20,000 lntr(, rn

Repovestire dupi

7"h'Tur*Ilustra$i de

brOTL

/,u

c7 6DJ'TANCCSCA 1\ASS1"

Traducere de

("-7"Umna "Jrdncwtd

A-DPIT

um@@Bucuregti, 2019

-el

Lm fost tnvtta"t sd. md" al"dtur expedtltet de cdutare

s-oAJraa)\J

)tJNAJs-tJsa).rJ

Ss-q

o

*t4oLa)+J\a

a,s-o_rnAJrJ

(IjUa)

'<J)\JSAJ\a

-_a\O

sc)a)

iJN

crt)o)

O

N

Iltrx

r

i

t,

\i

4

-

lrrr ? -

tl

Anul 1866 a fost marcat de vegti tulburitoare venite de pe miriledin lumea intreage. De ceva timp, de pe vapoare se vedea o creaturlciudatl, misterioasl - fosforescenti uneori si mai mare gi mai rapididecdt orice alti baleni cunoscutl.

Ziarele vorbeau numai despre aceasti creaturi ciudati:,,Este un cetaceu de dimensiuni nemaiintAlnite'l spuneau unii

oameni. ,,Nu este o balene - deci trebuie sd fie un monstru", sustineau

a\ii.Toate urmele care duceau la creatura misterioase s-au pierdut

curend, pan[ cand au inceput sl aibi loc o serie de intempliri inexpli-cabile: vapoarele se izbeau de stinci care nu erau consemnate pe nicioharti de navigalie sau sufereau tiieturi perfect simetrice, de formaunui triunghi, in pirlile laterale.

Eu eram in Statele Unite in aceasta perioadl, intr-o misiunes,tiin{ificl din partea Muzeului de Istorie Naturali din Paris, unde pre-dam ca profesor. Ca naturalist 9i biolog marin, urmiream fenomenelebizare cu mare interes. Si, pentru ci publicasem un volum intitulat,,Misterele din adAncurile marelui ocean I cei de la New York Herald au

fost interesa{i de opinia mea referitoare 1a acest

subiect. Pe baza informaliilor pe care le aveam

la dispozilie, am emis ipoteza existenlei unuinarval uriag sau a unui unicorn marin.

intre timp, mai multe guverne cereau

o solulie pentru a garanta siguranJa apelor

interna{ionale. Prin urmare, s-a stabilit oexpedilie pentru a vdna monstrul, iar cdnd

comandantul Farragut a fost gata de plecare,

am primit urmatoarea telegrama:

,,Domnule profesor Aronnax, ne-am

bucura sd vd primim la bordul navei

Abraham Lincolnl'

- Conseill am strigat nerebditor. Conseil

era slujitorul meu, care me insolea in toate

cilitoriile. M-a convocat comandantul?

- Da, domnul meu. S[ ne pregitimlucrurile - plecim imediat!

- Dupl cum poftegte comandantul.

Am ajuns la debarcader intr-o clipitl 9inu am urcat la bord pini cdnd comandantulFarragut nu ne-a dat ordinul si plecim.

J., I

..,.,-_ * ....,_.

f't1'4

I

/l

b.

\

:

i

Yasri, Abraham Lincoln a pornit crt toati viteza inainte spre apeleingelitoare ale Oceanului Pacific, unde creatura enormi fusese vizutiultima oard.

HotirAt si giseasce monstrul ti sl elibereze mdrile o dati pentrutotdeauna, comandantul Farragut gi-a echipat fregata cu toate utilajelede care avea nevoie - inclusiv un tun! - pentru a captura cetaceul uriag.

Dar, mai important, s-a inconjurat de oameni extraordinar decurajoqi, ca Ned Land, un harponier ca nimeni altul in meseria lui.

Harponul lui nu rata niciodati finta.Canadian din naqtere, Ned Land era un om inalt, solid, destul

de ticut gi nu tocmai sociabil, care m-a simpatizat imediat. pufin citepufin, a inceput si povesteasci despre aventurile lui pe mlrile polare,despre expediliile lui de vAnitoare. Dar nu a pomenit niciodati decreatura misterioasi pe care o vAnam. Era singurul om de la bord carenu credea in ea.

- Cum poli tu - dintre tofi oamenii - si te lndoieqtide edstenla acestui cetaceu imens, uimitor de

puternic, pe care il vin6^m, Ned? Unvdnitor de balene cunoscut in toati lumea,

care a vizut qi s-a luptat cu mamifereuriage toatl viafa lui...

- Asta e $i ideea, profesore - am

intdlnit nenumirate balene gi alte

mamifere marine uriage, dar

indiferent cdt de mari qi de feroce

erau, niciuna dintre ele n-a pututstripunge bordajul de fier al unui

vapor. Doar daci, aga cum spui,

aceaste creature are lntr-adevir o

forti nemaiintilniti..., a respuns

Ned, inci plin de indoieli.intre timp, fregata qi-a

continuat lini$titi cild,toria pe

mare. Dupi ce a navigat de-a

lungul coastei de est a Americii de

Sud, v asul Ab r ah am Li n c olna ajuns la Capul Horn; dupi ce am

ocolit promontoriul, am ajuns

in sfArgit Ia Pacific.

al\

IE

- Fi{i cu ochii in patru de-acum inainte! ne-a ordonatcomandantul.

Nu mai fuseseri niciodati atdLlia ochi si ocheane alintiteasupra oceanului. Zi gi noapte supravegheam cu atenlie apa, iarmarinarii se inghesuiau pe catarge pind la apus, atdrnAnd unii de

a1}ii in timp ce verificau imprejurimile.Astfel, dupl ce am trecut de Tropicul Capricornului qi - ime-

diat - de Ecuator, fregata noastre a cotit spre vest si s-a indreptatspre apele din centrul Pacificului, unde fusese vezut ultima oarimonstrul.

Apoi am explorat mirile nordice, coastele Americii si

faponiei. Dar, dupi trei luni de navigalie, nu am gisit nimic- n-am vd,zut narvali giganli sau alte cetacee de mlrimi denedescris; n-am vizut nici ,,mongtri" necunosculi ai mirii, niciinsule subacvatice sau epave imense.

Cupringi de neincrederea in existenja aga-zisuiui monstru,oamenii din echipaj au inceput si-gi piardi nidejdea. in ciudasteruinlei comandantului, era clar ci expedilia nu mai putea duramult. Nava Abraham Lincoln gi oamenii ei {icuserl tot posibilulsi n-aveau ce se-gi repro$eze. CAnd am ajuns pe ;irmul |aponieigi comandantul Farragut se pregetea si ordone intoarcerea spre

mirile europene, dintr-odati, 1-am auzit pe Ned Land strigAnd:

- Ahoi, in direclia vAntului! Acolo e!

Tot echipajul - comandant, mari.nari, ajutoarele gi restul -s-au grebit spre Ned.

Pulin cAte pu}in, pe misuri ce fregata inainta, am observat

ci marea pi.rea si fie luminati pe dedesubt. in timp ce ne indrep-tam incet spre lumini, inima a inceput sd-mi bati mai tare.

Fdrd nicio indoiall, eram in prezenla aqa-zisului ,,monstru",care perea si se migte spre noi pe sub api.

- Atenliel Vine spre noi!

- La cirmi! a ordonat comandantul Farragut. Schimbalidireclia!

Aceste ordine au fost transmise imediat in camera motoare-

1or, iar nava a virat in semicerc, zgomotos si cu mare dificultate.

- La dreapta! Tot inainte! a strigat comandantul.

(rl

oqtepfiiLd acest momBnt cu harponuL tn mdna a fost prLml" care a vdzut o.

aaP.S

oa)U)st-

a_

,3^

B

I

-<Jq)zioN

rio_PQ-\lIJI

14

pFdP

c!s'ts:i:l

.ri)rjsa_otIJo*lv)o

"ao

o_IJ?o

)cjo=:A

htir'l(

t

!

a

\i

]

d1

10

Dup[ ce ordinele sale au fost executate, fregata s-a indepirtatde sursa luminii. Dar nu cu mult, deoarece creatura a venit repede

in urma noastre, dend ocol vasului. Arn iamas muli gi nemiqcati,

mirafl de ce vedeam. Dintr-odati" animdul s-a nepustit iar spre noi,

oprindu-se brusc la cdliva metri distanfi-Stralucirea s-a stins gi am pierdut urma creaturii, dar, pe neag-

teptate, aceasta a apirut din nou de cealaltd parte a vasului - degi nune dideam seama daci ne inconjura din nou sau luneca pe sub chili.Astfel, comandanflrl a ordonat si ne retragem, alegdnd si ne ferim de

monstru, qi nu siJ vinlm.

- Nu gtim cu ce tip ce creaturA ne confruntim gi nu vreau si imiasum niciun risc pe intuneric. Trebuie sd fim precaufi; se agteptem

lumina zilei ca si atacim, a strigat el, dovedindu-se, incd o dati, unom inlelept gi chibzuit.

Echipajul a stat ln picioare toate noaptea: nimeni nu se putea

gandi la somn, qtiind ci aveam in fali o ameninlare necunoscut5.!

Yas,i Abraham Lincoln a incetinit, creatura monstruoasd i-a urmatexemplul, iar situalia a rimas aga c6.teva ore. Pata ovali de luminl a

reaperut in toiul nopfii nu departe de noi. Din nou in alerti, ne-am

pregitit de bitllie la lumina zilei. La fel ca in ziua anterioari, l-am

auzit pe Ned Land strigdnd:

- Dugmanul e in spatele nostru, spre babord!

lntorcdndu-ne in acea direcfie, am vlzut un corp alungit, negru

ieqind din valuri, lisind dupl el o urmi imensi, albi.

- Alimentafi cazanele, cu toati viteza inainte! a ordonat Farragut.

Fregata a inaintat spre animal, dar nici dupl trei sferturi de orinu a reugit si se apropie de marele cetaceu-

- Menlineli presiunea in cre$ere! a strigat comandantul.

Inginerii s-au supus noclui siu ordin, alimentAnd cazanele, cu

riscul de a ne arunca pe tofi in aer.

Creatura ne-a lisat si ne apropiem de cAteva ori, doar ca s[ acce-

lereze apoi, lisdndu-ne in urmd- intr-un final, Ned * care stituse la

postul siu tot timpul cu harponul in mdni - a strigat:

- Acolo e!

Dir4{

Desi canadianul nu credea ci ,,creaturd' era un cetaceu

uria$, hotirase se o atace in singurul mod pe care-l invilase dinvdnitoarea de balene.

Prin urmare, gi-a luat harponul, pregitit siJ arunce.

Dar intreaga diminea{i a trecut cu o urmi.rire nesfdrqitd:

imediat ce Ned Land se didea inapoi ca si-gi adune forla necesarise atace, narvalul gigant mdreaiteza, indepirtindu-se de noi.

Spre prXnz, comandantul Farragut a decis: nimeni nu-l puteaopri pe el qi pe echipajul lui! Aqa ci a hotdrit si ia mlsuri maidrastice gi le-a poruncit oamenilor sii si preg[teasci tunul.

Prima lovituri a trecut la cdliva metri deasupra narvalului, intimp ce a doua'a ajuns la Jinti... dar a ricogat din spatele rotund albestiei 9i a cizut in mare.

- Drace! a risunat injuritura printre membrii echipajuiui.Yasul Abraham Lincoln s-a luptat cu dArzenie, dar creatura

impotriva cireia lupta era la fel de neobositi pe cit era de puternice.

_l

intre timp s-a lisat noaptea, inviluind oceanul in umbre.

Eram sigur ci expedilia noastre se apropiase de sfdrgit, la fel qi

speranfele de a mai vedea vreodat[ fantasticul animal. Dar mi inqe-

lam! Citeva minute mai tdrziu s-a intamplat imprevizibilul: luminaintensi a reapdrut, la fel ca in noaptea din urml.

Narvalul - deqi mi tot intrebam cum putea un cetaceu se

emiti o lumini atdt de puternici - pirea nemi$cat, iar Farragut

a decis si profite de asta. Am inaintat precauli, temdndu-se si nutrezim bestia.

Era ticere la bord. Din locul meu l-am vizut pe Ned Landapucind o fringhie intr-o mdni, iar cu cealaltl rotind-temutullui harpon. Eram la doar cifiva metri de creaturl. Ned Land gi-a

aruncat harponul fbri niciun avertisment gi l-am auzit izbindu-sede trupul dur al animalului.

Lumina s-a stins brusc gi de fregata noastrd s-au ciocnit douivdrtejuri de ap6, ndvilind peste noi.

Mi-am pierdut echilibrul cind nava s-a resturnat $i, negisindnimic de care si mi !in, am fost aruncat peste bord.