urmãtoarea. Pe de o parte, ei se doresc niºte scriitori �ecumenici�. Nici mai mult, dar nici mai puþin. Ca urmare, se ceartã, cautã sã-ºi impunã propriile puncte de vedere, încearcã sã devinã niºte lideri de opiacelaºi timp, însã, admit sã fie criticaþi, considerã critica un rãu necesar. Ei realizeazã cãivitatea unor critici cu autoritate poate fi avantajoasã. Pe de altã parte, ei aspirã sã facã parte din ceva analog unei secte religioase de tip fundamentalist, adicã sã se �închine� la unison, orice controversã între ei fiind exclusã. În aceastã a doua ipostazã, sefistul devine brusc un ins foarte intransigent, respinge furios orice criticã a textelor sale ºi ale prietenilor sãi. Este evident cã respectivele mentalitãþi sunt ireconciliabile.

ORTODOXIA SALVEAZÃ ETNOGRAFIA

Györfi-Deák György

Încã în 1892, monografistul József Kádár, despre care am scris ºi altãdatã, arãta în înse (publicate în 1995 de Francisc Kiss la Zalãu) cã slujbele fãcute de preotul român de atunci din satul Moldoveneºti (jud. Cluj) se bucurau de mare apreciere ºi în rândurile populaþiei maghiare, mai cu seamã când era vorba despre aflarea unor bunuri furate: �În primãvara anului 1867, preotul unitarian din Moldoveneºti, Francisc Orbok, îl rugã pe tatãl meu, care avea drum la Turda, sã ducã douã pâini, slãninã ºi ceva haine de corp, împaate într-un desag, la fiii acestuia, elevi în oraº. Tatãl meu, pune desaga în cãruþã, o leagã ºi porneºte la drum, dar abia a depãºit hotarul satului când observã cã desaga nu mai este. A cãutat peste tot, dar în zadar. S-a întors acasã supãrat, s-a interesat pe la sãteni, dar fãrrezultat. Povesteºte cele întâmplate ºi preotului român Ioan Deac, care în prezent slujeºte înatul Borzeºti. Preotul, care þinea ºi la mine pentru cã îl mai îndrumam pe Iuliu, fiul acestuia, i-a spus tatãlui meu: «Nu te mai necãji, dragã domnule Andrei, voi încerca sã fac ceva pentru tine». A intrat în bisericã ºi numai el ºtie ce a fãcut acolo, dar este adevãrat cã în de luni dimineaþa desaga cu hainele a apãrut în curtea noastrã, fãrã pâine ºi slãninã�.

DOAMNE, OCROTEªTE-I PE MAGHIARI! Faptul cã credincioºii unguri, fie reformaþi, fie catolici, recurg uneori la serviciile �popii� (denumire genericã, ce individualizeazã preotul ortodox) este cât se poate de obiºnuit în zonele unde cele douã etnii convieþuiesc, precum este ºi cazul Jiboului. Gãsim numeroase asemenea exemple într-un studiu publicat de tânãra cercetãtoare Dóra Czégyi, originarã din acest orãºel de pe Someº, azi cadru universitar în Cluj. El poartã titlul: �A hiedelem és hiedelemszöveg mint reprezentáció� (Credinþele populare ºi forma lor textualã eprezentare) ºi a apãrut în volumul �Emberek, szövegek, hiedelmek� (Oameni, texte, credinþe. Studii de mitologie popularã) editat în 2001 de Asociaþia Etnograficã �Kriza János� din Cluj. Una dintre persoanele intervievate de autoare mãrturiseºte: �Românii sunt mai credincioºi decât suntem noi (...) ei cred cu multã tãrie. Iar preoþii români se ocupã de ei. De pildã, degeaba se duce omul la un popã catolic. Degeaba. Sau la un preot reformat, n-are ce cãuta la dânsul. Aia, aia e o altã religie�. (Jibou, unguroaicã)

FÃURITORII DE MINUNI Veºtile despre puterile paranormale ale unor slujitori ai bisericii ajung uneori pânã foarte departe, mult dincolo de hotarele judeþului. Deºi persistã bãnuiala cã unii di

ntre ei, cunoscãtori ai magiei negre, ar întreþine legãturi ºi cu forþe demonice, atât româniidar ºi ungurii recurg la serviciile lor, ca urmare a influenþei psihologice a comunitãþii majoritare. Cazurile disperate cer mãsuri disperate. �Pãi, e un pericol, e ceva nepermis. Eu cel puþin am umblat, sunt convinsã cã a fost împotriva lui Dumnezeu. ªi totuºi oamenii merg. Da. Nu cunosc adevãrul. Dar numai la noi ortodocºii îi aºa. Dar preotu' ortodox ajutã ºi oameni catolici, reformaþi. Categoric... nu se þine cont de religie sau, nici vorbã�. (Jibou, româncã) Nu orice absolvent de teologie hirotonisit este capabil �sã facã ºi sã desfacã�. Cunoºtiie magice sunt împãrtãºite numai anumitor generaþii, ce apar o datã la 33 sau 99 de ani. Sunt preoþi care te ajutã pentru cã aºa le cer îndatoririle, fãrã sã accepte nimic drept rãsplatã,alþii care solicitã insistent sã fie plãtiþi în valutã. Un statut aparte îl au cãlugãrii, oamenþi, care s-au dezis de averile lumeºti ºi adesea nu acceptã decât ceva de mâncare. În acþiunea sa magicã, preotul foloseºte niºte cãrþi magice, cu coperþi negre, care poartferite nume: pravilã (carte de rugãciuni), carte de blesteme, carte mare, biblie neagrã. Sunt ºi unii care iau aceste lucruri în ºagã. Un rognean puþin �aghezmuit�, ce pescuia fãucces pe malul Someºului, l-a vãzut pe pãrintele din sat cum trecea pe pod ºi i-a strigat: - Desfã, pãrinte, apele, sã prind ºi eu ceva! Popa a vãzut cine-i ºugubãþul ºi l-a ameninþat în glumã: - Vezi sã nu-þi �fac� þie ceva, cã acolo rãmâi.

HOÞIE LA CEC Sunt multe lucruri interesante în acest studiu academic de aproape ºaptezeci de pagini, dar nu ne-am propus sã-l traducem în întregime, ci numai sã-i semnalãm apariþia. El nu se adreseazã numai specialiºtilor. Limbajul accesibil folosit ºi bogãþia de informaþii furnizate îl fac atractiv pentru orice categorie de cititori. Voi încheia cu unul dintre cazurile mai incitante: �Asta s-a întâmplat chiar aici, la CEC. O ºtiu de la F.I., întreab-o numai. A venit o bãtrânã din careva dintre satele de-aici, zicând cã vrea sã depunã cinci mii de lei la CEC. Apoi, pe timpul acela, cinci mii de lei era o sumã. Era o sumã foarte mare. ªi a gãsit acolo un ceferist, l-a rugat sã fie drãguþ ºi sã-i completeze formularul, cã ea e prea bãtrânã, nu vede, nici sã scrie nu ºtie. - Cum sã nu, cu plãcere! Omul a completat hârtia, dar cu propriul sãu nume, iar când bãtrâna a dat banii, a împins înainte propriul sãu carnet de economii. Funcþionarele n-au stat sã verifice, cã doar era carnetul acolo, au trecut suma în el ºi cu asta gata. A trecut ceva timp, apoi, cam dupã un an, vine bãtrâna, sã scoatã o mie de lei de la CEC. Degeaba au cãutat: - Tanti, aici nu-i trecut nici un leu. - Apoi, cum sã nu fie, cã eu am fost atunci aici ºi am pus cinci mii de lei ºi omul acela, ceferistul, mi-a scris mie þidula, aºa cã trebuie sã fie. - Aici nu sunt. S-au apucat funcþionarele sã scotoceascã prin fiºe, bonuri, adeverinþe, alte acte oficiale, banii niciunde. Bãtrâna s-a tot certat cu ele, ba încã le-a ºi blestemat: - O sã vedeþi cã banii aceia vor apare! ªi s-a dus. Da, numai cã omul acela s-a îmbolnãvit. Ceferistul era din Var. L-au adus la spital, cã-i asta, cã-i aia, i-au dat niºte medicamente ºi l-au trimis acasã. Dar nu s-a simþit mai bine. L-au dus la Zalãu. Omul a ajuns sã fie pe moarte. I-a zis nevestei sale: �Du-te acasã ºi du-i banii ãia femeii cutare. Cinci mii de lei. Cã altfel mã prãpãdes Soþia s-a întors acasã, a luat cei cinci mii de lei ºi i-a dus bãtrânei. Ba i-a dat încã eva pe deasupra, sã o îmbuneze, cã omul ei a greºit, cã i-a luat dracul minþile. L-a scãpat cumva. I-a dat înapoi cei cinci mii de lei ºi s-a întors la Zalãu. Bãrbatul ei s-a simþit imediat mai bine. L-au lãsat acasã, ºi-a reluat serviciul, acum e pensionar.Cu siguranþã cã bãtrâns-a dus la careva dintre popi.�

LEM, ÎNTR-O POSTURÃ INEDITÃ

Liviu Radu

Stanislaw Lem - Catarul,traducere de Mihai Mitu, Editura Nemira, 1998)

Acest roman al lui Lem este un fenomen unic, din mai multe puncte de vedere. Sã începem cu cele formale. Deºi volumul a apãrut pe piaþã în anul 2001, pe copertã este menat anul 1998. Titlul romanului pare a sugera legãturi cu sectele eretice din sudul Franþei, distruse în urma unor cruciade ce n-au avut nevoie sã se deplaseze pânã în Þara SfânDe fapt, cuvântul catar - un termen medical - înseamnã infecþie a mucoaselor, ºi se referã la faptul cã personajul principal suferã - ca ºi alte victime - de o alergie care-l obligã sã urmeze un anumit tratament. Dacã titlul ar fi fost, de exemplu, Alergie, nu s-ar fi îndepãrtat prea mult de înþelesul dorit de autor ºi ar fi fost priceput de toatã lumea. Sã ignorãm unele stângãcii de exprimare, care ne fac sã credem cã este vorba de traducerea unei traduceri, ºi sã ajungem la aspectul cu adevãrat interesant. Acest roman nu este un roman SF, ci unul poliþist! Personal, nu mi l-am imaginat niciodatã pe Lem în posturã de autor de literaturã detectivã. Sã recunoaºtem cã rezolvarea problemei poliþiste din carte este de naturã ºtiinþificãci, dacã privim textul din punct de vedere al definiþiei cã literaturã SF este aceea care are subiectul dependent de un element ºtiinþific, ar trebui sã acceptãm ºi acest volum în biblioteca SF. Însã, dacã luãm în considerare altã definiþie, cea a literaturii poliþiste, desperim cã, de fapt, autorul urmãreºte descoperirea criminalului, iar elementul ºtiinþific este folosit în acelaºi fel în care mari autori de literaturã poliþistã utilizeazã elemente de toxicologie sau criminologie: pentru a da credibilitate muncii investigatorului. Mai mult, regulile canonice de gândire a textului (intrigã, dozare a suspansului, etc.) sunt cele ale literaturii detective, nu cele ale literaturii SF. Aºa cum un cititor al romanelor lui Conan Doyle va fi impresionat de calitãþile unor otrãvuri exotice, dar nu prea mult, ºi va admira în principal logica impecabilã cu care Sherlock Holmes descoperã criminalul, tot aºa cititorul romanului lui Lem va aprecia ideea strãlucitã cu care autorul rezolvã o enigmã aparent irezolvabilã, dar va aprecia, în primul rând, modul în care autorul polonez s-a priceput sã-l þinã sub tensiune pânã la ultimele rânduri ale romanului. Pentru cã romanul lui Lem - dacã apucaþi sã depãºiþi primele cinci, ºase pagini - se citecu interes ºi plãcere. Lem este un mare scriitor, deci nu-i legat de un gen anume - chiar dacã vom regãsi în acest roman poliþist scheme ºi motive SF. Oricum, mai bine un roman poliþist interesant, decât romane SF proaste, de la începuturile carierei lui Lem, din care ni s-au oferit destule...

UN VAMPIR METAFIZIC

Liviu Radu

Ultimul roman din ciclul vampirilor, al lui Anne Rice, a trezit sentimente contradictorii. Mulþi dintre cei care l-au citit îl considerã cel mai slab dintre cele scrise de autoarea americanã. Din anumite puncte de vedere, opinia lor nu-i greºitã. Romanul Diavolul Memnoch suferã din punct de vedere al intrigii, este extem de liniar ºi de monoton. În aparenþã. Pentru cã acest roman reprezintã un contrapunct al romanelor anterioare. Doamna Rice se strãduise sã demonstreze cã vampirii existã într-o lume materialã, lipsitã de divinitate. Construise, cu meticulozitate, o lume a disperãrii ºi agresivitãþii, în care fãpturile nopþii pãreau a fi eroii pozitivi. ªi, brusc, anuleazã toatã construcþia anterioarã, declarâncu seninãtate: nimic din ce v-am spus pânã acum nu-i adevãrat, existã ºi diavol, existã ºi Dum

zeu. Existã ºi viaþã de apoi, iar fantomele celor pe care i-ai ucis pot sã-þi bântuie existenþ Autoarea dãrâmã deci un întreg sistem de valori. Punctul slab al acestui gest eroic constã în faptul cã cititorii de romane horror nu sunt - în majoritatea cazurilor - buni cunoscãtori ai problemelor teologice. De aceea nu pot aprecia subtilitãþile autoarei. Pentru cã Anne Rice îºi construieºte demonstraþia cu meticulozitatea-i obiºnuitã. Nimic nu-i lãsat la voia întâmplãrii. La un moment dat, pare lipsitã de orice logicã tenacitatea cu care diavolul îi descrie lui Lestat o istorie a Genezei pe care o cunoaºtem din Biblie sau din cãrþi necanonice (dar de largã circulaþie). Numai cã, în final, când anumite lucruri sunt puse sub semnul întrebãrii, ne pomenim cã ne întrebãm cât trebuie sã credem din acea istorie, care, de fapt, este credinþa acceptatã de majoritatea credincioºilor... Romanul a fost scris cu multã inteligenþã, iar autoarea a riscat mult. Majoritatea celor care îl vor citi vor face acest lucru doar pentru cã au citit volumele anterioare, ºi prea puþini vor aprecia subtilitãþile teologice. Cei care ar putea sã le înþeleagã nprea citesc asemenea cãrþi. Cel puþin la noi.

DIN NOU ÎN LUMEA SÃPTÃMÂNII FRAGMENTATE

Liviu Radu

(Philip Jose Farmer - Rebelul din Dayworld,traducere de Radu ªerban, Editura Lucman, 2000)

Farmer ne oferã o continuare a aventurilor din Dayworld. De data aceasta, accentul cade pe peripeþiile eroului care, evadat din închisoare, se refugiazã în lumea celor care refuzã sã se supunã autoritãþilor. Acþiunea este deosebit de dinamicã, plinã de rãsture situaþii. Numai cã, spre final, îþi dai seama cã, de fapt, autorul nu aduce nimic nou faþã de primul volum. Aceleaºi personaje principale, aceleaºi situaþii... atunci la ce bunã atâta agitaþie? Întrebarea îºi gãseºte un rãspuns în detalii aparent insignifiante, care, acumulându-se, c sã se întrevadã ideea principalã: cã nici o societate dictatorialã nu apare din senin ºi nu se sprijinã doar pe teroare. Sigur, manipularea maselor reprezintã un element important, dar - cel puþin la apariþia acelui tip de societate -, ea a pãrut cã oferã o soluþie pentru o crizã foarte gravã. Dayworld a scãpat omenirea de lipsuri, foamete, suprapopulare, prin mijloace drastice de supraveghere ºi represiune. Însã pãstrarea aceleiaºi societãþi rigide ºi nedemocratice, dupã ce criza a trecut, nu se justificã prin nimic. Farmer dovedeºte astfel cã a analizat cu grijã mecanismele intime ale dictaturilor secolului XX. Toate au apãrut ca singura rezolvare imediatã a unor societãþi secãtuite de crize economice, rãzboaie civile sau catastrofe naturale, adicã în momente în care puþinele resurse trebuiau gospodãrite cu grijã ºi zgârcenie. Democraþiile cu tradiþie au fost în stare sã impunã rilor restricþii ºi sacrificii conºtiente, acceptate de marea majoritate a populaþiei - a se vedea cazul Angliei în rãzboi. Numai cã, atunci când situaþia s-a îmbunãtãþit, democraþiaa restricþiile ce nu mai au rost, în timp ce dictatura genereazã o clasã profitoare, care nu acceptã sã-ºi piardã privilegiile care nu mai au nici o justificare. Asta se poate citi printre rândurile romanului lui Farmer, printre aventurile captivante ale eroilor. Aparent, nimic nou sub soare. Probabil, numai cã a fi în stare sã înþelegi niºte mecanisme sociale nu-i un lucru simplu. }i veþi descoperi ºi alte lucruri, în afarã de cele pe care vi le-am spus. Farmer rãmâne un autor foarte talentat ºi plin de idei. Meritã sã-l citiþi.

CENACLUL ªI TRIVIALITATEA IMAGINARULUI

Ovidiu Bufnilã

Grãbiþi-vã! Adunaþi-vã, rotiþi-vã în jurul mesei pline de cãrnuri sângerânde, hãcuiþi ficlul? Trivialitatea imaginarului în toatã splendoarea sa! Nãvãlesc prin uºile zgribulite tot felul de inºi care vor sã cucereascã lumea, sã zdrobeascã proletariatul ºi sã facã harcea-paea burghezia oricare ar fi ea! Cenaclul? Construcþie burlescã! Sã formezi spirite! Ce minciunã gogonatã! Vin tinerii timizi sau nãvalnici sã afle ce va sã zicã despre ficþiunile lor tot felul de shizo, de para, de refuzaþi ai lumii. Stau ºi-ºi tocesc mucurile de þigarã între buzele cãrnoase ºi emit adevãruri îngrozitoare ºi definiþii bombastice despre science fiction. Aspiranþii la gloria literarã aºteaptã cu sufletul la gurã sã fie traºi în þeapã de tot de diletanþi care, mai apoi, la o bere, ridicã osanale nimicului. Lume perversã ºi ticãloasã, cenaclul e un balamuc literar în care se macinã spiritele nobile de cãtre tot felul de rãtãciþi. Rãtãciþii ãºtia cred cã împart bruma de talent dupã criterii de valoare dar de fnesc ochiºorii între voluptoasele forme ale unei fantome literare. Cenaclul e ºcoalã literarã? Ce superbã nerozie! Cenaclul e un spital de campanie în care vin rãniþi de toate neamurile. Felcerii sar pe ei ºi-i tot hãcuie cu bisturiele sau cu drujbele care sunt învelite în foiþe de nemurire glorioasã. Noii veniþi cad ca muºtele pe lampã în capcanele ticãlor care debiteazã toate prostiile posibile. Nu e decât oroare ºi tâmpealã ºi viaþã cenaclierã d de pe fix. Cenaclurile science fiction sunt lagãre de concentrare în care adevãraþii scriitori sunt gazaþi de niºte inºi care se defuleazã ºi care-ºi fecundeazã orgoliul bolnav luân tãrbacã spiritele nobile, nevinovate ºi plin de naivitate. Cenaclul este stricãciune pentru spiritul liber, trivialitatea imaginarului gãsindu-ºi în aceastã structurã defunctã plãcerea morbidã de a se deda perversiunii vulgului pornit sã maculeze superbia.

COLECTIVISMUL ªI ELITISMUL ÎNMOAIE ELANUL SEFISTULUI ROMÂN NÃSCÂND FICÞIUNEA ROCOCO

Ovidiu Bufnilã

Douã direcþii fundamentale înmoaie elanul sefistului român þinându-l pironit locului ºi generând, ºtiinþific vorbind, efectul rococo al ficþiunii. Sute de texte mi-au trecut prin mânã în acest un sfert de veac de magie ºi nu pot spune cã nu m-am amuzat copios vãzând cum colectivismul ºi elitismul sunã trompetele nemuririi literare la Sibiu, la Iaºi, la Bucureºti, la Timiºoara ºi prin alte insule rãtãcite prin care s-au preumblat închipuiþi scriitori de SF. S-au iscat bãtãlii semantice purtate cu sârg spre ticãloasa menþinere a tonusului, s-au tras înjurãturi ºi s-a urinat bãrbãteºte pe ficþiunea plãpândã compusã dupã regulile colãreºti. Colectivismul a nãscut nu doar cenaclul ca ºi arestare a spiritului liber dar a nãscut bãºcãlia fandomialã, a nãscut aplombul fanului rãtãcit în genialitate, a nãscut trage ºireturi cu muzele ºi cu idolii ºi chiar ruperea ºiretului de la bocancul vreunui îngãlat care mima geniul rãtãcit. Buna creºtere sã fi rãmas doar indicatorul de volum. Elitismul produce la capitalã critici aroganþi ºi plin de nesimþire nesimþitoare artisticã iar la periferie, critici cotcodãcitori care vegheazã cu cinste le nerãtãcirea în dogmele strãine, instituind prostia ca dogmã româneascã în fandomul românesc. SF-ul rococo este o construcþie subþiratecã fãrã viitorime dar care naºte epigoni chipurile rasaþi care, dupã ce-au pupat mâna puþina mahorcã a vreunui ºef de cenaclul SF, august ºi arogant, sapã cu sârg în inima SF-ului românesc. Sunt mulþi. ªi fani ºi scriitori. Aºa-ºi zic ei, fani ºi scriitori. Unii privesc cu greaþã înspre scriitorul român de SF împãtimit ºi talentat iar ceilalþi se dedau la acte dictatorle ºi fasciste arestând reviste sau hãlci din imaginarul românesc. Vor fi, cu toþii, raºi de rãzboaiele semantice ce anunþã tumultuoasele ºi inimaginabilele rãzboaie matriceale.

ÎNCERCARE ASUPRA IMAGINARULUI ROMÂNESC PRICINUITÃ DE BURLESCA SCIENCE FICTION DE RANGU

L I

Ovidiu Bufnilã

Iniþiatul nu se aflã în dreptul sãu de a flecãri, vorbirea fãrã pricini fiind ca ºi vorbia cu pricinã o manifestare a aroganþei. Adevãrul revelat nu este aºa cum science fictionul nu este curva care strãpunge viitorul cu umbreluþa-i ponositã ºi nici savantul cu creierul cât toate zilele care înfinge luneta în curul viitorimii speriind masele largi populare cu apocalipsele geneticii sau sideralelor. Tocmai de aceea nu vom supune titlul dezbaterii ci vom vorbi despre el într-o pãrere afirmând cu toatã convingerea cã mironosiþele SF-ului românesc stau cu puþiºoarele la soare aºteptând integrarea europeanã pentru a cenacliza cu vârf ºi îndesat impunând cultura, zic ele, minor româneascã, unor capitale obosite, gata sã expunã Insula Euroconicã pe bulevardele Parisului sau în pieþele Berlinului sã vinã lumea sã se minuneze ºi sã zicã una, alta despre gãselniþa româneascã. Hazul premiela sefiºtii români nu se va gãsi în precaritatea finanþelor ci în osârdia cu care mulþi dintrei trag la jugul fericit al cãpãtãrii de premii când, de fapt, premiile se smulg. Burlesca Science Fiction de rangul I se despleteºte animând seri cenacliere leºinate ºi fãrã de insurgenþã în care scriitorul inspirat de gazete populare citeºte kilometri de texte spre neodihna popoarelor sau spre zãpãceala orgasmicã a vreunui critic conjuctural care are a zice lucruri grele despre prozele confraþilor. Lipsirea de nume nu e semnul fricii de polemicã sau semnul vorbirii fãrã de ascultãtori ci este o exemplaritate, dincolo de sfertul meu de secol în SF-ul românesc stând mãrturie asupra titlului zeci ºi sute de evenimente mondene sefiste pline de tembelism, de urã ºi invidie, de prostie cenaclierã, de genii rãtãcite ºi de aroganþi pe post de trompete. Neînþelegerea lumilor ºi lipsa de arenþã la fundament naºte scriitori SF cu duiumul în spaþiul nostru nicidecum balcanic sau geostrategic important de vreme ce geostrategia e susþinutã de regulã de o matrice sãnãtoasã. Burlesca Matricealã Sefisto Româneascã cuprinde la sânul ei, cu drãgãlãºenie ºi nesaþiu biþi gen 1848, fasciºti sadea care tembelizeazã naþiunea la tembelizor ºi tot felul de malagambiºti literari care, ieºind din toate gãurile umplu nodurile informaþionale cu textele lor de paradã ºi de vulgarã raportare la superbie. De la pupincuriºtii orientalelor sau occidentalelor la sefiºtii de duzinã care umplu eurocoanele tembele ºi la sefiºtii cu ºtaif ministerial ºi cu normã, o întreagã cohortã de copii ai nimãnui care se joacã cu imaginarul strivindu-l sub gheata proletarã de la poloni sau sub pantoful lãcuit proaspãt ciordit de prin Paris, îl pervertesc în lungi litanii sleite în care înghesuie istoria þãrii pe care nici nu o cunosc de vreme ce nici augusta oficialã sau guvernanta universitarã nu au habar de ea. În timp ce oficialii împart istoria României în cisterne de petrol, una mie, una þie, în timp ce universitarii iau pielea de pe studentul român de stat sau de particular uºurându-l de parai, maneliºtii SF-ului românesc clocesc la soare integrarea imaginarului românesc prin fraudã ºi silnicie.

ÎNCERCARE ASUPRA PERSONAJULUI TEMBEL CARE STÂRNEªTE SILNICIA SEFISTULUI ROMÂN SPRE FURIBUNDA PLÃCERE A CRITICULUI DESUET

Ovidiu Bufnilã

Aroganþa sefistului dedat la acte de mãreþie este fãrã îndoialã o vulnerabilitate a lui a cum personajul sãu tembel nu are a se schimba în vâltoarea ficþionalã aceasta nefiind. Criticul desuet se va repezi încântat sã se defuleze fecundând proasta construcþie pentru a naºte un simulacru de simþ critic. Personajul sefistului român e, de cele mai multe ori, un produs hilar aparþinãtor evoluþiei el prealuminându-se sau preaîncãrcându-se cu energii universale în construcþii hidoase care trec drept genialitãþi pe la tot felul de eurocoane de doi lei ºi prin tot felul de insule construite grabnic prin râvna unor ministeriali dedaþi delicioasei pupãturi a mâinii stãpânului. Personajul tembel cucereºte lumi cu osârdie sau are expectaþii filozofice ºi trage la rindeaua filozoficã trãgând preºul lui Hegel

sau lui Kant dar fãcând lecþie de conduitã la Marx sau Sartre sau la alþi francezi care tocmai se înamoraserã de Moscova claie peste grãmadã. Dacã un Gurgu, un Hãulicã, un Sterian, o Ana-Maria Negrilã ºi un Dan Doboº îºi construiesc cu inspiraþie ºi eleganþã structurile narativ profunzime e spre meritul ºi superbia lor. Dar cohortele de scribnici de sorginte stalinistã sau trans-oceanicã tropãie ºi tropãie dând de lucru criticului desuet care, de pe turela tanchetei ruginite a criticii de promenadã decreteazã fie moartea SF-ului fie stagnarea ºi lipsirea de stil. Scribnicii sunt rãspândiþi peste tot. Îi gãseºti în Iaºi, înra, în Bucureºti sau la Cluj. Stau la pândã scribnicii ãºtia ºi pe urmã se aruncã-n front vrânnã-n miºcare personajul tembel în contra bunului simþ. Dar lumea e liberã de libertate aºa cã sãracii la minte bat redacþiile ºi editurile cãrând dupã ei furtuni cosmice de mucava ºi prostioare despre SALVAREA PLANETEI ªI ECOLOGIA TRIUMFALA sau, dimpotrivã, despre APOCALIPSELE TEHNOLOGIEI. Ce nu înþeleg scribnicii ãºtia e cã science fictionul nu e o literaturã de serviciu ºi cã sunt în eroare iubindu-se cu ea, siluind-o. Construcþia unui personaj e chestiune de fler ºi de inspiraþie ºi de aurã. Dar SF-ul românesc geme de fantoºe ºi de manechine de prost gust ºi de tot felul de rataþi. Personajul tembel al SF-ului românesc prinde viaþã uneori ºi se teleporteazã de colo, colo fiind când fan idiotizat de mecanismele manipulatorii ale economiei politicului fie falnic ºi neiertãtor, grãbit fiind sã dea luminii tiparului tâmpeniile pe care, cu aplomb, criticii desueþi se grãbesc sã le tragã la rindea cã altã ocupaþiune nu au, ºomeri de lux ai culturii române.

SCRIITORUL SF INANIMAT ªI LIPSIT DE INSURGENÞÃ, INOCENT SAU IGNORANT ªI DESPRE ADEVÃRATUL SENS AL LUCRURILOR

Ovidiu Bufnilã

Inanimarea scriitorului SF este cheia lumilor pornite, aparent, înºelãtor ºi triumfal sã descrie adevãratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, scriitorul SF inanimat produce ºi secretã ficþionale scurte sau lungi cu sârg ºi cu aroganþã anunþând apocalips aºteptând din pricina asta recunoaºterea publicã ºi gloria. El nu se angajeazã în rãzboaie. Ee scriitor respectabil sau damnat pentru cã doar scrie! Bulverseazã cititorimea cu alese ficþiuni pe care le reclamã ca fiind exemplare dar nu crede o iotã din miracolul universului plin de universuri. Inanimatul nu are habar cã lucrurile chiar sunt. El este sclavul de lux al suficienþei. El anunþã. El vesteºte. El are ceva cu lumea. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se dãruieºte luptei. Hoinãreºte prin lumile cenacliere sau vânzoleºte editurile sporind maculatura lumii ºi fãlindu-se prosteºte cu ce mai sintagme produce pe bandã rulantã. El e mintosul de serviciu al naþiunii. Altminteri, fiinþã nevolnicã! Fiinþã banalã. Aruncat întâmplãtor în cârca gloriei de o palã de vânt, de o amrã provincialã sau de un ordin cu subînþeles sosit de la centru prin emisari ºi slugi. Inanimatul idiotizeazã regimul imaginar, îl perverteºte dar nu crede în extratereºtri, nu crede în rãzboaiele cuantice, nu are habar cã rãzboiul s-ar putea interesa de el. Pãºeºte triumfal cãtre nimicul existenþei sale ºi bombardeazã lumea cu cãrþi. Cartea! E suprema lui secreþie! Cartea e neodihna scriitorului SF mincinos ºi pervers nu ameþitoarele profunzimi ale universului plin de universuri. La cenaclu, îngâmfat. La eurocoane, important. Inanimatul e însã formã goalã. Vizibil. Îl vezi de la o poºtã, îl simþi dupã ficþionalul lui tembt, îl ai în mânã. Nu te duce cu zãhãrelul. Dar nici nu se bagã! Asta îl chinuie pe el, sã nu sge! Stã ºi cascã gura la rãzboaiele lumilor ºi tremurã ca gelatina sã nu care cumva sã nu-l puice vreun editor, ceva. Dacã nu, umblã dupã sponsori, inanimatul, sã ne bombardeze cu vicleºug, sã stâlceascã auzul, ochiul cu sãracele sale metafore de-un ban. Altminteri, nu se bagã inanimatul. Uneori, scapã. Se prelinge unsuros prin ochiurile nãvodului existenþial. Pãcãleºte lumea. Pãcãleºte gloria. Pãcãleºte cititorimea. Sã fie citit! Cuvântul de ordine.e cumva sã nu-i aparã fiþuicile ficþionale, copiuþele. Furã de la clasici, furã de la americani, îi copie pe ruºi, se bate pe burtã cu japonezii. Dar nu crede! Nu crede o iotã! Nu se întovãrãºeºte el cu haosul, cu hazardul, cu versetele cuantice. A, e citit, vezi bine, inanimatul! Dacã-l asculþi, te face praf! Mintos, citit, cu verb. Tâmpitul! Rãzboinicii imaginarului îl simt de la o poºtã. Pentru cã, da, existã! Este ceva! Se întâmplã ceva în genune

zvârcoleºte universul plin de universuri, realitatea e trucatã. Dar cãrþile inanimatului? Nu spun ele acelaºi lucru? Nu vorbesc ele despre realitatea virtualã? Nu vorbesc ele despre roboþi ºi despre rãzboaie stelare? Nu vorbesc ele despre apocalipsele omenirii cu vioiciune? Vioiciunea inanimatului pare suspectã. Îþi zice, vezi la pagina aia cã acolo e chichirezul, acolo e ca lumea, e scena aia cu cipurile, cu biþii, cu revoltele digitale, cu cyborgii ºi cu space opera! Da, inanimatul e bine pus la punct cu recuzita. Dar el însuºi e recuzitã! Inanimatul e recuzitã pentru sãriþii de pe fix, pentru naivi, pentru midinete leºinate dupã experimente sexuale extraterestre, inanimatul e recuzitã pentru omul politic ºi pentru curvãsãreala politicã, e bun pentru orice. Asta e inanimatul, obiect de inventar al puterii. Puterea se serveºte de el, îl ocheºte o vreme, îl curteazã sau îl manipuleazã de la distanþã. Inanimatul inocent m-ar scuipa în ochi! El nu e insurgent! El trãieºte într-o lume a lui, în spaþii înalte. κi umple spaþiul cu referinþste ºi cu lume bolnavã. E un evazionist. El desfide lumea. E cineva. El e diferenþa. E altfel decât toþi. Inanimatul parºiv se lipeºte de editor ca o minã submarinã. Se lipeºte de mai marii zilei. Îi linge pe mânã. Se gudurã, parºivul! Asta îl chinuie pe el, cum sã se gudure mai bine pe lângã stãpân. Sã fie membru al uniunii contabile, sã intre la socotealã. Sã fie prins în dicþionare. Sã stea în topuri. Sã fie remarcat. Sã fie numit. Evazionistul se mândreº, are aplomb. El nu are nici în clin nici în mânecã. El nu are treabã cu dictaturile. El nu e comunist dar nici capitalist. Înjurã vârtos comunismul dar stã la loc cãlduþ. Scuipã în cea capitalismului ºi proroceºte societatea viitorului. Construcþie bolnavã sau triumfalã. Atenþie, camarazi! Inanimatul zice. Inanimatul nu crede în nimic. Regimul cuantic e o gogoriþã pentru el iar el nu este o construcþie enciclopedicã. Nu e interesat sã pãtrundã în rpul realului, sã penetreze norma ºi dogma. Inanimatul SF e teluric. E pragmatic sau aerian. E o construcþie monstruoasã a lumii, un fãcãtor. Fãcãtorii se duc în neant fiind consumaþi de combustia universului plin de universuri. Inanimatul se joacã cu nemurirea ºi curteazã moartea. Nici nu are ºi nici nu e produsul unui miracol. E stângist sau dreptist dupã vremuri. E cu ruºii sau cu americanii sau e naþionalist. A patra cale nu existã pentru el. Sã mâzgãleascã hârtia, sã burduºeascã internetul cu ficþionalul sãu de-un ban g nu e paranormal. Nu e informaþie purã sau instrucþiune enciclopedicã. Nici nu crede în ceea ce scrie! Cum sã creadã dacã e simplu reflex la lecturã, dacã e aºa, preocupaþiune duminicalã ºi vulgarã, dacã e frondã sau revoltã mondenã, bunã sã impresioneze vardistul de la colþ de pe sergentul de la serviciul secretos sau pe guvernanta naþionalã sau pe masele largi populare fãrâmiþate ºi digitalizate, zice-se de mintoºii SF, inanimaþi. Inanimatul e gata sã peroreze despre moartea cãrþii ºi despre victoria totalã a digitalului, furã de la americani niþicã recuzitã SF ºi puþin de la ruºi, se pupã cu francezii ºi urlã în pustiu cã ministea uitat pe drumul integrãrii. Dar inanimatul SF nu este integrat. Este alãturi. El zice cã e fiinþã banalã în sinea lui. Inanimatul nu are sine, are o sine. Curviºtinã înamoratã ulgar ºi de prostie. De prostia maselor largi populare fragmentate ºi digitalizate. Scriitorul SF inanimat nu are ºtiinþa secretã a enciclopediilor. El e o fiinþã vulgarã. El nu se teme de necunoscut. Nu e înfiorat. Fantomele ca ºi rãzboaiele spaþiale nu sunt pentru el decât un mijloc de a-ºi omorî plictisul. Inanimatul nu este o existenþã-în-lume. Este doar prefãcut. Fãþarnicul. Un simplu reflex al viului la banalitatea suficienþei. Inanimatul nu crede. A te umple de universul plin de universuri e pierdere de vreme pentru el. Inanimatul scriitor SF este o construcþie comicã ºi tristã. Înºealã criticul ºi batjoreºte lectorul. Trage din greu sã publice dar nu se rãzboieºte cu necunoscutul. Dar necunoscutul este în timp ce rãzboaiele de profunzime se desfãºoarã pline de cruzime dincolo de pojghiþa subþire a realului, dincolo de omenesc ºi de teluric, dincolo de credinþe ºi mituri, dincolo de glorie, dincolo de premii literare, dincolo de realitate. Existã ceva. Aceasta este sfârºirea inanimatului scriitor SF. Timpul e o gogoriþã pentru proºti aºa cum spaþiul este carnavalul idioþilor. Gravitaþia striveºte inanimatul scriitor SF pentru cã el fiind un nefiind, nu are înþeles în lumile cuprinzãtoare ale universului plin de universuri. Tâmpit iremediabil, inanimatul scriitor SF râcâie cu unghia în pielea universului plin de universuri rãmânând o simplã propoziþie în marele text. El nu vede textul. Nu-l pãtrunde. Dar scrie. Scrie ca un orbete spre strãluminarea maselor largi populare fragmentate ºi digitalizate ºi duse în pustie de cohorte de inanimaþi. Aceasta ar fi sfârºirea dacã rãzboinicii imaginarului nu ar lupta pe tãcute în corpul universului de universuri, ei fiind magicieni ºi nu fiinþe, biete fiinþe. Paranormalul e o vulgarizare a acestor rãzboaie iar farfuriile zburãtoare sunt doar stropul de imaginar care picurã pe viziera rãzboinicului secretului, tainei ºi miracolului. Inanimatul scriitor SF este inanimat pentru cã-ºi recunoaºte vulgaritatea fiinþãrii, pentru cã se crede doar formã umanã ºi

tru cã, lenevos ºi idiot, nu îndrãzneºte sã experimenteze. Lipsirea de experiment ºi experienþsã fãrã de suflare ficþionalul compus de inanimatul scriitor SF. Inanimatul doar îºi imagineazã. El face din propria sa imaginaþie o curvã de lux cu care se culcã criticii ºi cititorii aiuriþi. Rãzboinicul experimenteazã, are experienþe ºi cautã cu fervoare rãzboiul. El ºtie xistã ceva. Inanimatul scriitor SF se dedulceºte cu licoarea teluricului în timp ce universul plin de universuri pune la cale anularea lui din registrul imaginar care chiar funcþioneazã sau fiinþeazã.

PRO-PUNERI

�FUGÃRIND� TELEVIZORUL

Cãtãlin Ionescu

În mod aproape ciudat, ponderea difuzãrii producþiilor TV de gen science fiction s-a mutat, în ultima vreme, de la televiziune comerciale la televiziunea de stat. De fapt ºi de drept, nu este nimic ciudat aici. Vremurile când Pro-TV-ul prezenta, în premierã româneascã, fulminantul - la acea vreme - Dosarele X sunt demult uitate, Pro-TV-ul nemaifiind azi decât un post al ambiþiilor deºarte ºi al prostului gust desãvârºit. În merie de filme, Antena 1 pare mai degrabã interesatã de preluãrile relativ recente de pe marile ecrane ºi mai puþin de producþiile TV, ultimul serial prezentat, �Calea misterelor�, nefiind cu nimic convingãtoare. Prima TV se zbate în continuare cu producþii de mâna a doua, relevante fiind în acest context ºi filmele seriei �Alien Nation�. În schimb TVR1 ºi 2 par a fi decise de a �sparge piaþa�. Seria �7 zile� (�7 Days�) a beneat, de pildã, de o difuzare zilnicã, urmatã imediat, în acelaºi ritm, de �Justiþiarii� (�Bugs�tot respectul pentru televiziunea de stat, dar se putea gãsi o traducere mai �omenoasã� pentru acest titlu!). A revenit, pe TVR 2, �Primul val� (�First Wave�) care, deºi s-a mai comercializat (mai ales prin �look�-ul actriþei Traci Lord!) rãmâne o noutate pentru telespectatorul român. Aºa cum noutãþi au fost ºi �Înger întunecat� (�Dark Angel�) sau �Captiv în ve�). Din nefericire, televiziunea românã continuã politica sa de opacitate, dacã-mi este îngãduit acest termen - serialele TV nu sunt prezentate prin prisma continuitãþii lor; telespectatorii nu cunosc nimic despre sezoanele serialelor în cauzã, sau despre intenþiile TVR de a prelungi sau nu contractele de difuzare. Nimeni nu s-a obosit sã spunã, de pildã, cã seria �Înger întunecat� nu s-a terminat ci cã în prezent se difuzeazã în Statele sezonul al doilea. Nimeni nu s-a obosit sã spunã acest lucru la terminarea sezoanelor din �Farscape�. Dacã vã întrebaþi totuºi dacã aºa ceva se face totuºi, rãspunsul este da. Francezii, de pau anunþat cu multã pompã sezonul opt al �Dosarelor X� pe micile lor ecrane, iar în �epoca de glorie� a �Dosarelor X� (sezoanele 3-4) se recurgea la mici emisiuni specializate pentru a prefaþa sfârºitul ºi începutul sezoanelor. Sigur cã 8 sezoane (adicã 9, socotindu-l ºi peel în derulare în Statele Unite) sunt cam multe pentru orice serial, inclusiv �Dosarele X�, dar fanul rãmâne fan ºi stã oricum cu gura cãscatã sã-l vadã pe agentul Fox Mulder mort ptã nervos o minune (care va veni, desigur, dupã 7 zile de aºteptare...)Natasha RichardsonRobert Duvall &Natasha Richardson TVR însã a reuºit sã programeze, în ultima perioadã, ºi un film de certã valoare: �Povestnei servitoare� (�The Handymaid's Story�). Dupã un roman de Margaret Atwood, în regia lui Volker Schlondorff (germanul care a intrat în legendã cu �Onoarea pierdutã a Katarinei Blum�) ºi beneficiind de talentele lui Robert Duvall ºi Natasha Richardson, filmul este o parabolã antitotalitarã cu certe valenþe artistice. Dupã un vag rãzboi, societatea umanã ºi-a vãzut pusã în pericol capacitatea de procreere. Atunci, între zidurile inflexibile al

e unui fundamentalism religios (de nuanþã creºtinã), într-o Americã transformatã în lagãr, puþfemei fertile deveneau �servitoare�, urmând sã poarte în pântece progeniturile unor potentaþi ai societãþii, ai cãror soþii �oficiale� nu mai putea avea copii. Grotescul fundamentalismului religios este dus la extrem nu prin execuþiile publice pe stadioane (oare unde am mai auzit noi de chestia asta?) ci prin �ritualul� de împerechere, în care �servitoarea� era �inseminatã� în prezenþa soþiei, iar bãrbatul nu avea voie sã o atingã cu braþele! De altfestea unei servitoare� mai conþine o gãselniþã extrem de semnificativã: culoarea îmbrãcãminteivitoarelor este roºul. Astfel, între roºul comunismului ºi roºul �celei mai vechi meserii din lume� nu mai existã nici o deosebire: comunismul capatã astfel o valenþã puþin cunoscutã, dar nu mai puþin adevãratã, aceea de prostituþie oficialã. Pãcat cã, în linia bunelor obiceiuri,ilmul a fost programat la o orã apropiatã de miezul nopþii. Dar decât nimic... Sigur cã micul ºi - din ce în ce mai rar - marele ecran ne fascineazã ºi ne constrâng sã le oferim, zi de zi, sãptãmânã de sãptãmânã, multe ore. Cât mai rãmâne însã pentru carte?...

FOªNIND DIN HÂRTIE

Cãtãlin Ionescu

Ce mai este nou pe teritoriul publicaþiilor SF româneºti? Ca întotdeauna, veºti proaste ºi - culmea - veºti bune... Sã începem deocamdatã cu vestea proastã. Faimosul supliment Fantasya, suplimentul ziarului Brãileanul, editat de Mircea Cãrbunaru la Brãila ºi-a încetat apariþia. De fapt, mai corect spus, ziarul ºi-a încetat apariþia. Fantasya reuºise, în ultimele luni, rara ºi admirabila performanþã de a se transforma dintr-un supliment local într-un naþional, graþie rãspândirii sale prin internet în format �pfd�. ªi nu numai atât. Fantasya promova, în doar patru pagini de ziar, o þinutã esteticã de excepþie alãturi de un conþinut bogat atât în ºtiri de sunþã, cât ºi în prozã sau materiale non-fiction de calitate. Vã prezentãm ºi noi, în acest numão-Scris, un material �împrumutat� din Fantasya, �Despre Imaginaþie ºi evaziune�, semnat de Mircea Cãrbunaru. Pro-Scris nu poate decât spera ca aceastã dispariþie a sulimentului Fantasya sã fie doar �o moarte iniþiaticã�, de trecere spre un nou nivel de existenþã... ªi dupã o veste tristã, o veste bunã. A apãrut un nou special al revistei Tribuna, dedicat în exclusivitate Istoriei contrafactuale. Veþi gãsi între paginile sale materiale semnate de Cornel Robu (realizatorul acestui numãr), Ovidiu Bufnilã, Liviu Radu, Cãtãlin Ionescu, ... ªi, curios, existã în continuare veºti bune. O veste ºi mai bunã: a apãrut, în format eleronic Microsoft Reader, romanul �Cadavre de lux� semnat de Ovidiu Bufnilã. Romanul se gãseºte pe CD-ul revistei PC Magazine, nr. 11. ªi ar mai fi ceva ce meritã menþionat. Romanul ar fi trebuit sã aparã pe CD-ul numãrului 10, aºa cum fusese anunþat, dar, dintr-o eroare, în numãrul 10 a apãrut un material semnat de Mihail Grãmescu. Faptul cã editorii revistei ºi-au dat seama de greºealã ºi au corectat-o în numãrul urmãtor este, sã recunoaºtem, un neobiniºnuit pentru starea societãþii româneºti actuale, în care indolenþa ºi incompetenþa trzã. Sã nu uitãm, la sfârºitul aceluiaºi fiºier veþi descoperi ºi interviul în exclusivitate pero-Scris pe care Ovidiu Bufnilã ni l-a acordat în numãrul trecut... Culmea, mai existã o veste bunã. Editura Pygmalion din Ploieºti, dupã o perioadã de reducere a activitãþii, dã iar semne de regrupare pe metereze. Vã reamintim cã Editura Pygmalion a promovat, în anii trecuþi, prin colecþia sa Cyborg câteva titluri de referinþã din science fiction-ul internaþional, ºi amintim acum doar Roger Zelazny cu Nemuritorul, Frederik Pohl cu Poarta sau Ian McDonald cu Necroville. Viitorul apropiat îi este rezervat, în planurile editoriale ale editurii, aceluiaºi neobosit Ovidiu Bufnilã. Mai multe însã atunci când vom avea bucuria de a anunþa lansarea noului volum... Sã avem tãria sã sperãm într-un viitor mai bun al publicaþiilor tipãrite?...

Cãtãlin Ionescu

La închiderea ediþiei

Am primit cu foarte puþin timp înainte de închiderea ediþiei, cele 2 volume ale lui Gheorghe Sãsãrman apãrute anul acesta la Editura Dacia: Cuadratura cercului - Fals tratat de urbogonie (o reeditare volumului de povestiri apãrut în 1975 completat ºi cu povestirile care atunci �cãzuserã� la proba de cenzurã) ºi romanul Sud contra Nord (la al cãrui final remarcãm, câteva extrase din dialogul purtat de Cornel Robu cu Gheorghe Sãsãrman preluat din paginile revistei Vatra 9-10 / 1999). Deºi scumpe, cãrþile par a reuºi sã traverseze vremurile dificile...

PRO-GRAM

EUROCON 2001 (documente oficiale)

Acesta este textul oficial cãtre presã emis de organizatorii Atlantykron / Eurocon 2001. Subsemnatul nu-ºi poate ascunde crunta dezamãgire faþã de acest comunicat, redactat în cea mai desãvârºitã �limbã de lemn�, dupã bunul model al propagandei comuniste. De altfel,erialul nu meritã nici un alt comentariu. Recomandãm de aceea cititorilor noºtri care stau mai prost cu timpul liber, sau cu factura de telefon, sau cu nervii, sã citeascã altceva. Celor însã foarte curioºi - adicã sadic de curioºi - le recomandãm aceastã lecturã. Este, cum sã spunem, incredibilã... Pro-Scris pune capãt, în aceastã ediþie, seriei de materiale Pro-Gram, dedicate manifestãrilor româneºti de science fiction. Nu de alta, dar timpul este prea preþios, pentru a fi irosit pe lucruri de doi bani. De altfel, Pro-Scris îºi propune sã reflecte în viitor doar teme ale science fiction-ului românesc interesante. Dacã sunteþi totuºi amuzaþi de bãtutul apei în piuã pe internet, listele de discuþii pe teme science fiction vã aºteaptã cu braþele deschise...

Cãtãlin Ionescu

WWW.ATLANTYKRON.ORG

Academia de Varã pentru ªtiinþã Prospectivã, Viitorologie ºi Science Fiction - "Atlantykron" 2001

Convenþia Europeanã de Science Fiction - "euROcon 2001"

Organizatori: Ministerul Tineretului ºi Sportului (MTS), Federaþia Naþionalã de Tineret pentru Science Fiction (FNTSF), World Genesis Foundation (New York), Centrul pentru Studii Complexe (CSC), Time Travel Research Center (New York), Fundaþia SocRaTeE ºi EUROTIN. Manifestarea s-a desfãºurat sub egida UNESCO Sponsori ºi parteneri: Societatea �ASTRA�, S.C. �Argos� S.A. Cernavoda, Primãria Cernavoda, Societatea Nuclearo-Electrica, Asociaþia ACTIV Club Bucureºti, Radio Antena Bucureºtilor 98,3, Editura �Nemira�

Între 10 ºi 19 august, pe insula "Atlantykron" (situatã lângã Capidava, 20 de km. nord de Cernavoda) s-a desfãºurat prima ediþie a Academiei de Varã pentru ªtiinþã Prospectivã, Viorologie ºi Science Fiction 2001 "Atlantykron". Evenimentul a culminat cu manifestarea internaþionalã euROcon 2001 (Convenþia Europeanã de Science Fiction), care a avut loc între 16 ºi 19 august. Invitaþi de onoare au fost Norman Spinrad (scriitor american, preºedintele SFWA - Asociaþia Scriitorilor de SF ºi Fantasy din Statele Unite) si Joe Haldeman (scriitor american). Printre invitaþii speciali ºi conferenþiarii prezenþi pe insulã s-au numãrat: David Anderson (SUA) - preºedintele Centrului de Studii pentru Cãlãtorii Temporale; Jonathan Cowie (Marea Britanie) - biolog, Institutul Naþional de Biologie, scriitor; Nathalie Feldman (SUA) - specialist în programare; Barry Shaverin (Marea Britanie) - producãtor "Discovery Channel"; Bridget Wilkinson (Marea Britanie) - preºedintele Asociaþiei Europene de Science Fiction (ESFS), Ion Hobana (România) - scriitor, preºedintele Agenþiei Române pentru Studiul Fenomenelor Aerospaþiale Neidentificate; Roberto Quaglia (Italia) - scriitor; Florin Munteanu (România) - cercetãtor ºtiinþific, preºedintele Centrului pentru Studii Complexe (CSC); Alexandru Ecovoiu (România) � biolog, Institutul Centragen, Universitatea Bucureºti; Lorand Savu (România) � biochimist, Dexter Com; Mihaela Muraru-Mândrea (România) � scriitor, poet; Sebastian Corn (Florin Chirculescu) (România) - scriitor; Dan D. Farcaº (România) � OZN-olog, scriitor; Aurel Cãrãºel (România) �iitor; Aurel Manole (România) � artist plastic; Silviu Genescu (România) � scriitor; Antuza Genescu (România) � traducãtor; ªtefan Ghidoveanu (România) � traducãtor, realizator de emisiuni radio, Rãzvan Haritonovici (România) � scriitor, George Ceauºu (România) - scriitor. La manifestãri au participat circa 200 de tineri creatori sau fani SF, cercetãtori sau aspiranþi la dificila competiþie de a rãmâne "supravieþuitor în universul Cunoaºterii". Academia �Atlantykron� a avut o structurã complexã de programe paralele. Principalele manifestãri au fost susþinute de cãtre Centrul pentru Studii Complexe (CSC) ºi Time Travel Research Center pe partea ºtiinþificã, de cãtre Federaþia Naþionalã de Tineret pentru Science Fiction pe partea de creaþie ºi de cãtre Asociaþia �Geneze� ºi SJ �Felix Aderca� pe partea urnalism. În primele 6 zile s-a desfãºurat Concursul de logicã �Enigma�, organizat de World Genesis Foundation ºi Time Travel Research Center. �Genul Science Fiction riscã sã fie ucis de partea de media, de entertainment, cea care implicã într-o mare mãsurã comercialul� � a fost de pãrere scriitorul Norman Spinrad, îcadrul unei conferinþe de presã organizatã la faþa locului. �În prezent, audiovizualul se bucurã de cel mai mare impact. Înainte exista un interes mai ridicat în a-i cunoaºte pe scriitori. Trebuie sã ne strãduim sã pãstrãm impactul literaturii. Dacã vom ceda, existã pericolul ca literatura sã fie din ce în ce mai puþin preþuitã� precizat Ion

PREMIILE ACADEMIEI �ATLANTYKRON�

LITERATURÃ

Tema �Sfârºitul lumii a avut loc ieri�: MICHAEL HÃULICÃ (Braºov) Tema �Viitor creºtin-ortodox pe Atlantida�: DON SIMON (Ploieºti) Tema �Androizii diavolului�: RAMONA JURCOANE (Deva) Lista premianþilor la Concursul cu lucrãri aduse de acasã: MICHAEL HÃULICÃ cu povestirea �Te iubesc pe 32 de biþi sau O noapte cu Brad Pitt� � Premiu pentru originalitatea creaþiei artistice ANCA AMUZESCU cu povestirea �Semnul albastru� � Premiu pentru structurarea universului narativ

ARTE PLASTICE

GRAFICÃ COMPUTERIZATÃ � Adriana Moºoiu DESIGN PUBLICITAR � Alexandru Lipcan SCULPTURÃ - Alex Cichi FOTOGRAFIE � Marian Irimia

PREMIUL SPECIAL EUROCON PENTRU ORGANIZARE

Sorin Repanovici, pentru susþinerea Taberei de Science Fiction �Atlantykron� timp de 10 ani

Premiile Europene de SF nu s-au acordat în acest an.

Printre cãrþile ºi publicaþiile lansate pe Insulã se numãrã: revista �Anticipaþia� 560-56icatã euROcon � Atlantykron 2001 (editor: S.C. ªtiinþã ºi Tehnicã S.A.); �EnigmaTec � Provocãrminþii - 101 enigme ale misterioasei Insule Atlantykron� (Autori: David Anderson, Mihnea Muraru-Mândrea, Roxana Sava); Jonathan Cowie � �În trecere� ºi �Interviurile cu Sheckley Quaglia�; Almanahul �Astronomia 2001�; �Jocul de-a Dumnezeu� (Aurel Chiriac), �Fragmentalia� (Cãtãlin Sandu), revista �Quasar� (Iaºi), �Atingerea� (Bogdan Tudor Bucheru), �Rolul interactial informaþiei� (Gabriel Nãstase), �Împotriva Satanei� (Don Simon) Publicaþiile Academiei �Atlantykron�, realizate la faþa locului, au fost �Atlantykron� (editor: SJ �Felix Aderca� - Aurel Cãrãºel) ºi �Lumi Paralele� (editori: Asociaþia �Geneze� - uþã ºi Traian Bãdulescu)

MOTIVAÞIA ACADEMIEI ATLANTYKRON

În general, modul în care este organizat procesul educational azi asigurã într-o mãsurã acceptabilã cantitatea de informaþii pe care tânãrul trebuie sã o deþinã la absolvire. Prinpala problemã care se pune, însã, în contextul unei dinamici fãrã precedent a nivelului tehnic ºi tehnologic, este dezvoltarea unor abilitãþi noi, cum ar fi capacitatea de corelare dintre noþiunile ºi informaþiile primite, capacitatea de a opera într-un univers conceptual abstract, capacitatea de a comunica ºi coopera în echipa internaþionalã ºi de a lucra delocalizat ºi asincron. Pentru formarea acestor abilitãþi extrem de necesare succesului unui tânãr în viaþa socio-economicã de azi este necesarã structurarea unui mediu adecvat, a unei problematici specifice, ºi nu în ultimul rând a unor relaþii noi între partenerii tradiþionali: profesori � elevi. Academia de Varã se doreºte a fi o variantã a acestui mediu de educaþie non-formalã specificã structurãrii ºi dezvoltãrii Societãþii moderne, bazate pe Informaþie. Infrastructura delocalizatã pe mica insulã de pe Dunãre a permis realizarea de experimente ºi demonstraþii practice în domenii de mare interes precum mecatronica ºi robotica, biometrie ºi antropometrie, comunicare prin haos ºi antene fractale. Mini-astrolaboratorul a oferit doritorilor oportunitatea de a contempla "în direct" frumuseþea Universului vizibil iar conexiunea Internet prin radio a permis comunicarea cu lumea largã ºi, în mod special, susþinerea unor videoconferinþe on-line cu specialiºti din SUA ºi Australia. Amãnunte legate de programul concret al activitãþii desfãºurate în primele ºte zile le gãsiþi pe pagina www.csc.matco.ro/vara2001.html sau www.atlantykron.org. Printre obiectivele Academiei de Varã Atlantykron se numãrã: � motivarea tinerei generaþii pentru un învãþãmânt continuu; � stimularea creativitãþii ºi a capacitãþii de comunicare ºi colaborare; � formarea abilitãþilor de a percepe corect ºi de a înþelege complexitatea problemelor care se desfãºoara în jur; � informarea cu privire la apariþia ºi dezvoltarea unor direcþii noi în ºtiinþã, tehnolog, sociologie, economie, mediu etc � stabilizarea emoþionalã a tânãrului la impactul cu NOUL, Schimbarea, Diversitatea.

DIRECÞII DE INTERES: � ªtiinþã Prospectivã ºi Futurologie � Dezvoltarea creativitãþii ºi formarea abilitãþilor de convieþuire într-o societate glob � Armonizarea relaþiei OM-Univers

Împreunã cu cei 20 de lectori ºi invitaþi din þarã ºi strãinãtate, tinerii vor avea prilesã afle noutãþi de ultimã orã din domeniul hi-tech, al ºtiinþei prospective ºi viitorologiei,

izioneze filme documentare ºi sã dezbatã subiecte de larg interes dedicate evoluþiei procesului de Globalizare indus de generalizarea Societãþii Industriale. Stimulaþi de discuþiile ºi demonstraþiile realizate cu acest prilej, scriitorii ºi graficienii participanþi au avut ºansa sã participe la concursurile de creaþie organizate cu acest prilej. Putem vorbi despre o varã de excepþie pe meleaguri româneºti, dedicatã unei viziuni noi asupra TIMPULUI, SPAÞIULUI ºi SPAÞIO-TIMPULUI din perspectiva ªtiinþei Complexitãþii. Activitatea dedicatã ªtiinþei Prospective ºi Viitorologiei a fost coordonatã de Centrul pentru Studii Complexe România ºi World Genesys Foundation - SUA ºi s-a desfãºurat pe ateliere: � Atelierul de Fizica Timpului - Teoretic existã posibilitatea de a cãlãtori în timp prin distorsiunea spaþiotemporalã datoratã deplasãrii cu viteze apropiate de viteza luminii (efect relativist). Existã oare o posibilitate tehnologicã de a utiliza aceastã proprietate a Universului? Aceasta este direcþia de interes a cercetãtorilor coordonaþi de fizicianul David Anderson, prezent la Atlantykron pentru a ne introduce în lumea fascinantã a celor care cautã sã deschidã o POARTà ÎN TIMP. Iatã o întrebare ce preocupã speiºtii de la Time Travel Research Association, ce pare azi desprinsã din literatura SF: poate fi "conservat" un organ, înainte de transplant, într-un "spaþiu" în care, prin mijloace tehnice, se încetineºte curgerea TIMPULUI? (o "capcanã" temporalã).... � Atelierul de Fizica Complexitãþii - Timpul ºi Spaþiul capãtã dimensiuni noi în cazul abdãrii Ortofizice a Realitãþii. Definirea Informaþiei ºi a cuplajului Minte - Materie este în mãsurã sã incite imaginaþia ºi intuiþia pentru a inventa ºi descoperi legi noi, ascunse de în modul nostru de a privi lucrurile. De ce natura utilizeazã forme fractale? Cum se poate comunica prin "haos"? Ce aplicaþii ar avea rezonanþa Haoticã? Ce recepþioneazã o Antenã Fractalã? Iatã întrebãri ce preocupã grupul condus de Florin Munteanu ºi al cãror rãspunsost sugerat în prelegeri ºi demonstraþii. � Miniastrolab - Atelier organizat de CSC în parteneriat cu Fundaþia ºtiinþificã CYGNUS din Suceava. Coordonator: fizician Victor ªutac. Invitatã: astrofizician Drd. Andreea Munteanu Telescopul ºi video-biblioteca dedicatã Astronomiei au permis doritorilor sã trãiascã sentimentul apartenenþei la un Univers dinamic, plin de mistere ºi frumuseþe. Colecþia de fotografii ale principalelor corpuri cereºti, calculatorul ºi mai ales experienþa unor astronomi pasionaþi au constituit principalele elemente de atracþie. � Club-Hightech - Filme, demonstraþii, concursuri, vor aduce în atenþia participanþilor subiecte de înaltã performanþã tehnicã ºi conceptualã. Roboþi, sisteme de biometrie ºi antretrie, staþia spaþialã internaþionalã, sunt doar câteva din surprizele pregãtite. � Civilizaþia Cunoaºterii - Spaþiu amenajat de Centrul pentru Studii Complexe, în colaborare cu fundaþia suceveanã Cygnus. Activitãþi desfãºurate: cursul de mecatronicã ºi aplicaþractice; introducere în analiza fractalã a imaginilor ºi seriilor temporale; biometrie - demonstraþii practice; dezbateri legate de efectele socioeconomice ale structurãrii Societãþii Industriale. Coordonator: Dan Milici - CYGNUS Suceava. Colaboratori: David Anderson ºi Florin Munteanu. Asistent: Leo Toca � Modelare SF - O serie de deºeuri de plastic, lipici, vopsele ºi multã imaginaþie pe lângã îndemânare se trasformã sub ochii participanþilor în machete ºi modele SF. Ovidiu Petcu stabilizat cu aceastã ocazie un atelier ce va deveni tradiþional în Academia de Varã. � Atlantykron Internet - Visul organizatorilor de a avea o conexiune internet, stabilã ºi cu un debit acceptabil pentru a putea naviga, experimenta primele stãri trãite prin "telemuncã" ºi a arãta on-line lumii ce se petrece pe �Atlantykron�, a devenit anul acesta REALITATE. O antenã instalatã pe malul estic al insulei a asigurat un debit real de 128K. � Amfiteatrul a fost locul de întâlnire al tuturor participanþilor la Academia de Varã �Atlantykron�. Spaþiul a fost dotat cu aparaturã audiovizualã de excepþie: ecran cu diagonalã de 5 metri, videoproiector de mare putere, monitor (2x3m), staþie audio Hi-Fi de 2 x 600W, microfoane fãrã cablu, 3 videorecodere ºi 2 computere, destinate procesãrii de imagine. În acest context s-au desfãºurat principalele acþiuni: conferinþe, dezbateri pe diferite teme inclusiv cele trei zile dedicate evenimentului EUROCON, s-au vizionat filme etc. � Templul Cãrþii - Prima ediþie a Academiei de Varã ATLANTYKRON 2001 a gãzduit o manifestare de excepþie: TEMPLUL CÃRÞII. Sub egida editurii NEMIRA, în spaþiul dedicat cãrþii au avut loc numeroase lansãri de carte, prezentãri de reviste, discuþii cu autorii, dezbateri pe teme generale legate de prezentul ºi mai ales viitorul cãrþii. Subiectele abordate, prezenþa oaspeþilor de peste hotare, numãrul important de acþiuni organizate, au fost

apreciate de toþi participanþii, fapt atestat de prezenþa numeroasã.

Perioada 16 - 19 august a fost dedicatã manifestãrii de prestigiu - Convenþia Europeanã de Science Fiction (EuroCon).

Fiecare zi a euROcon-ului a fost consacratã unei teme: 17 august - Ziua Timpului, 18 august - Ziua Geneticii, 19 august - Ziua Cosmosului. În Ziua Timpului s-a abordat posibilitatea unor utilizãri practice ale timpului, cu o perspectivã mai îndepãrtatã privind chiar cãlãtoriile temporale, prevãzute în opere celebre, aºa cum ar fi �Maºinapului� a lui H.G. Wells. În Ziua Geneticii au fost aduse la cunoºtinþa participanþilor cele mai noi descoperiri ºi cercetãri în acest domeniu, fiind evocate perspectivele modificãrilor genetice în scopul înlãturãrii unor boli ereditare ºi a perfecþionãrii fiinþei umane.ost abordatã ºi problema clonãrii umane. Cea de-a treia zi, dedicatã Cosmosului, a pus în prim plan explorarea planetelor sistemului solar, îndeosebi Marte ºi Jupiter, þinând seama de proiectul trimiterii unei misiuni cu echipaj uman pe Marte într-un viitor apropiat. S-a analizat ºi posibilitatea zborului interstelar, având în vedere noile teorii ºi ipoteze în acest domeniu. Actuala ediþie a Convenþiei Europene a inclus mai multe premiere. Organizatorii au oferit o perspectivã originalã asupra unei Convenþii de Science Fiction - un euROcon susþinut în inima naturii, pe o insulã sãlbaticã. Pe 17 august, pe malul Dunãrii s-a desfãºat un spectacol inedit de muzicã electronicã ºi teatru astropoetic în naturã (protagoniºti: Mihai Dumitrescu - compozitor, Andrei Dorian Gheorghe - poet). Site-ul manifestãrii "Atlantykron - euROcon" - www.atlantykron.org - conþine informaþii suplimentare despre eveniment.

INSULA ATLANTYKRON

1 Miniastrolab2. Civilizaþia Cunoaºterii3 Universul, casa noastrã4. Modelare SF5. Internet6. Amfiteatru7. Regii Nisipurilor8. Plaja9. Barul Atlantykron10 Bacul Beta11. Bacul Alfa12. Templul Cãrþii13. Vama Atlantykron

ÎNCHIPUIRILE DESPRE SCIENCE FICTION ALE UNOR TOVARêI-CAMARAZI VAJNICI ªI BERBANÞI DIN LISTELE DE DISCUÞII, STRICÃTORI DE E-GROUPS

Ovidiu Bufnilã

Pornit în urma unor eroi nemuritori ai SF-ului românesc, tovarãºi-camarazi, vajnici ºi berbanþi, îi gãsesc aciuaþi la cãldura unor liste de discuþii gata, gata sã cenaclizeze slarea întreagã ºi aºteptând vânt din pupa sã dea lovitura de palat. Listele sunt pline de tipi cu creierul mare, adorabili ºi necruþãtori care sunt în pericol cãci camarazii-tovarãºi, dupãe au înglodat revista Anticipaþia cu bãlãrii ºi expectaþii simandicoase, au pornit sã cucereascã, prin învãluire ºi perversiune, prin aroganþã ºi sfãtoºenie de prost gust, aceeaºi care au râpã almanahul Anticipaþia ºi care au atacat cu înverºunare Jurnalul SF ºi Noul Val. Culmea cde ani de zile se ocupã cu mãiastra prãsire a prostiei ºi a aroganþei SF ºi cã trag fitile la

premieri ºi la organizãri, spoind SF-ul românesc cu leºinata lor expresie gângavã. Tovarãºii-carazi încã mai cred în piramidala construcþie a unui SF autohton, bine ancorat în realitãþi sau, dimpotrivã, se dedau la priteºugul vremelnic cu ruºii sau americanii bãltind. Bãltirea sefistã româneascã se datoreazã geniilor pustiite care, osificându-se au tras în siajul lor bine poluat cu lipsã de viziune o mulþime de talente tinere pe care le pãstoresc digital în e-groups sfãtuind asupra stilului, asupra momentului de lansare sau stabilind cine ºi ce trebuie sã lanseze. Tocmai aceºti tovarãºi-camarazi anunþã din când în când moarteaui cã dã bine la public sã fii formator de opinie, sã-þi gâdile orgoliul unii, alþii. Aceºti tarãºi-camarazi confundã lucrurile atunci când sunt puºi sub lupã ºi se zbat puþin nereuºind sã front ºi sã se batã pe viaþã ºi pe moarte. De fapt ei sunt morþi-copþi ºi numai fantomele lor bâzâie vremelnic în listele de discuþii sperând cã le vor putea cenacliza, cã vor putea pune mâna pe câte un nou ºi imberb sefist, sã-l chinuie, sã-l înþelepþeascã bine de tot sau rãu de adevãruri leºinate despre adevãrul ficþiunilor ºi al rãzboaielor semantice. Rãzboaiele astea sã, doamnelor ºi domnilor nu þin cont de vulgara fiinþare a unor tovarãºi-camarazi dedaþi nuntirii cu orice preþ cu gloria deºartã.

EªECUL EUROCON 2001

Cãtãlin Ionescu

Oficial, Eurocon 2001 a fost un mare succes. Chiar dacã prezenþa invitaþilor strãini a fost pur simbolicã. Chiar dacã s-a acceptat implicit acest statut, prin neacordarea nici unui premiu - premiul pentru organizare conferit lui Sorin Repanovici este un paleativ atât de transparent încât nu meritã nici un comentariu. ªi, ca de obicei, s-a þinut sã se sublinieze festivismul �marelui succes�. Într-o emisiune de pe TVR 2, unde a fost invitat domnul Alexandru Mironov, s-au prezentat ºi secvenþe filmate pe insulã. Secvenþe care, în buna tradiþie a limbajului de lemn practicat cu sârg de invitatul emisiunii, au atins repede ridicolul, atunci când se vorbea de sute de participanþi ºi se arãtau 7-8 oameni strânºi la o masã... Concluzia celorlalþi invitaþai aceleaºi emisiuni, domnul Mironov ar trebui clonat! Concluzie la care pânã ºi veºnic optimistul Alexandru Mironov a pãrut, pentru o fracþiune de secundã, uimit ºi mâhnit totodatã de stupiditatea discuþiei... Având curiozitatea sã caut pe net ecouri ale Eurocon-ului, la peste o lunã de la terminarea sa, am avut parte de o lecþie interesantã: mai multe motoare de cãutare nu au gãsit nimic despre ceea ce s-a întâmplat la Eurocon, ci doar materiale dinainte. Existã însã multe informaþii despre Eurocon 2001 din martie, din Spania, (organizat de Comunitatea internaþionalã pentru dezvoltarea spiritului uman), sau Eurocon 2001 din iulie, din Slovacia (Conferinþã internaþionalã pe teme de telecomunicaþii) sau chiar Eurocon 2001 - o odisee a jocurilor video, din Anglia, din luna octombrie. Între timp au apãrut, ce-i drept, câteva publicaþii, ºi clasice, ºi virtuale, în care s-a vorbit de Eurocon. Site-ul oficial însã este ºi acum oprit exact la aspectul dinainte, de parcã Eurocon-ul abia urma sã se desfãºoare. Nici mãcar netzinul �Planet SF�, una din publicaþiile oficiale Atlantykron / Eurocon nu se gãsea acolo, subsemnatul, neînscris în RoFandom, reuºind sã-l obþinã totuºi prin bunãvoinþa lui Traian Bãdulescu. Euroconul 2001 a reliefat însã, implicit, ºi alte aspecte neplãcute din science fiction-ul românesc. Primul, cel mai puternic, a fost lipsa unor premii naþionale. Evident, nu se poate defila în Europa fãrã a decide cine se calificã. Acest aspect duce, prin extinderea raþionamentului, la alte douã probleme: nu existã premii pentru cã nu existã nici un organism suficient de puternic - ºi suficient de credibil - care sã propunã ºi apoi sã decidã o anume ierarhie a valorilor. În plus, nu este fãcutã în nici un fel distincþia dintre profesioniºti ºi amatori - indiferent de conotaþiile acestor termeni în sf-ul românesc. Din nefericire, dacã eºecul amatorismului - Romcon-ul virtual - era previzibil, surprinde într-un anume fel lipsa completã de preocupãri a profesioniºtilor în aceastã direcþie. De fapt, dupã ºtiinþa noastrã, a existat o singurã încercare notabilã, care însã nu s-a

t de succesul scontat - Premiile Sigma. Fiind primul an, Premiile Sigma au plãtit ºi tributul începutului, ºi este de aºteptat ca ediþia de anul viitor sã capete mai multã experienþã ºi totodatã mai multã greutate. Ajunºi aici, e cazul sã mai subliniem un lucru: profesioniºtii români sunt, la rândul lor foarte divizaþi atât în preocupãri, cât ºi în interese. Este regretabil sã întâlnim, în nul �Planet SF�, câteva nume mari care se complac în a osana tabãra de la Atlantykron ºi organizatorii acesteia... Trebuie apoi menþionatã ºi lipsa existenþei unui punct de vedere unitar asupra sf-ului întâlnitã în mass-media science fiction de toate felurile. Capacul este pus ºi aici de dispariþia suplimentului �Fantasya�, unde Mircea Cãrbunaru reuºise o interesantã ºi omogenã formulã de informaþii ºi literaturã, bine temperate de un un punct de vedere foarte realist asupra science fiction-ului. Nu trebuie trecut sub tãcere nici faptul cã restul editorilor ºi realizatorilor (ultimul pe listã, cu voia dumneavoastrã, fiind subsemnatul) nu reuºesc - sau poate nici n-au încercat - sã ajungã, dacã nu la câteva principii de bazã comune, atunci mãcar la o relaþie în limitele normalitãþii, unii faþã de ceil... Se pot trage oarece învãþãminte din eºecul Eurocon 2001? Privind lucid problema, rãspunsul este negativ. La urma urmei, prin însãºi structura sa, Societatea Europeanã de Science Fiction (a se vedea în acest sens ºi articolul lui �Societatea Europeanã de Science Fiction ºi imaginea sf-ului românesc�) este un organism cu atribuþii mai degrabã diplomatice. Premiile, evident, sunt pur onorifice ºi nu reflectã decât voinþa organizatorilor de a încuraja o anumitã zonã geograficã, la propunerea reprezentanþilor acesteia. Evident cã este absurd sã ceri unui juriu oarecare sã citeascã volume în toate limbile Europei. Dar, prin aceastã prismã, cu atât mai mult, lipsa oricãrui premiu - ce, repetãm, ar fi avut exclusiv nuanþe diplomatice - nu face decât sã reliefeze faptul cã între orgoliile celor care se cred aleºi de a �pãstori� science fiction-ul românesc ºi realitatea imediatã este o mare prãpastie. Din nefericire, aceºti oameni nu-ºi pun niciodatã întrebãri. Singura ºansã a viitorul rãmâne însã munca individualã a creatorilor români. Fiecare voluapãrut, fiecare povestire preluatã de un site internaþional valoreazã incomparabil mai mult decât jenantul premiu Eurocon 2001. ªi nu putem decât sã sperãm, cu optimism moderat, cã viitorul nu este - numai - tãcerea zgomotelor fãcute de cei care nu se îndoiesc niciodatã de sine...

PRO-PORÞIE

ARHIVA ON-LINE

Din motive obiective, Pro-Scris nu a putut pãstra în continuare tradiþia �revistei la pachet�. Singura soluþie pe moment este de a cere orice numãr al revistei Pro-Scris, sub formã arhivatã, pe adresa noastrã de mail (proscris@f2s.com) - ºi veþi primi, în scurt timp, numãrul sau numerele dorite. Pro-Scris vã mulþumeºte pentru înþelegere.

Arhivele Pro-Scris sunt însã disponibile - mult mai simplu - ºi on-line:

Pro-Scris nr. 1 - numãr curent din perioada 17.07 - 15.09.2000

Pro-Scris nr. 2 - numãr curent din perioada 17.09 - 17.12.2000

Pro-Scris nr. 3-4 - numãr curent din perioada 18.12.2000 - 23.04.2001

Pro-Scris nr. 5-6 - numãr curent din perioada 24.04 - 08.08.2001

Pro-Scris nr. 7-8 - numãr curent din perioada 09.08 - 19.11.2001

INDEX ON-LINE

Pro-Scris vã oferã posibilitatea de a studia selectiv numerele anterioare, oferindu-vã un index alfabetic, pe autori, on-line. Puteþi selecta direct articolul dorit, care va fi deschis într-o fereastrã separatã a browser-ului. Atenþie însã, acest fiºier este de dimensiuni relativ mari - va trebui sã aveþi rãbdare la încãrcarea acestuia din internet, mai ales dacã aveþi �norocul� unei conxiuni mai slabe. Autor, Titlu / link cãtre material, Rubricã, Nr. Pro-Scris

* * *, Criticã de critic (Referinþe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenþe - Ovid S. Crohmãlniceanu, 3-4* * *, Prezenþe SF înspre mainstream (material promoþional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10Bãdulescu, Traian, Invitaþie Eurocon, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Numai cine se miºcã greºeºte, Pro-Gram, 7-8Bãrbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4Boþea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziþii, 1Boþea, Doina, Mioriþa 1919, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Bãrbaþi plecaþi pe front sau cum se scrie istoria dupã Liviu Radu, Pro-Poziþii, 1Bufnilã, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziþii, 1Bufnilã, Ovidiu, Volum în pregãtire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1Bufnilã, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Marea plictisealã sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Creºterea sau descreºterea biografiei ºi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Traian Bãdulescu ºi îngerii chilugi pe deplin ticãloºiþi, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilã, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Interpretãri asupra totalitãþii, Pro-Gresii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziþii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Cãutându-l pe Cãtãlin Ionescu prin Agarttha îl descopãr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadã în timp ce mentalul se schimbã aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziþii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Jean Lorin Sterian ºi inflaþia corpurilor, Pro-Poziþii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Michael Haulicã deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziþii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarãºi-camarazi vaºnici ºi berbanþi din listele de discuþii, stricãtori de e-groups, Pro-Gram, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Cenaclul ºi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Colectivismul ºi elitismul înmoaie elanul sefistului român nãscând ficþiunea rococo, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuitã de burlesca science fiction, Pro-Poziþii, 9-10

Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneºte silnicia sefistului român spre furibunda plãcere a criticului desuet, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat ºi lipsit de insurgenþã, inocent sau ignorant ºi despre adevãratul sens al lucrurilor, Pro-Poziþii, 9-10Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziþii, 2Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziþii, 3-4Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziþii, 5-6Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziþii, 7-8Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziþii, 9-10Cãrbunaru, Mircea, Anticipaþie testamentarã, Pro-File, 1Cãrbunaru, Mircea, Dicþionarul SF trecut prea uºor cu vederea, Pro-File, 1Cãrbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2Cãrbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4Cãrbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin þarã... O istorie agitatã, Pro-Gram, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Fantasy ºi heroic fantasy o explicaþie necesarã, Pro-Gresii, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy ºi revoluþia romanticã a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8Cãrbunaru, Mircea, Despre imaginaþie ºi evaziune, Pro-Gresii, 9-10Ciocan, Iulian, Cinci întrebãri pentru Ovidiu Bufnilã, Pro-Eminenþe - Ovidiu Bufnilã, 3-4Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziþii, 2Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenþe, 9-10Cozmiuc, Constantin, Anticipaþia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10Crohmãlniceanu, Ov. S., ªtiinþifico - fantasticologie (însemnãri despre literatura ºtiinþifico-fantasticã), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziþii, 7-8Don Simon, Volum în pregãtire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1Gheo, Radu Pavel, Science Fiction ºi Mainstream: inutilul drept la diferenþã, Pro-Puneri - clasice, 3-4Györfy-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenþe, 9-10Györfy-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4Györfy-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziþii, 5-6Györfy-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluþiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8Györfy-Deák, György, Adevãrul despre Drãculea, Pro-Poziþii, 7-8Györfy-Deák, György, Picãtura chinezeascã, Pro-Poziþii, 7-8Györfy-Deák, György, Temeinicia cutezanþei, Pro-Poziþii, 7-8Györfy-Deák, György, Traducerile, o formã subtilã de criticã literarã, Pro-Gresii, 9-10Györfy-Deák, György, Ortodoxia salveazã etnografia, Pro-Poziþii, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Ficþiuni 3, Pro-File, 1Ionescu, Cãtãlin, Lumi virtuale, Pro-File, 1Ionescu, Cãtãlin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securitãþii, Pro-Poziþii, 1Ionescu, Cãtãlin, Societatea europeanã de science fiction ºi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziþii, 1Ionescu, Cãtãlin, Editorial 1, Pro-Test, 1Ionescu, Cãtãlin, Pro-File, Pro-File, 2Ionescu, Cãtãlin, SF-ul, eternitatea ºi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2Ionescu, Cãtãlin, Editorial 2, Pro-Test, 2Ionescu, Cãtãlin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Motocentaurul, simbol, personaj sau gãselniþã?, Pro-Gresii, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi ºi mai puþin noutãþi, Pro-Puneri - clasice, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Editorial 3 sau apropo de �Teoria Conspiraþiei�, Pro-Test, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cronica unor orgolii anunþate, Pro-Gram, 5-6Ionescu, Cãtãlin, SF, minciuni ºi internet, Pro-Poziþii, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6

Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi, mai puþin noutãþi ºi - de ce nu? - micã publicitate, Pro-Puneri - cce, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilã - 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 7-8Ionescu, Cãtãlin, �Indestructibilul� - un science fiction trecut prea uºor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Un experiment rarisim, Pro-Poziþii, 7-8Ionescu, Cãtãlin, 3 Noutãþi, Pro-Puneri, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Eºecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Democrata dictaturã a incompetenþilor, Pro-Poziþii, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Foºnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10Ionescu, Cãtãlin, �Fugãrind� televizorul, Pro-Puneri, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10Lovinescu, Eugen, Sãmãnãtorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenþe, 9-10Opriþã, Mircea, Extras din �Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã�, Pro-Emine- Adrian Rogoz, 5-6Opriþã, Mircea, Extras din �Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã�, Pro-Emine-Vissarion, 9-10Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6Radu, Liviu, Literatura SF între arta popularã ºi arta elitistã, Pro-Poziþii, 1Radu, Liviu, Country music ºi science fiction - o paralelã între douã lumi paralele?, Pro-Gresii, 2Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziþii, 2Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziþii, 3-4Radu, Liviu, Despre structura geometricã a societãþii, Pro-Puneri - clasice, 3-4Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western ºi literatura SF, Pro-Poziþii, 5-6Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualitãþii, Pro-Gresii, 7-8Radu, Liviu, Despre Stãpânul inelelor, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Înlemnirea timpului ºi alte întâmplãri, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF ºi romanele cu samurai, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul ºi sf-ul, doi fraþi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10Radu, Liviu, Din nou în sãptãmâna lumii fragmentate, Pro-Poziþii, 9-10Radu, Liviu, Lem, într-o posturã ineditã, Pro-Poziþii, 9-10Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziþii, 9-10

Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1Robu, Cornel, Ucronia ºi principiul antropic al timpului- glose la apariþia în româneºte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastrã), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4Robu, Cornel, Extras din Dicþionarul scriitorilor români, Pro-Eminenþe -Adrian Rogoz, 5-6Robu, Cornel, Eterna ºi pitoreasca Românie, Pro-Poziþii, 5-6Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea I), Pro-Gresii, 7-8Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10

Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea II), Pro-Gresii, 9-10Sãsãrman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4Sãsãrman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4Sãsãrman, Georghe, Realitatea virtualã - un duh scãpat din clondir, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 5-6Ursu, Horia Nicola, Pregãtiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1

LINK-URI ALESE

Dupã ce în numãr trecut Pro-Scris s-a cam jucat cu link-urile sale alese, de data aceasta Pro-Scris reia, la modul foarte serios, propunerile sale, subiective, de bunã seamã, de a vã petrece timpul on-line. Vã prezentãm astãzi o seamã de site-uri science fiction ºi reviste literare româneºti.

Imagicon Redactor: Ovidiu Bufnilã http://www.imagicon.f2s.com

Curierul de searã Redactor: Robert David http://curierul.unicult.ro

Pagini SF în Seattle http://www.toteminternational.com/romanianpages/sci-fi.htm

AlthernaTerra http://atsf.fx.ro

Top 10 http://sf.ee2us.com

Supernova http://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html

Noesis http://www.noesis.ro

Scriptmania http://www.scriptmania.rdsct.ro

LiterNet http://www.liternet.ro

Yeti Report http://www.yetireport.com

PRO-NUME

Lista neagrã...

Echipa de realizatori a suferit oarece modificãri faþã de numerele anterioare. Pro-Scris 9-10 a fost realizat de:

Editor: Cãtãlin Ionescu

Colaboratori: Ovidiu Bufnilã, Voicu Bugariu, Mircea Cãrbunaru, Györfi-Deák Elisabeta, Györfi-Deák György, Liviu Radu, Cornel Robu

Consilier: Mihaela-Doina Ionescu

Webmaster: Cãtãlin Ionescu

PRO-SCRIS

VA URMA...

Ceea ce mã sperie nu este glonþul pe care scrie numele meu; ci cel pe care scrie �pentru oricine�.

Citat din ziarul �Guardian� atribuit unui rezident anonim din Belfast

Londra, 16 octombrie 1991